Vorbeam cu un prieten, zilele trecute, despre dorinţa femeilor de a sta prin magazine. Eu cred că noi, bărbaţii, pur şi simplu, nu suntem făcuţi pentru asta! Ne place şi nouă să ne cumpărăm lucruri, dar nu putem suporta, pur şi simplu, să stăm după partenere. Ele au răbdarea necesară, dar, la noi, aceasta nu există, pur şi simplu!

Dar iată istorisirea amicului, pe care eu o redau într-un stil ceva mai anecdotic şi mai adecvat naraţiunii.

„Prietena mea, într-o zi de sâmbătă: dragul meu, am nevoie de un pulover, hai să mergem până la mall. Eu aveam o leneeee! Era sâmbătă, avusesem o săptămână foarte grea şi nu vroiam decât să lenevesc în faţa tv-ului. Stau, însă, şi mă gândesc: dacă nu mă duc cu ea, voi avea un întreg week-end nasol, pentru că va spune că nu-mi pasă. Până la urmă, femeilor le place să-ţi ceară părerea la cumpărături, chiar dacă tot ce vor ele îşi cumpără la final. Dacă mă duc cu ea, pierd documentarul la care mă uit. Hm. Îl mai dau ăştia în reluare, îl mai prind eu o dată. Şi, până la urmă, cât de mult poate dura să cumperi doar un pulover?! Intri, îl vezi, îl probezi şi gata! Ne întoarcem acasă repede! Întreb, totuşi, profilactic: Iubita, cam cât crezi că durează? Răspuns: nu durează mult! Buuun, accept propunerea iubitei că doar sunt băiat de comitet. Să o fac şi pe ea fericită!

Ajungem în mall. Afară era frig, aşa că înăuntru oamenii erau aproape ca sardelele. Mulţi al naibii! Pe coridoare şi, ghinionul meu, mai ales în magazine! Era şi perioadă de reduceri aşa că, la fiecare departament pentru femei, hainele zburau în stânga şi-n dreapta, de-a valma.

Intrăm în primul magazin, ditamai monstrul. Haine din belşug, de la multe firme, un fel de aprozar cu de toate. Pulvere, fără număr!

Şi începe! 30 de minute, petrecute în magazinul respectiv. 3 pulovere alese, probate şi… amânate! Adică: „Sunt frumoase, îmi plac, dar aş vrea să mai văd şi alte magazine!”

Eu nu mai înţeleg! Ai spus că vrei un pulover, nu trei. Nu mi-ai spus că vrei să mergem în mai multe magazine! Şi bugetul se cam întinde! Adică aruncăm cam mulţi bani!” Ea: „Nu ţi-am spus niciodată că vreau un singur pulover! Îmi trebuie mai multe! Evident că vreau să văd mai multe magazine! Trebuie să compar! Şi da, cheltuim mai mult, dar nu mai am niciun pulover cu care să mă îmbrac şi îmi trebuie toate!

Prietenul se conformează, strânge din dinţi, lasă capul în jos: „Asta e, mi-am făcut-o cu mâna mea! Ce frumos era acasă!”

Şi începe adevărata shoppingeală: toate magazinele sunt luate la rând, încet, încet. În fiecare se alege cel puţin un produs, se probează. 15, 20 de minute în fiecare magazin. Iar, în mall, sunt al naibii de multe magazine. 

 Cu fiecare magazin, însă, se întâmplă ceva aproape paradoxal, un lucru la care nu se aşteaptă nimeni când porneşte la shopping: atât ea, cât şi el devin tot mai trişti şi mai enervaţi.

El, pare uşor de înţeles, a ratat documentarul, a ratat ziua, umblă din magazin în magazin, în urma ei. De altfel, când mai vede vreun bărbat în aceeaşi situaţie ca el, rătăcit prin raionul damelor, îl priveşte cu subînţeles. Sesizează în ochii celuilalt compasiunea. Îi transmite şi el aceeaşi compasiune şi o urare de  îmbărbătare. „Hai că poţi! Mai rezişti!”

De ce devine ea nervoasă, însă? Ei bine, ca orice femeie, se enervează pentru că nu-şi găseşte acel lucru ideal, în cazul acesta, puloverul ideal. Nu-l găseşte şi pace! A probat vreo 20, dar nu e aşa cum şi-l închipuia. Evident că, după câteva ore de shopping, şi ea îşi pierde răbdarea. Mai mult: începe să se creadă grasă, urâtă că nu i se aşează hainele aşa cum sunt aşezate pe manechinele din vitrină sau din reviste.

Finalul poveştii prietenului: o zi întreagă petrecută prin magazine, zero lucruri cumpărate, supărare pentru amândoi şi mâncare rece pentru el, seara, acasă. De ce mâncare rece? „Tu eşti de vină că nu mi-am găsit pulover! M-ai grăbit că vedeam că nu mai suporţi şi nu m-am uitat atent la toate şi nu mi-am cumpărat nimic! Mai bine mă duceam singură!”

Acestea fiind zise, concluzionez eu pentru prieten: mai bine se ducea singură? Păi dacă se întâmpla asta, de la început, nu era mai bine pentru toată lumea? Păi nu era, că se supăra ea că, vezi Doamne, lui nu-i pasă!Aşa că vă întreb: DE CE NU ÎNŢELEGEM FEMEILE?!