PRIMA PĂPICĂĂĂĂ! ŞI NICI N-A DAT PREA MULT PE LÂNGĂ!

Ca să mai destindem atmosfera apăsătoare a unei societăţi în criză de vreme şi de vremuri, iată o făţucă tare dulce!

E Sophia Maria, uşor uimită de blitz-ul aparatului foto, dar foarte încântată de prima ei păpică solidă! E mare, deja, aş putea spune! A trecut de la lăpticul exclusiv la pasta de rădăcinoase (morcov, ţelină, pătrunjel), o dată pe zi!

Se pare că i-a şi plăcut foarte mult! Ar fi trebuit să mănânce doar vreo două- trei linguriţe, dar, de la prima masă, a cerut cel puţin cinci! Azi, a ajuns chiar la zece!

În plus, după cum se observă pe baveţică, nici nu a vrut să irosească prea multă păpică, aşa că a băgat totul la ghizdănel.

De preparatul mâncării s-a opucat mămica ei, care a avut mari emoţii să-i fiarbă bine legumele, iar, de partea de confort, mama mămicii, care a făcut-o pe „fotoliul” pentru puştoaică.

  

 

ÎNŢELEG CĂ PLĂTEŞTI CU CARDUL, ÎNŢELEG, DAR CHIAR SĂ N-AI UN CHIOR ÎN BUZUNAR?!

Hai să vă povestesc ce a păţit soţioara mea ieri. Mi s-a părut atât de amuzant, încât ţin să vă binedispun şi pe voi.

Se duce gospodina de Cristina la supermarket să cumpere de-ale gurii. Aproape la fel precum căpriţa din poveste, preocupată de burticile iezilor săi.

Şi începe să bage în coş toate cele necesare. Şi bagă, şi bagă, şi umple coşul. Şi mâncare şi dero şi sucuri şi de toate. Ca tot omul.

Norocul ei, şi spun noroc veţi vedea de ce, a fost că a vrut să mai cumpere nu ştiu ce dintr-un raion în care trebuia să plătească separat de celelalte produse pe care le plăteşti la casele principale de marcat.

Scoate soţioara mea cardul. Îl înmână tacticoasă vânzătoarei, care, la fel de tacticoasă, îl trece prin POS. Supriză, însă, cardul era respins. Soţioara mea, deja, se pregătea să vocifereze la angajata respectivă că n-are cum să fie cardul respins că are bani pe el.

Mai încearcă vânzătoarea o dată, de două ori, nimic. Până la urmă, se uită femeia pe card şi zâmbeşte către nevastă-mea: „Doamnă, cardul dvs. a expirat!”. Cum aşa? Ei bine, cardul era valabil până în luna a 11-a a lui 2011. Iar, ieri, era, deja, 1 decembrie 2011.

Acestea fiind constatate, caută soţioara mea bani cash să plătească produsul. Surpriză: lefteră, lefteră. Nu avea niciun leu în portofel.

Aşa că, ruşinată nevoie mare, face Cristina stânga-mprejur şi lasă produsul acolo. În plus, cum nu avea cu ce să plătească nici celelalte produse, abandonează coşul în magazin şi, cu coada între picioare, se întoarce amărâtă acasă.

Vă spuneam mai sus, însă, că a avut noroc. Păi imaginaţi-vă ce ar păţit dacă ar fi ajuns cu coşul mare la casa centrală. Le-ar fi pus pe toate, tacticos, pe bandă, ar fi stat la coadă, le-ar fi pus, apoi, în plase şi PAM- PAM ar fi trebuit să le lase acolo!!!! Oare cum ar fi fost? Destul de penibil, zic.

Voi aveţi astfel de păţanii? Care este cel mai penibil moment prin care aţi trecut voi? 

 

 

SÂC!!! INCONŞTIENT, DAR NU PREA!

01

Chiar am o dimineaţă tare bună! Citeam presa pe net şi, în Cancan, hop articol cu mine! Ne-au prins joi seara, toată familia, în mall. Big deal!

Titlu: „Dan Cruceru, un tătic inconştient! Şi-a scos fetiţa de nici trei luni la mall”. Vă explic şi ce căutam acolo puţin mai jos.

Ce m-a bucurat, însă, a fost reacţia cititorilor. Nu ştiu dacă aţi observat postările cititorilor în tabloide, în general. Cele mai multe comentarii sunt denigratoare la adresa personajelor din ştire. Ba îi înjură, ba că sunt urâţi, ba că maică-sa, ba că taică-su etc. Până la urmă, internetul este un spaţiu  care îţi asigură anonimatul şi poţi refula în voie. N-am nimic împotrivă.

Ei, de această dată, toată lumea ne-a sărit în apărare, mai ales mămici, evident. Asta pentru că toată lumea îşi scoate copiii afară din casă chiar şi până într-un an din diferite motive: fie că nu au cu cine să-i lase, fie că nu au încredere în bone, fie că nu-şi permit, fie că sunt panicoşi şi nu vor să-i scape din privire şi multe altele.

Aşa că, dragi cititori ai Cancanului, ţin să vă mulţumesc din suflet pentru comentariile voastre! De această dată. Bine, îl exclud, totuşi, din această mulţumire pe un postac care a ţinut neapărat să se ia de „mama”!

Să vă explic, însă, ce căutam noi acolo, la mall. Din când în când, cu supravegheatul micuţei ne mai ajută mama Cristinei, adică SOACRA. Femeia, însă, are şi ea familia ei în Galaţi şi nu poate sta tot timpul cu noi. Aşa că, în această săptămână, Cristina a fost paznic unic la bebe. Mai apăream şi eu pe acolo, dar, din enşpe motive, mai răruţ.

Şi ce-mi vine mie ideea, joi seara, când mă întorceam de la muncă? Hai să o scot pe Cristina în oraş, să-şi mai limpezească şi ea creierii. De Sophia, am eu grijă, o pun în port- bebe şi ne descurcăm.

Dar unde să le duc? Păi undeva unde să fie mai aerisit, mai liber, fără prea multă lume, fără spaţii mici şi ultrapopulate de oameni, potenţial virusaţi! Şi da, oameni buni, joi seara, mall-ul este locul perfect pentru asta! Nu sunt mulţi clienţi, sunt spaţii largi, este cald, nu umbli cu copilul în frig,  nu e fum de ţigară. E BINEEEEE!!!

Tocmai de aceea le-am dus acolo! Ne-am plimbat pe galerie şi, la final, am luat ceva de mâncare la pachet. Nici măcar la cozile de la mâncare nu a stat copilul! A stat doar Cristina, iar eu am dus-o pe Sophia, într-un loc mai retras, lângă lifturi!

Una peste alta, nu vreau să mă justific în faţa acestor acuze, pentru că ştiu exact cât de mult îmi iubesc fetiţa, dar, pot fi acuzat de orice, mai puţin de INCONŞTIENŢĂ!

P.S.: Marţi, Cristina are de dezbătut un proiect foarte important în Parlament: un proiect de lege, care îi aparţine, COMBATEREA VIOLENŢEI DOMESTICE! Dacă soacra nu reuşeşte să ajungă la Bucureşti, Sophia va asista, ATENŢIE! ŞOC ŞI GROAZĂ!!!, la prima ei dezbatere din comisie. ASTA DA INCONŞTIENŢĂ!

SUNT TĂTIC!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Da, nici mie nu-mi vine să cred, dar s-a întâmplat!

La ora 9.00, Cristina a adus pe lume o fetiţă perfect sănătoasă de 3,080 kg si 49,5 cm. Se pare ca micuta se simtea tare bine in burtica la mamica pentru ca a inceput sa tipe imediat ce a iesit la lumina. Ca sa nu mai planga, medicii au rasplatit-o cu nota 10. 🙂

Cât despre mine, ce pot să vă spun?! Trăiesc un sentiment absolut nou, zâmbesc ca prostul când privesc boţul acela de om şi nu-mi vine să cred că, din nimic, a apărut o fiinţă atât de complexă, de superbă, de perfectă.

Pot să vă spun că nimic din ce am făcut până acum nu se compară cu ce trăiesc azi. Nicio performanţă profesională, niciun câştig, nimic. Nici măcar o săritură în gol de la 4.000 de metri.

A.M.R. 3: SĂ FIE „SOFIA MARIA CRUCERU”!

După lupte seculare, care au durat… câteva luni, ne-am decis asupra numelui fetiţei! Ne-au ajutat şi cititorii site-ului acasatv.ro, care ne-au dat o mulţime de sugestii şi ţin să le mulţumesc.

Aşadar, câştigătorul este…… SOFIA MARIA CRUCERU!

Fiecare dintre noi doi a ales câte un prenume, numele nefiind negociabil!

Şi acum explicaţia:

– Prenumele „Maria” mi-a plăcut mie, întotdeauna, foarte mult. E un nume simplu, românesc, frumos. În plus, este şi prenumele mamei mele. Aşa că, pentru mine, a fost destul de uşor să aleg.

– Prenumele „Sofia” l-a ales Cristina. A vrut ceva special şi, după ce a „lovit-o” inspiratia, s-a oprit asupra acestuia. În greacă, înseamnă „înţelepciune”. Pentru că, dincolo de sănătate, asta ne dorim de la cea mică: în viaţă, să fie înţeleaptă.

Mai avem, însă, o mică problemă. Cum să-i scriem în certificat prenumele de Sofia? Cu „f” sau cu „ph”? Sugestii?

A.M.R. 5: ŞEDINŢĂ FOTO CU BURTICI!

Cum timpul zboară ca gândul şi clipele minunate trec repede, ne-am gândit să imortalizăm bucuria prin care trecem noi acum. Aşa că am făcut… o mini-şedinţă foto, în camera bebeluşei. Ne-am jucat, am râs, ne-am pozat. Am dat puţin în mintea copiilor. Priviţi!

PS: Mulţumiri lui Constantin Antochi, fotograf profesionist, vecin şi, mai ales, prieten.

PS1: Aştept părerile voastre despre pozele astea acilişa!

 

A.M.R. 21: M-AM HOTĂRÂT: MĂ LAS DE MESERIE ŞI MĂ FAC… PISĂLOG!

„Fetiţa este un pic cam micuţă aşa că ar fi bine să mâncaţi mai multă carne!”. Acestea sunt cuvintele care m-au hotărât să-mi schimb meseria. Îi aparţin profesorului Herghelegiu, ecografistul nostru.

De ce s-a ajuns la asta? Pentru că, pe toată perioada sarcinii, Cristina a refuzat cu încăpăţânare să mânânce carne, sa-şi ia proteinele necesare copilului. Nu spun aici că a fost iresponsabilă, chiar a avut grijă în permanenţă să-i fie bine micuţei, numai că nu a suportat carnea. Pe căldurile astea, pur şi simplu nu o suporta. Prefera să mânânce un pepene întreg, decât să guste o bucăţică de carne.

În fine, după cuvintele medicului, am decis să iau atitudine. Mai sunt puţin peste două săptămâni până la naştere şi se mai pot face multe lucruri.

Aşa că mă reprofilez. Nu mai sunt jurnalist, prezentator, nici măcar iubit, soţ sau tată! Sunt doar… PISĂLOG!

E o meserie pe care eu vreau să o trec în nomenclator şi pe care, credeţi-mă, pot să o duc la nivel de artă.

De marţi, când am fost la control, şi până astăzi, Cristina a mâncat muuuulte proteine. Peşte, carne de vită, brânzeturi. Dimineaţa, la prânz şi seara. Cum aşa? Cu diversitate în alimentaţie, cu scos în oraş la restaurant (asta e, facem şi sacrificii), cu insistenţă, cu persuasiune, cu obligare, cu multă pisălogeală!

Bine, recunosc nici Cristina nu mai mârâie atunci când trebuie să mănânce. Chiar dacă nu îi place şi strâmbă din nas, a devenit foarte cooperantă.

A .M.R. 23: VINE, VINE…. NAŞTEREA!

„Cu deosebită bucurie în suflet, tinerii însurăţei X şi Y vă invită la ceremonia….”.

Cam aşa sună invitaţiile la nuntă. Le cunoaşteţi cu toţii. Ei bine, noi vă invităm la… naştere.

Cu deosebită bucurie în suflet, tinerii viitori părinţi Cristina şi Dan vă invită la naşterea fetiţei lor, care va avea loc luni, 22 august, orele 7.00- 7.30, la spitalul Sanador, Bucureşti!

În fine, dincolo de glumă, ideea este simplă: azi am fost la controlul de 36 de săptămâni şi doctorul a stabilit data naşterii prin cezariană: 22 august. Asta, evident, dacă micuţa noastră nu se va grăbi să ne cunoască mai devreme.

Vă ţin, însă, la curent. De principiu, chefuim pe 22!

A.M.R. 28: VACANŢĂ? CE-I AIA! TRECI LA SCHIMBAT SCUTECE! :)

Intrăm în luna august şi toată lumea e cu gândul la concediu. Unii se bucură, deja, de relaxare, alţii mai au puţin şi pleacă. În jurul meu se întâmplă exact la fel.

Îi invidiez sincer pe toţi cei cu concedii.

Ce frumos era odată în Taormina, în Antalia, în Sevilla, în Roma, ce vremuri?! Soare, plaja, piscină, sangria, limonadă, bere rece! Off, off!

 Vara asta e prima vară când stăm acasă! Şi eu şi Cristina ne simţim ca peştele pe uscat! Aproape în fiecare seară, ieşim în parc sau la terase ca să ne mai îndulcim melancolia.

Nu putem pleca nicăieri. Cristina mai are câteva săptămâni până la naştere şi chiar şi 2-3 ore de stat în maşină i-ar putea face rău. Deci până şi litoralul şi muntele autohtone sunt excluse. În plus, trebuie să stăm pe aproape de maternitate, Doamne fereşte, vine fetiţa mai devreme!

Aşa că, una peste alta, cu acest motiv în plus, de abia aşteptăm naşterea! Câteva luni mai târziu, ne vom putea lua şi noi concediu. O luăm cu noi şi pe cea mică, că doar e parte din familie!

Bine, totul se va schimba! Sau vom schimba… scutece, hăinuţe, păturici, lenjerii de pat. O veselie întreagă! Concediu să fie măcar! 🙂