CE DORIŢI SĂ VĂ ADUCĂ MOŞ NICOLAE?

Când eram mic, nu puteam să dorm în noaptea de Moş Nicolae. Îmi lustruiam ghetuţele cu multe ore înainte. Erau bec! Sclipeau!

Şi eram cuminte. Învăţam pe rupte, luam note mari, chiar făceam tot posibilul ca, în săptămâna de dinainte, să-mi impresionez părinţii. Pentru eu ştiam că ei ţin legătura cu Moş Nicolae şi ei îi spuneau dacă am fost sau nu cuminte. 

Şi Moşul venea, în fiecare an! Era sărăcuţ, îmi aducea portocale şi câteva bomboane! Uneori, mai găseam câte un fular sau o pereche de mănuşi, dar asta foarte rar!

Dar aşa erau vremurile. Părinţii, muncitori într-un regim comunist, nu-şi permiteau mai mult. Şi nici n-ar fi avut „pile” să-mi obţină mai multe bunătăţi.

Chiar şi aşa, eram tare fericit! Fac pariu că fericirea mea, cu două portocale în braţe, era cu mult mai mare decât cea a unui copil de acum, care primeşte o tabletă sau un telefon mobil, în noaptea de Moş Nicolae.

Ţin minte că mâncam din portocalele alea de parcă ar fi fost cele mai bune fructe din lume. Le curăţam coaja încet, bucăţică cu bucăţică şi savuram aroma fiecărei părţi. Trecea mirosul şi abia apoi mai desfăceam o bucată. Iar feliile le desfăceam una câte una. Şi le mâncam încet, fiecare felie din mai multe muşcături, mestecând îndelung şi savurând.

Nu am să uit niciodată gustul acelor portocale. E gustul copilăriei mele. Sărace, dar deosebit de fericită.

Acum, observ nebunia din magazine. Părinţii se întrec să bage în traista lui Moş Nicolae cele mai tari gadgeturi. La 5 ani, deja, copilul îşi doreşte un iPhone. Mi se pare mult prea mult.

În fine, fiecare părinte îşi creşte copilul aşa cum crede el mai bine.

Ne-am pregătit şi noi pentru Moş Nicolae. Am agăţat trei şoşeţele, dintre care a Sophiei este cea mai mare, evident.

Stau şi mă întreb dacă îmi doresc ceva pentru mine de la Moş Nicolae. Sincer, nu cred. Poate doar sănătate. Toate gândurile noastre se îndreaptă către Sophia, ea este cadoul nostru de Moş Nicolae şi în fiecare zi, de altfel.

De abia aştept să o văd mâine dimineaţă, dând iama în şoşeţele. Îi place la nebunie să caute în pungi şi să desfacă ambalaje. Va primi mai multe decât mine, pe când eram copil. Acum, ne permitem noi mai multe. Nu vom exagera, însă.

Şi va primi neapărat şi o portocală!

TU CE ÎŢI DOREŞTI SĂ-ŢI ADUCĂ MOŞ NICOLAE!

LA MULŢI ANI CELOR CARE ÎŞI SERBEAZĂ ŞI PRENUMELE! SĂ FIŢI FERICIŢI ŞI SĂ VĂ ADUCĂ MOŞUL TOT CE VĂ DORIŢI!

INSTIGARE LA CULTURĂ

Vă provoc pe toţi la cultură! Aici să vă văd! E clar că, în nebunia cotidiană, foarte puţini dintre noi mai citesc. Cel mult mai răsfoim nişte tabloide. Şi, totuşi, hai să încercăm!

Ca să fiu sigur că va exista şi tentaţie, vă recomand o carte genială. E volumul meu preferat, o carte pe baza căreia mi-am făcut şi lucrarea de diplomă la facultatea de limbi străine.

„1984”- George Orwell. Este o distopie- opusul utopiei, o lucrare care relatează despre răul suprem.

Foarte pe scurt, în „1984”, comunismul atinge paroxismul. Autorul duce acest concept ideologic la nivelul maxim imaginabil, acolo unde, dacă ar mai fi rezistat în istorie, poate ar fi şi ajuns. Eroilor li se interzice totul, inclusiv dragostea, acei fluturi în stomac, evident, dacă nu sunt planificaţi de Partid. Partid cu „P” mare pentru că organizaţia conducătoare devine ea, însăşi, o entitate oribilă, terifiantă în acea lume. Totul este dus la un extrem aproape imposibil de imaginat, dar aproape tangibil pentru cei care au trăit perioada cruntă a comunismului.

Mă opresc aici cu recenzia pentru că nu vreau să divulg totul. Sunt convins că nu este un volum uşor pentru cei tineri, mai ales dacă nu au trăit acele vremuri ale Epocii de Aur. Vă asigur, însă, pe toţi că, deşi sunt prezentate noţiuni grele, firul epic este genial, captivant de la prima pagină până la  ultima. Eu am terminat lectura acestui roman în mai puţin de două zile. L-am recitit apoi, în engleză, pentru nuanţe. A fost chiar şi mai captivant.

Aştept părerile curajoşilor care îndrăznesc să citească această carte!