Hai să vă mai spun una care mă enervează foarte tare.
Trebuia să plec de urgenţă din ţară, practic a doua zi dimineaţa. Încep să caut zboruri posibile. Cum drumul era scurt, nu mă prea interesa confortul ci… partea financiară.
Caut pe tot felul de site-uri, cea mai bună variantă de bilet era dată de o companie low cost. Preţul atractiv, mă bag zic.
Şi încep procedurile de cumpărare a biletului online. Preţul biletului pleca de la vreo 120- 130 de euro. Decent, am zis la acea vreme.
Şi dăi cu click-uri şi dăi. La un moment dat, mai apare o taxă de vreo 20 de euro pentru nu ştiu ce. Asta e, înghit, tot e mai bine ca la alte companii.
Bagaje la cală? Nu. Dacă aveam, mai dădeam vreo 15 euro. Check in online sau în aeroport? Online, zic, că în aeroport era 15 euro. Loc rezervat? 10 euro. Zic, lasă că e drumul scurt, nu-mi trebuie vreun loc anume ( Am 1,90 înălţime şi nu încap în orice loc din avion, de obicei îmi iau pe aripă sau pe primul rând.). Vrei să poţi schimba data zborului, în caz că te răzgândeşti? 10 euro. Nu, că plec mâine dimineaţă.
Plătiţi cu cardul? Da, evident, că-mi cumpăr biletul online, nu? 60 ron? CUUUUUUUUM? Asta chiar m-a scos din minţi! Cum adică? Mă taxezi că plătesc online? În loc să mă încurajezi, că trăim în 2012, în epoca internetului şi a tranzacţiilor online, tu îmi iei extra- charge. În fine. O plătesc şi pe asta.
Într-un final, biletul ajunge pe la 170 de euro. Strâng din dinţi, calculez. Economisesc vreo 15 -20 de euro faţă de alte companii.
Sun, totuşi, la numărul de pe net- numărul clientului, ca să mă lămuresc în privinţa acelei taxe de „procesare”, taxa pe tranzacţia online. Surpriză!!! Numărul apelat este cu suprataxă!!! Vreo 50 de cenţi pe minut. Şi stai să aştepţi până ajungi la un operator de-ţi vine rău! Dai vreo 5 euro garantat! Asta, în condiţiile în care, „Clientul nostru este stăpânul nostru! Şi suntem interesaţi de toate reclamaţiile, părerile sau sugestiile tale!”. Păi, dacă ai bani de sunat, plăteşte prostule!
Până la urmă mi se spune că este o taxă absolut normală şi nimeni nu mă ajută cu nimic! Oare de ce mă miră, că doar vorbim de România!
Într-un final, printez biletul, nici pe asta n-am înţeles-o, când există, deja, confirmarea online. La alte companii, este suficient să te duci cu buletinul şi paşaportul şi îţi găsesc imediat biletul.
Dimineaţă, la aeroport! Ştiam că am check in- ul făcut, aşa că nu mai trebuia să trec pe la ghişeu. Zic, totuşi, am ajuns cam devreme, hai să verific. Dau biletul tipărit, dau paşaportul, aşa ca o banalitate. Se uită doamna respectivă şi zice sec: „Trebuie să plătiţi o taxă de 15 euro, la ghişeul alăturat pentru că nu aţi printat şi codul de bare!”. Care cod, doamnă, care euro, care bilet, că am urmat toate instrucţiunile?!
Păi nu-i aşa, mai era un butonaş mic, mic, pe care trebuia să-l apeşi pe net, ca să-ţi dea şi codul de bare. Dragii mei, dar era atât de mic, încât pariez că 99% dintre cei care vor să-şi cumpere bilet de la această firmă, pentru prima oară, nu văd butonul şi iau ţeapă! După 15 euro plătiţi, evident, că a doua oară eşti extrem de atent!
Plin de nervi, plătesc şi taxa aia, mă întorc iar la coadă şi, într-un final, primesc ok-ul.
Gata am terminat! Pe naiba! A urmat coada pentru controlul paşapoartelor şi al bagajelor! Cel puţin 200 de oameni erau în faţa mea! Vă jur! Dar nu mai zic nimic şi de coada asta că, cică, n-ar fi vina companiei low cost, ci a celor din aeroport. Că doar eşti la celebrul aeroport Băneasa. Autorităţile garantează că nu vor mai fi astfel de cozi odată cu mutarea tuturor zborurilor pe Otopeni. Să o vedem şi pe asta!
Ce facem, însă, domnilor, cu toată „ciupeala” aplicată de companiile low cost? Ce facem cu toate aceste taxe ascunse, cu disperarea acestor companii de a-ţi lua nişte bănuţi în plus şi pentru o hârtie printată de ei? Sau cu acel număr unic, dar cu suprataxă, al clientului? Un număr de telefon care în mod normal ar trebui să fie gratuit, că doar nu suni de nebun la ei, îi suni ca să le ceri nişte informaţii, ca să devii clientul lor! Să nu mai zic şi că, dacă le ceri un pahar cu apă, gratuit, în avion, se uită angajaţii ăia la tine ca la ultimul sărman! Ce facem?
