Secretul unei petreceri de succes

sophie_2014-442

Cum poți face un copil să se distreze cu adevărat de ziua lui? Nu-i așa că ați fost la multe petreceri pentru copii, la care, de fapt, copiii s-au distrat cel mai puțin și totul părea mai degrabă o petrecere pentru adulți? Micuții stăteau într-un colț, la o masă mică, iar restul localului era plin cu mese pentru adulți. De fapt, erau mai mulți părinți decât copii și micuții se plictiseau.

Eu asta am încercat să evit de ziua Sophiei mele și mă pot mândri că am organizat o petrecere grozavă. Iată câteva ponturi:

– Faceți petrecerea cât mai aproape de casă. Cu cât veți căuta un loc de joacă frumos, dar departe de casă, cu atât mai puțini copii ai vecinilor vor veni la petrecere. Adulții sunt comozi și vor găsi sute de scuze pentru a nu-și aduce micuții la petrecere. Noi avem norocul de a avea un loc de joacă, cu două leagăne și un balansoar, chiar în cartier. Nu e mare lucru, dar e un spațiu deschis destul de mare. Așa că mai aproape decât acasă, nu există.

sophie_2014-516

– Aduceți cât mai multe atracții pentru copii. Cum faci asta ca să nu te coste prea mult? Îți pui mintea la contribuție, muncești singur și creezi ornamente, umfli baloane (eu singur am umflat vreo 100), încerci să transformi locul respectiv într-o zonă primitoare pentru copii, cât mai apropiată de universul lor.

sophie_2014-5

– Cereți ajutorul prietenilor. Cei din familie oricum te vor ajuta necondiționat și, dacă ai prieteni care au cu ce să te ajute, o vor face pentru că e vorba despre un copil. Cu toții sunt sensibili la bucuria micuților și vor sări imediat să te ajute. Eu am norocul de a avea mulți prieteni din domeniul distracției pentru copii pentru că, în ultimii trei ani, am umblat la zeci de evenimente și petreceri pentru micuți. Trebuia să găsim metode noi de distracție pentru Sophia cel puțin o dată pe week-end. Așa se face că Mirela Retegan a fost prima care a răspuns pozitiv invitației mele la petrecere. Mirela este „doamna prezentatoare” din Gașca Zurli. Cine e Gașca Zurli? Din punctul meu de vedere, dar mai ales al Sophiei, care este topită după ei, cea mai tare trupă de teatru pentru copii din România. Și, așa cum mă așteptam, au făcut un spectacol memorabil, de ne-am băgat și noi, adulții, în distracția copiilor.

sophie_2014-361 sophie_2014-360 sophie_2014-359 sophie_2014-358 sophie_2014-355 sophie_2014-354 sophie_2014-364 sophie_2014-367 sophie_2014-392

 

– Un animator trebuie să fie prezent. Face jocuri de încălzire cu micuții, la începutul petrecerii, apoi, îi ține conectați toată seară, iar părinții pot savura liniștiți o bere.

sophie_2014-18 sophie_2014-109 sophie_2014-165

– Eu am completat peisajul cu o fantezie gonflabilă (la final, ne-am țopăit și noi adulții pe ea), niște vată de zahăr, niște minuni de brioșe făcute de prietenii de la cupcakephilosophy (Doamne, ce bune au fost! Ne-am bătut cu copiii pe ele!) și mâncare pentru copii gătită chiar de bunici, în casă (ciocănele de pui și bebe-morcovei).

sophie_2014-152 sophie_2014-16 sophie_2014-29 sophie_2014-56 sophie_2014-49

– Aveți grijă de unde alegeți tortul. Aducerea tortului este momentul culminant al serii și trebuie să fie perfect. Tortul trebuie să arate bine, să fie atractiv pentru copii, dar trebuie să fie și foarte gustos, ușor și sănătos. Căutați să fie realizat din produse cât mai naturale. Cofetăria Dor De Dulce ne-a făcut un tort senzațional. N-a rămas nici măcar o firimitură la finalul petrecerii.

sophie_2014-571 sophie_2014-566 sophie_2014-567 sophie_2014-578

– Adulții nu sunt importanți la petrecerea copiilor. Nu vă faceți griji pentru ei. Dacă ar fi ziua ta, da, ar trebui să îi tratezi cu foarte multe. Așa, ei știu că vin la o petrecere pentru copii și nu se așteaptă la prea multe. Niște bere rece, apă și alune le sunt suficiente. Tabloul devine perfect pentru ei când își văd micuții că se distrează ca niciodată.

– Nu în ultimul rând, trebuie să aveți un fotograf profesionist la petrecere. Trebuie să aveți niște poze frumoase, pe care să le analizați a doua zi și să râdeți din nou de fețele voastre de oameni  mari, care, pentru o seară, au dat în mintea copiilor. Ticu, prietenul meu, a scos niște imagini senzație. Face el fotografie de nuntă, dar ne-a dat pe spate și cu pozele de la petrecerea pentru copii.

Una peste alta, toți cei prezenți s-au declarat încântați, la finalul serii. Poate că au fost politicoși. Fotografiile vorbesc, însă, de la sine.

Să vă distraţi pe seama mea! :)

IMG_0711

Într-o seară de week-end, nişte buni prieteni mă invită la karting. În total, eram doi bărbaţi şi jumătate, fiul prietenului având vreo 12 ani. Hai să mergem, că nu mă dădusem niciodată cu aşa ceva. Bine, am mai mers cu maşinuţe, cu karturi mici, dar niciodată cu chestii profi. Cât de greu putea să fie, însă, doar conduc zilnic?!

Eram sigur că-i rup pe amândoi. Despre puşti, nici măcar nu concepeam să nu-i dau fum! 🙂

Înainte de cursă, m-am şi instalat pe locul de campion, aşa să văd cum îmi stă.

Şi ne-am pornit! Dumnezeule, ce senzaţie! Foarte tareeeee! N-are nicio legătură cu condusul clasic.

În fine, am turat motoarele la maximum. Eram atât de rapid, încât nici măcar aparatul foto nu mă putea prinde. 🙂

Extraordinar de rapid, cu o viteză aproape ca a luminii. Ce pilot de raliuri, ce pilot de formula 1! Eu eram asul suprem!

Finalul a fost apoteotic! Am scârţâit cauciucurile, am scos fum, am dat gaz, n-avea cum să nu câştig!

Trag pe dreapta, plin de satisfacţie! Mă uit pe tabelă doar aşa… să-mi văd timpul de mare campion!

Şi, da! Am ieşit pe ultimul loc!!!! La mare distanţă chiar şi de puşti!!!

Aşa că… am plecat capul şi am dat vina pe arbitri! Trebuie să fi furat! Că altfel nu se putea!

Voi v-aţi dat în asemenea maşinării? Cum vi se pare?

M-AM DISTRAT LA CONCERT DE GAGICI! :)

Aseară am fost la concertul lui David Bisbal. Ii place soaţei şi am zis să-i fac o surpriză, aşa că am cumpărat bilete. Cam cu strângere de inimă, recunosc, pentru că bărbaţii nu prea au ce căuta la astfel de concerte. E ca şi cum ar veni femeile la meciurile de fotbal dintre Steaua şi Dinamo.

În fine, mai sunt şi excepţii, iar, aseară, au fost destui masculi la Sala Palatului. Probabil, la fel ca mine, însoţitori ai soţiilor sau iubitelor. De altfel, s-a şi văzut cât de încântaţi erau bărbaţii. Toate femeile erau în picioare, aşa că a trebuit să se ridice şi ei. Evident, eu după gaşcă. Diferenţa a fost făcută, însă, din acel moment. Toate damele dansau de mama focului. Toţi bărbaţii stăteau ca la înmormântare. În poziţie de drepţi, cu mâinile în şolduri, sau prinse în faţă, undeva la nivelul prohabului. Dar… ce nu face masculul ca să-şi spele păcatele în faţa consoartei sau ca să cucerească o nouă felină! 🙂

În cazul meu, însă, s-a întâmplat şi o mică minune. Mi-am adus aminte de Spania, de una dintre ţările mele preferate, de vacanţele de pe acolo, de influenţele maure din Andalucia şi a început să-mi placă. Ba, la final, am acceptat nonşalant să stăm şi la bis. Am avut chiar şi o melodie preferată. Iată despre ce e vorba:

Şi mi-a mai plăcut ceva: o acţiune a celor de la CIADO România- Centrul Internaţional Antidrog şi pentru Drepturile Omului. Băieţii ăştia luptă pentru conştientizarea pericolului consumului de droguri în rândul tinerilor şi al populaţiei, în general. La acest concert, au fost parteneri. Aşa că, pe fiecare scaun, lângă o poză de-a lui Bisbal, găseai şi câteva cuvinte din partea lor. Nu ştiu câţi spectatori au băgat în seamă pliantele respective, dar eu le-am văzut. Şi, dacă au mai fost ca mine încă vreo câteva sute de oameni, din cei 3500 prezenţi, tot e un plus. E un pas înainte, decât să stai cu mâinile în sân şi să treci nepăsător pe lângă un consumator ajuns în sevraj.

LA CLUB, CU TELEFONUL: „ALO! ŢIPĂ CĂ NU TE AUD!”

Şoc şi groază: sâmbătă noaptea, am fost în club. Chiar în două cluburi!

Cred că am jumătate de an de când n-am mai ajuns într-un club, iar sâmbătă seara, de gura unor prieteni, am fost chiar în două. În fine, m-am simţit foarte bine, gaşcă, distracţie, fun. Dar nu despre asta vreau să scriu, ci despre…. telefoane!

În ambele cluburi, şi cred că aşa se întâmplă în toate, toate domnişoarele erau cu telefoanele în mână. Iphoane, miphoane, blackberriuri, miauberriuri, nokia, în fine. Toată lumea era cu telefonul în mână şi se dădea ocupat. Ba vorbeau la telefon, ba dădeau sms-uri, ba făceau poze şi le puneau pe facebook.

Frate, eu asta n-o mai înţeleg. Cu cine stai la vorbă la 2 dimineaţa? Cine are atâtea insomnii astfel încât să aibă răbdarea să se converseze cu unul aflat în club? E multă gălăgie şi ăla, ca să te audă, trebuie să ţipe! Să urle din toţi rărunchii ca să se facă înţeles. În plus, cât de „dus” trebuie să fii, tu, clubist, să stai la palavre pe telefon, când în jurul tău sunt o mulţime de persoane cu care ai putea discuta. În plus, ai venit în club ca să dansezi, să te distrezi sau ca să vorbeşti la telefon? Pe bune, până unde?

Eu, dacă aş fi patron de club, aş pune un mare semn, la intrare, cu „Vorbitul la celular, interzis!”. Sau mai bine, aş bruia semnalul astfel încât ăla care vrea să vorbească la mobil, să fie nevoit să iasă afară, după semnal. Şi să-l vezi pe ăla care mai are chef de discuţii la telefon, la – 15 grade celsius. Să-i dârdâie lenjeria intimă de dragul conversaţiei!