Avem şi noi bun simţ! Nu în ţară, însă!

Am fost în vacanţă. Pe Coasta Cantabrică, în Spania, foarte aproape de Franţa.

O zonă fabuloasă, cu plaje cum nu am mai văzut nicăieri în Europa.

Cele mai curate plaje, cu cel mai fin nisip, pe care le-am văzut eu.

Şi, paradoxal, nu erau amenajate, dar erau înţesate de turişti! Trebuia să-ţi aduci de acasă absolut totul, de la prosoape, la umbreluţe şi până la mâncare! Găseai doar două- trei coşuri de gunoi la intrarea pe plajă.

Fenomenul flux- reflux este, însă, foarte puternic la ocean şi, ca să ajungi la valuri, trebuia să strabaţi distanţe foarte mari. Au fost plaje pe care am mers de la intrarea pe nisip până la valuri 2 km. Am rămas şi eu uimit de amploarea fenomenului.

Ca să eviţi tot felul de drumuri până la faleză, te aşezai foarte aproape de apă şi, după cum mai creştea nivelul oceanului, te tot mutai mai aproape de ţărm din oră în oră. În plus, se formau nişte băltoace minunate pentru copii, în care prichindeii stăteau ca în jacuzzi.

Dar, dincolo de frumuseţea peisajului aproape virgin şi a fenomenului flux- reflux nemaiîntâlnit, m-a minunat şi curăţenia plajelor.

Şi nu era o curăţenie menţinută cu utilaje, ci era menţinută de turişti. Cum spuneam, coşurile de gunoi erau la mare distanţă de locul în care îţi amplasai prosopul şi, totuşi, nimeni nu arunca nimic pe jos. Nici măcar mucurile de ţigară! Toţi turiştii îşi făceau pungi de gunoi şi le duceau, la sfârşitul zilei, la tomberon.

Şi erau şi români!!! Serios, români de-ai noştri, conaţionali, oameni cu care m-am şi conversat. Şi nici măcar ei nu concepeau că pot arunca acolo măcar un pet. „Cum să facem aşa ceva? Nu vedeţi cât de curat e nisipul?”

Dar eram în Spania, în Ţara Bascilor, o zonă extrem de civilizată. Iar ai noştri păreau de-ai locului pentru că adoptaseră imediat ideile spaniolilor pentru protejarea mediului.

La noi, în ţară, însă? De ce sunt plajele pline de pet-uri, de mucuri de ţigară şi de coceni de porumb? Iar argumentul „nu sunt coşuri de gunoi” nu e plauzibil. Nici acolo nu erau. Şi nu erau nici plaje concesionate către cineva care ar fi trebuit să aibă grijă de ele. Erau complet neamenajate pe sute de kilometri de coastă.

Explicaţi-mi voi de ce nu putem fi civilizaţi la noi în ţară? De ce trebuie să ne facem de râs mereu?

Până îmi găsiţi un răspuns, vă rog priviţi fotografiile. Am pozat plajele astea aproape în toate momentele zilei. Sunt superbe la orice oră!

VACANTA BILBAO 133 IMG_9053 IMG_9054 IMG_9055 IMG_9092 IMG_9158 IMG_9163 IMG_9172 IMG_9186 IMG_9272 IMG_9274 IMG_9299 IMG_9300 IMG_9301 IMG_9302 IMG_9303 IMG_9304 IMG_9306 IMG_9307 IMG_9308 VACANTA BILBAO 130 VACANTA BILBAO 131 VACANTA BILBAO 132

Şi… din nou la treabă!

poza

Gata, m-am întors la muncă. A fost frumos în vacanţă, mi-ar fi plăcut să mai stau, că doar în concediu e cel mai bine.

Totuşi, mă bucur că m-am întors că mi se făcuse dor de pălăvrăgeală cu voi. Am multe să vă povestesc, din vacanţă, din viaţă.

De mâine, mă mobilizez! Promit!

Voi ce aţi mai făcut în perioada asta? Aţi fost în concediu? Aveţi istorii faine de spus?

Fug, fug spre tine!!! Te vreau!

Te doresc, te vreau, te visez! Vin după tine, curând!

Mai ai răbdare! Puţin! Doua două zile! Atât!

Şi apoi ne vom întâlni! Şi ne vom bucura unul de celălalt timp de patru zile întregi!

Bine, vom fi trei! Tu, eu şi Iubire! O iau şi pe ea. Altfel nu se poate! Aşa că va trebui să ne suporţi pe amândoi!

Poate vă şi împrieteniţi! Cine ştie! Hm, ce pervers sună! E un manage a trois ideal! Acum e momentul! Să-mi împlinesc o fantezie!

Poate pentru unii, viaţa mea pare ideală şi ei cred că eu n-am nevoie de tine! Şi, totuşi, cât de mult ţi-am simţit lipsa! Mi-a fost tare dor de tine! Nu mai am răbdare să te revăd!

Am avut câteva luni pline şi ştiam că tu eşti soluţia nemulţumirilor mele! Ştiam că tu poţi să mă linişteşti, să-mi încarci bateriile, să mă faci iar să zâmbesc.

Răbdare, doar puţină! Joi, vin la tine! Draga mea, vacanţă!

PS: De joi până duminică, voi fi plecat, împreună cu soţia, într-o scurtă vacanţă! Doar noi doi şi… vacanţa!

Să-ţi iei copilul în vacanţă- o mare aventură! Nişte sfaturi…

Fericire mare în poza asta, dar greu a fost până acolo.

Vreau să dezbat una dintre problemele relativ importante cu care se confruntă familiile cu copii mici: să-şi ia sau nu piticii în vacanţă cu ei. Să stea departe de ei o săptămână şi să sufere de dor sau să-i ia în vacanţă şi să se întoarcă mai obosiţi decât au plecat? Pentru că să-ţi iei copilul în concediu, credeţi-mă, este o mare aventură.

Dar să vă relatez un caz concret, trăit pe propria piele.

Am fost în vacanţă cu Sophia. Zece zile, în Spania. Două zboruri dus, cu escală, două zboruri întors, zece zile de îngrijire permanentă a piticii şi una bucată soţie cu picior „defect”, prins în orteză. Fără ajutor, fără bunică, fără bonă. Se putea o speţă mai complicată? Eu zic că nu!

Aşa că am fost un fel de erou şi nu vreau să fiu modest în acest caz, pentru că m-am spetit enorm. Am cărat copil, am cărat bagaje, am cărat soţie! Am cărat tot!

Dar să le luăm pe rând:

1. Zborul.

La dus, a fost parfum. Sophia a dormit vreo trei ore, până la Paris, unde am avut escală. A dormit în braţele mele, a fost perfect. Am dormit chiar şi eu. La întoarcere, însă, dezastru. Nu a închis un ochi, a făcut circ în avion, s-a plimbat tot timpul pe coridor, a „cerşit” biscuiţi de pe la alţi pasageri, am supravegheat-o permanent, m-a epuizat.

2. Escala.

La dus, parcă umbla cu somnul după ea. Am aşteptat în aeroport alte trei ore pentru legătură şi a mai dormit vreo două. Mi-a adormit în braţe, uitându-se la avioane. Apoi a stat liniştită chiar şi pe o bancă de aşteptare. La întoarcere, n-am mai avut timp de poze. Parca înghiţise baterii. A colindat toate magazinele şi a trebuit supravegheată tot timpul. Pleca, de exemplu, cu obiecte din magazine, pe care eu trebuia să fiu atent să le returnez.

3. Vacanţa.

A fost superb. Greu, dar superb. Sophia a fost un îngeraş. A acceptat să stea ore bune în scaunul pentru copii din maşina închiriată sau în căruţ.

Un sfat pentru părinţii aflaţi în aceeaşi situaţie: căutaţi să aveţi un căruţ foarte uşor. Pliabil, fără multe accesorii. Trebuie să puteţi să-l băgaţi în portbagaj, să nu fiţi nevoiţi să ridicaţi multe kilograme.

Apoi, e bine să aveţi o pătură cu voi. Vremea rea vă poate surprinde departe de casă, aşa că pătura vă rezolvă problemele. Sophia a fost perfect îmbrăcată tot timpul. Nu a răcit deloc. A fost foarte bine.

În privinţa mâncării, căutaţi restaurante cât mai bune. Arde la buzunare, dar copilul este cel mai important. Alegeţi peşte proaspăt şi multe legume, nu mâncăruri grele. Copilul este foarte pofticios şi va refuza, în 90% din cazuri, mâncarea lui specială. Va vrea să mănânce din farfuria voastră. Sophia nu suportă mâncarea la borcănele, celebră. Aşa că am împărţit totul. Evident am evitat dulciurile, dar peşte a fost aproape la fiecare masă. I-am dat să guste puţin şi din celebrul jambon spaniol. Carne macră, în cantităţi foarte mici. Mult mai bună, totuşi, decât alimentele procesate.

În privinţa somnului de seară, însă, am fost „sclavii” copilului. Ne-a făcut programul, trebuia să mergem cu toţii la culcare odată cu ea. Aşa că, de la distracţiile nocturne, ne-am luat „adio”.

Una peste alta, a meritat. Pentru noi, a fost o vacanţă extraordinară. Ne-am bucurat de frumuseţea locurilor noi, dar şi de dragostea copilului nostru. O dragoste fără de care nu putem trăi, nici măcar câteva zile. Am simţit dorul arzător în mici escapade şi ne-a fost foarte greu. Aşa că, pentru Spania, ne-am luat inima în dinţi şi am riscat. A fost, însă, alegerea corectă. A fost obositor, dar am avut tot timpul inima plină de iubirea piticii.

Aşa că sfatul meu este să riscaţi şi voi. Mergeţi cu copilul în vacanţă. Ideal este să aveţi şi un ajutor ca să puteţi să aveţi şi momente doar în doi. Fiţi prevăzători în privinţa alimentaţiei micuţului şi în privinţa hainelor pe care le poartă. O indigestie sau o răceală poate fi îngrozitoare şi vă distruge vacanţa.

În rest, savuraţi dragostea lui.

EU CHIAR M-AM ÎNDRĂGOSTIT VARA! AŞ PUTEA CÂŞTIGA VACANŢA LA LISABONA! :)

Un moment de tandrete

Da, chiar aşa. Povestea noastră de iubire a început vara. Atunci ne-am intersectat privirile şi au apărut primii fluturaşi. N-am îndrăznit prea multe. Nici eu, nici ea. Doar am dansat, am râs, ne-am simţit bine alături de gaşca cu care venisem la mare, cunoştinţe comune.

Ceva mai târziu, spre toamnă, i-am dat un telefon. Apoi, au urmat mai multe telefoane şi câteva întâlniri.

Şi tot aşa povestea a continuat şi, acum, suntem, deja, căsătoriţi de trei ani şi avem o fetiţă împreună.

Deci aş putea spune că vara m-am îndrăgostit pentru totdeauna. Şi, cu povestea mea, m-aş putea înscrie la concursul organizat pe site-ul acasatv.ro şi să câştig o super vacanţă la Lisabona. Eu sunt, însă, de-al casei, aşa că n-am voie să mă înscriu în competiţie.

O puteţi face, însă, voi. Link-ul este: http://concurs.acasatv.ro/acasatv-teindragostesti/ . Spuneţi-vă poveştile de iubire şi cea mai bună pleacă într-un concediu fabulos.

Că veni vorba! Voi când v-aţi îndrăgostit pentru totdeauna?

POVEȘTI DE LA MARE 1: TELENOVELA BAGAJELOR! CA SARDELELE SPRE MARE!

Așa cum vă promiteam, m-am apucat de povestit întâmplările din primul concediu cu Sophia Maria.

Am ales să mergem la mare, pentru că pediatra ne-a recomandat pentru pitică aerosoli, soare- dar nu în exces, și mult mers pe nisip pentru întărirea musculaturii picioarelor.

Țin să vă precizez ca Sophia nu a făcut încă 11 luni. E mică, așa că orice drum lung i-ar fi creat disconfort. Așa că am evitat zborurile cu avionul sau orele interminabile în mașină. Evident cel mai aproape de București este litoralul românesc. Așa că acolo ne-am dus.

Până să ajungem, însă, mai e cale lungă în povestire. Mâine vă spun despre cazare, condiții și mai ales plaje… infecte.

Până atunci, vă povestesc despre pregătiri. Foarte multe pregătiri. Niciodată nu am făcut atâtea bagaje. (Mai târziu pun și poze cu monștrii de bagaje, nu le am la mine acum).

Haine copil- o valijoară, că sunt micuțe. Haine părinți- una bucată valiză de fiecare. Haine bunică (am luat-o cu noi și ne-a ajutat enorm)- un băgăjel.

Dar de acum începe lunga listă: sterilizator+ biberoane multe, jucării de interior+ jucării pentru nisip, boluri pentru mâncarea copilului si alte ustensile din domeniu, robotel bucatarie pentru pregatit mancarea copilului, un sac de medicamente- ca să fim pregătiți pentru orice situație nedorită (Slavă Domnului că nu le-am folosit). Apogeul: pătuțul de voiaj și SALTEAUA ei, pe care doarme. Salteaua din pătuțul clasic. Asta pentru că nu acceptă să doarmă decât pe acea saltea. Nici căruțul nu l-am lăsat acasă pentru că am vrut să o plimbăm pe Sophie seara, pe plajă.

Am terminat lista? Sigur am uitat ceva de trecut aici, nu, însă, și în călătorie.

Rezultatul a fost o îngrămădire fără precedent în mașină și țin să precizez că nu e jeep, dar nicio mașinuță prea mică. Portbagajul s-a închis cu greu, salteaua și încă vreo două chestii voluminoase le-am pus în interiorul mașinii, evident cu un disconfort real pentru pasageri.

Totul a meritat, însă, pe deplin. Priviți satisfacția Sophiei odată ajunși la mare! 

Voi cum plecați în concediu cu familia? Eu am fost la un pas să trimit bagajele cu altă mașină, atât de multe am luat.

GATA VACANŢA! FUSE ŞI SE DUSE! ÎNAPOI LA MUNCĂ!

Am revenit la muncă şi, evident, şi pe blog.

V-am cam dus lipsa în aceste două săptămâni de concediu, dar, acum, mă pot lăuda cu o tolbă plină de povestiri.

De mâine, mă pun pe scris. Azi, trebuie să mă readaptez mediului înconjurător, că nu poţi să intri aşa prea tare în pâine din prima zi.

Mai stau puţin cu gândul la mare, la vacanţă şi la bucuria Sophiei când a intrat prima oară în „apa cea mare”.

Voi ce aţi făcut în aceste două săptămâni? S-a întâmplat ceva deosebit în vieţile voastre?

 

VACANŢĂ, STAI CĂ VIN!

Astăzi este ultima zi de muncă din următoarele două săptămâni. Adică, de mâine sunt în CONCEDIUUUUU!

Aşa că vă pup şi vă transmit toate gândurile mele bune. Vă plâng de milă celor care nu vedeţi prea curând concediul şi mă alătur vouă, celor care petreceţi, deja, la soare.

Prima săptămână am să o stau. STAT! Atât. Stat dintr-ăla până la limita plictiselii. O săptămână întreagă doar cu familionul.

Următoarea, tot cu familionul. Dar la MAREEEE! Sophia va intra pentru prima oară în mare şi va călca pentru prima oară pe nisipul litoralului românesc. Da, românesc. Nu pentru că n-ar fi condiţii mai bune în alte părţi, sunt sigur de asta. Este, însă, cel mai aproape şi încerc să nu-mi chinuiesc copilul cu drumul. Ori cu avionul, ori cu maşina, undeva în altă ţară. E prea mică pentru un drum lung.

Aşa că, de mâine, vă invit să vă bucuraţi alături de mine, să vă relaxaţi. Eu, cu siguranţă, asta voi face.

Voi aţi intrat, deja, în concediu? Unde vă duceţi vara asta?

 

CONCEDIU, HERE I COME!

Mâine seară, voi fi în acest loc şi îmi voi aplica un „tratament” special: sangria, cerveza con limon- bere cu lămâie, tapas- gustări autohtone, hamon- jambon şi multe alte delicatese locale.

Asta pentru că plec în CONCEDIUUUUUUUUUU! Zece zile de răsfăţ, odihnă, călătorii, vizite prin împrejurimi şi… soare! Mult soare îmi doresc, mai ales că, săptămâna aceasta, au fost acolo aproape 30 de grade Celsius. Prognoza pentru săptămâna următoare nu este prea frumoasă, se anunţă ploi, dar sper să aducem noi românii soarele pentru spanioli. 🙂 Oricum, nimic nu mă va opri să mă relaxez.

Ştiu că vă întrebaţi „Dar Sophia?”. Ei bine, am stat şi ne-am gândit mult şi am decis să o lăsăm acasă cu bunicile. Asta pentru că ar trebui să o chinuim două ore prin aeroport, patru ore în avion şi alte două ore pe drum, cu maşina. Asta doar la dus. Ar mai fi şi întoarcerea. Cred că ar fi prea mult pentru un copilaş de doar şapte luni.

Ne va fi foarte greu, ni se va face dor zilnic de ea, dar vom comunica prin telefon şi pe internet. Bunicile au învăţat să folosească messengerul special şi ne vom vedea zilnic.

În plus, şi noi, precum cuplu, avem nevoie de o vacanţă. Cei care sunt, deja, părinţi ştiu că apariţia unui copil este un eveniment minunat, dar şi foarte greu pentru adulţi. La noi ar fi primul concediu din ultimii doi ani şi da, recunosc, avem nevoie de un respiro, de o vacanţă în care să ne încărcăm bateriile. Ne vom întoarce cu forţe proaspete ca să-i facem toate hatârurile Sophiei Maria.

Iar vouă, cititorilor acestui blog, vă promit că vă ţin la curent cu peripeţiile din vacanţă. Mai un scurt articol aici, mai o poză pe http://www.facebook.com/DANCRUCERUOFICIAL.

Până atunci vă întreb dacă vă place Sevilla- Sevilia? Aţi fost acolo? Ce spuneţi, însă, despre hamon, cerveza con limon şi despre sangria? Cum vi se par?

CULMEA PLICTISELII: SĂ TE PLICTISEŞTI DE STAT!

Când eram în facultate, îmi doream să am de ce să mă trezesc dimineaţa! Adică să am o carieră, să am un serviciu, să fiu ocupat, să am succes.

Acum, am, Slavă Domnului!, motive să mă trezesc dimineaţa fără număr. Aşa că, acum, îmi doresc să mai prind şi eu câte-o zi liberă, în care să nu-mi sune telefonul, să nu trebuiască să fac nimic, în care doar să stau tolănit pe canapea la vreun film sau să dormitez în pat până la prânz.

Ei bine, în perioada sărbătorilor, am avut libere. Ca tot românul! Poate mai multe, totuşi, decât media, dar au fost.

Şi, evident, mi-am pus planul în aplicare, mi-am împlinit visul. AM STAT! Şi, Doamne, ce-am mai stat! Canapeaua aproape a căpătat forma corpului meu, după aceste libere. Am mâncat, am dormit, m-am uitat la tv, am dormit, am mancat, m-am uitat la tv şi tot aşa.

Până şi Sophia Maria a fost leneşă. A dormit cu mine pe canapea, aproape în fiecare zi.

Ei bine, însă, la un moment dat, n-am mai putut. Am simţit că înnebunesc de plictiseală! N-am crezut că o voi spune vreodată, dar m-am plictisit de prea mult liber.

Aşa că am avut momente când de abia aşteptam să mă întorc la muncă, să mai văd iar mulţi oameni, să mai fie energie, să mai fie treabă. Asta pentru că, de-a lungul timpul, m-am obişnuit să fiu o persoană dinamică şi ocupată.

Acum, însă, revenit la muncă, s-a întâmplat paradoxul, ca să zic aşa! Vreau liber! Am un coleg care e şi mai tare! A zis că de abia aşteaptă să vină Paştele!

Hm, putem fi oare mulţumiţi vreodată cu liberele astea? Voi ce ziceţi?