Salvați sfârcul! #freethenipple

free-the-nipple-body-image-1427455875

Zilele trecute, călătorind din pagina în pagină, pe internet, mă lovește un site cu multe sfârcuri. Mai clar, cu poze cu multe doamne și domnișoare care-și etalează sânii. Și nu era nimic porno la mijloc. Chiar m-a mirat apariția respectivelor la mine pe calculator, că știam că firewall-ul meu funcționează perfect împotriva unor astfel de site-uri.

Era, de fapt, o campanie feministă împotriva sexualizării femeii în media, împotriva sexualizării femeii de către bărbat, împotriva sexualizării femeii de către guvern și împotriva fenomenului de „cyber bullying” (www.i-d.wice.com). Campania a fost inițiată de o gașcă de femei din Islanda și a început, deja, să devină viral în zona aia de Europă super-dezvoltată, care are timp să gândească și să conceapă astfel de campanii.

Ideea e simplă: dragi bărbați de ce vă isterizați când vedeți un sfârc de femeie? Ce e așa de excitant la asta? Ce noi, femeile, ne excităm când vă vedem sfârcurile? În plus, voi aveți voie să stați la plajă cu sfârcurile la vedere! În triburile din Amazon, bărbații o iau razna când le văd sânii consoartelor? Sau, în perioada Victoriană, excitant era să-i vezi genunchiul unei doamne, iar acum chestia asta e desuetă. Așa că ce aveți cu sfârcurile noastre? Ele sunt bune pentru alte lucruri, nu pentru sex!

Iar scopul pe termen scurt al islandezelor este să o facă pe prim-ministra țării lor să se alăture campaniei. Adică să-și arate și ea măcar un sfârc, să-și pună poza pe facebook cu hash tagul #freethenipple și să militeze alături de ele.

Bun. În Islanda și prin împrejurimi, e clar că această campanie e foarte cool. Inedită, cu mesaj puternic. Tocmai de aceea devine virală.

Oare va deveni virală și în România? Că doar noi importăm repede chestii dintr-astea. Am dansat cu toții pe „Happy” a lui Pharrell în toate felurile posibile, ne-am pus tone de cuburi de gheață în cap în campania #icebucketchalllenge și ne-am dat leapșa cu, vezi Doamne!, cele mai tari 10 cărți care ne-au impresionat de-a lungul vieții.

Hai să vă văd acum dacă vă ține să importați și această campanie!

Va fi luat facebook-ul românesc cu asalt de mii de sfârcuri? Și nu sfârcurile duduilor cu tarif pe oră, că acelea sunt deja. Vorbesc de sfârcuri de doamne respectabile, cu copii acasă și cu venit de peste 1000 de euro pe lună în multinaționale.

Oare Rovana Plumb se va alătura campaniei? Hm, pe ea aș vrea-o în afara campaniei, mai ales că sunt sigur că șeful ei i-o va lua înainte. Ce contează că-i bărbat, trebuie să fie alături de gașcă! Interesantă ar fi, poate, Alina Gorghiu. Superbă, de-a dreptul, Elena Udrea, dar în cazul ei, e mai complicat cu pozele în beciul domnesc.

În fine, există și o polemică evidentă în spatele acestei campanii. Mentalitatea masculină vs. mentalitatea feministelor.

De ce ne plac nouă, bărbaților, sfârcurile? De ce pentru noi, un sfârc gol e o chestie excitantă? De ce îl prețuim atât de mult? Răspunsul e la mintea cocoșului, dacă am discuta doar între noi, masculii. Dar cum mă adresez și doamnelor, iată câteva argumente:

– pentru că sfârcul gol este prima imagine pe care o vezi odată ce vii în lumea asta.

– pentru că acolo, cu sfârcul în gură, ai prima senzație de siguranță, după ce ești cuprins de o avalanșă de senzații noi care-ți dau nesiguranță.

– pentru că, ulterior, pe tot parcursul vieții tale de mascul feroce, cauți sfârcul perfect, cu imaginea primului sfârc văzut întipărită în minte, undeva în adâncul subconștientului.

De ce e excitant un sfârc gol? Continuarea pe www.catchy.ro.

***

Așa că eu zic că trebuie ca această campanie să devină viral și în România. Dragi doamne și domnișoare, luptați! Luptați pentru dreptul vostru, luptați pentru cauza voastră. Hai cu pozele cu sfârcuri pe facebook! Iar noi promitem că vă vom fi alături! Păi nu suntem alături de voi mereu?

Salvați femeia! Salvați sfârcul! #freethenipple!

De Dragobete, from Tehran with love!


IMG_3005

Așa arată femeile iraniene.

 

IMG_2991

Sunt niște umbre.
IMG_2998Unele dintre cele mai tinere încearcă să fure, într-un fel, moda despre care citesc în revistele occidentale aduse de prietenii veniți în vizită, în țara lor. Într-un fel. E destul de greu să spui că ești „fashion” doar schimbând ochelarii sau geanta. Dar, pentru ele, este un mare gest de curaj și de rebeliune.

Cele bătrâne cară sacoșe, nu genți. Se duc la piață, nu la mall-uri.

Nu știu dacă au auzit de Vuitton, Armani sau Channel. Cică ar avea și mall-uri în Teheran. Cu siguranță nu și în altă parte. Și doar unele brand-uri internaționale, foarte puține și adaptate cerințelor tradiției.

Femeile din Iran nu stau în același loc în autobuz cu bărbații. Ei stau în față, ele în spate.

Iranienii nu au Facebook. Este considerat prea vulgar, prea promiscuu, așa că a fost blocat.

Femeile din Iran nu vin la competițiile sportive masculine. Spun că, acolo, bărbații folosesc cuvinte foarte dure, care pe ele le-ar ofensa. Așa că lipsa lor de pe teren nu este o interdicție pentru ele, ci o formă de protecție.

Femeile iraniene nu dansează în public.

Virginitatea este foarte importantă pentru a se putea căsători. Multe dintre cele care au cunoscut dragostea trupească înaintea căsătoriei sfârșesc pe străzi ca prostituate. Nimeni nu le mai ia de soațe și prostituția devine singura lor șansă de supraviețuire.

Femeile iraniene nu pot fi luate de mână în public, nici măcar de soții lor. Sărutările furate pe stradă sunt adevărate blasfemii. Iar sexul în mașină este condamnat cu lovituri de bice. De altfel, doar cuplurile străine scapă astfel de gesturi și sunt imediat condamnate de cei din jurul lor măcar prin priviri pline de ură sau prin apostrofări. Cuplurile autohtone nici măcar nu concep așa ceva, nu este în cultura lor.

Femeile iraniene nu merg la spa în același timp cu bărbații. Au programe diferite. Pentru că, nimeni nu are voie să le vadă trupul. Excepție fac soțul, tatăl, unchiul și fratele.

În România, de la o vârstă, orice bărbat poate vedea trupul fetei, mai puțin rudele.

La noi, femeile pot scuipa semințe alături de bărbații lor pe stadion.

Iar brandurile sunt peste tot.

În cele câteva zile pe care le-am petrecut deja în Iran, am înțeles un lucru: din punctul de vedere al unui european, aici, femeia nu există. Este doar o marfă, o unealtă care să-i folosească bărbatului.

Femeile de aici declară, însă, altceva:  toate aceste interdicții sunt doar forme de protecție, sunt moduri prin care bărbații le feresc de păcate, de rău, de ispită. Poate că și gândesc așa, sau poate că le este teamă să spună adevărul. Poate că, în sufletele lor, sunt niște ființe tare nefericite. Poate că ar vrea să scape de negrul de pe haine, poate că ar vrea să-și facă diferite coafuri, poate că ar vrea să danseze și chiar să înjure cu patos. Poate că ar vrea să fie sărutate oricând.

La mulți ani, doamnelor din România, de Dragobete!

Fiți fericite! Dacă nu pentru că iubiți și sunteți iubite acum, măcar pentru că ați primit cândva o sărutare sub un felinar, că puteți ieși la o cafea cu prietenele să vă etalați noile ținute și să bârfiți pe Facebook, că puteți înjura echipa adversă, că puteți să-i dați o palmă unui bărbat care nu s-a abținut să vă fluiere corpul lucrat la sala de forță. Fiți fericite că v-ați născut chiar și în România! Fiți fericite că sunteți libere!

 

Mă iartă, doamnă, că ți-am zis „fă”!

el

Intrasem în hibernare. Ca ursul ăla care se simțea bine în blana lui și îi era lene. O lene plăcută, un “dolce far niente”, care îmi dădea o prea faină senzație de bine. Aveam altele pe cap și începusem să neglijez scrisul pe blog. Ideile de articole sunt trecute bine într-o notiță în telefon. Se tot strâng, vin de-a valma, dar, pentru a fi trecute pe blog, mai e nevoie și de chef. De chef de scris, de regăsirea patimii ascunse în cuvinte. Iar eu eram “chefless.

Acum vreo două săptămâni, am scris primul meu articol pentru Catchy. Mihaela mi-a făcut capul calendar pentru asta vreo doi ani. În fine, am scris. Și mi-am zis și eu năduful legat de sexul feminin. Și, deși titlul articolului era “Fă, doamnă!”, femeilor le-a plăcut. Like-urile și comentariile au curs ca o ploaie de vară și eu eram fericit. Și, cum spuneam, intrasem în hibernare. Și mi-era bine.

Până vineri. O vineri în care nimic nu părea altfel decât o zi obișnuită. Eu ocupat cu altele și… hibernare pe blog. Și, totuși, o doamnă a zis că trebuie să-mi dea o replică usturătoare. Cică am păcălit-o. Cică eu, masculul Alfa, o duc de nas. Îi arăt cât de domn sunt, ce bărbat ideal a întâlnit, o cuceresc pocnind din degete și apoi o înșel. În fapt și în așteptări. Dacă n-ar fi fost vorba despre Silvia Ciotir, aș fi trecut mai departe. N-ar fi fost prima femeie care mi-a zis că am înșelat-o. Dar doamna e psiholog cunoscut, specialist care știe lucruri, știe cum e cu sufletul, cu bărbații, cu femeile, cu vânătoarea noastră și victimizarea voastră.

Așa că m-a trezit. Ursul se întinde, se scutură, își încordează mușchii și se  leapădă de hibernare. Și dă replica! MOR, MOR!

Mă iartă, doamnă, că ți-am zis “fă”!

Mă iartă, doamnă, că nu mă mai săruți pentru că miros a tutun! Și când te-am cucerit fumam, dar cred că, după atâția ani, mirosul tău a devenit mai fin. Iar al meu a rămas în urmă.

Mă iartă, doamnă, că nu îți mai fac cafeaua dimineața! Plec prea repede la serviciu, de când a apărut copilul. Aleg cele două joburi, în loc să-ți aduc cafeaua la pat. Îți promit că mă voi trezi mai devreme!

Mă iartă, doamnă, că îndrăznesc să te rog să-mi calci o cămașă! Doar mi-am călcat singur toată viața. Și chiar mă pricep. Așa că te înțeleg că nu vrei să începi o călătorie în care eu sunt, deja, ghid.

Mă iartă, doamnă, că ți-ai dorit electrocasnice ultra-performante! Eu le-am cumpărat cu gândul meschin că voi avea niște mese ca-n povești. Pe când tu doreai doar ca prietenele să-ți admire bucătăria high- tech. Ăsta trebuie să fie motivul pentru care, după trei ani, cuptorul de 2000 de euro are încă instrucțiunile de folosire în el.

Mă iartă, doamnă, că anii trec, valoarea cadourilor pentru tine crește, iar bucuria ta scade! Sunt convins că trebuie să mă zbat mai mult, să descopăr lucruri noi care să te bucure. Doar, nu-i așa?, banii nu contează în dragoste, chiar dacă eu încep să-i strâng cu câteva luni înainte de ziua ta, ca să-mi permit să-ți iau un cadou spectaculos.

Mă iartă, doamnă, că am câțiva prieteni care îți strică liniștea și mă cheamă afară! Îți cer voie, politicos, ca, pe vremuri, când ieșeam la joacă în fața blocului. Sunt vreo doi- trei. La restul mi-ai zis să renunț. Și am făcut-o, dar se pare că încă sunt prea mulți. Promit să scap și de ăștia ca să te pot răsfăța doar pe tine!

Mă iartă, doamnă, că îmi pierd zâmbetul cu care te-am cucerit când intru în casă și o găsesc pe soacră-mea! Mi-aș fi dorit un telefon înainte, prin care să mă anunți de vizita ei, dar probabil nu îl meritam. Trebuie să fi greșit eu cu ceva!

…….

Continuarea aici, pe www.catchy.ro.

Bărbatul e Superman, Rambo și Mc Giver la un loc! Până îi strică faima un șurub!

securedownload (2)

Eu, bărbatul, mă pricep. Sunt chiar foarte bun. Nu există subiect la care să n-am un punct de vedere cel puțin inteligent, nu există problemă la care eu să nu găsesc o rezolvare mai șmecheră decât cea propusă de o femeie. Pe scurt, sunt bun.

Bine, prefer să comentez despre fotbal sau să-mi arăt măiestria în desfacerea în trei nanosecunde a unui dop de plută la o sticlă cu vin. De altfel, ea, femeia, apelează mereu la mine pentru astfel de probleme. „Iubi, deschide tu borcanul ăsta că eu n-am putere!”.

Și atunci tu îți cobori o mică parte din aura ta de zeu și asupra bietei ființe neajutorate. Îți faci milă de ea și o ajuți. Te ridici încet de pe canapea, te miști ca în Matrix pe „slow-motion”. Trebuie să-ți vadă bine traseul, să-ți studieze în amănunt corpul perfect, doar urmează să fii salvatorul ei. Pentru a câta oară, oare? Că dacă nu erai tu… Pieptul ți se umflă de la sine, coloana se îndreaptă. Tu nu faci gesturile astea voluntar, dar corpul tău știe că e corp de erou, așa că-și ia postura potrivită.

Ajungi la „victima” de borcan. Îi arunci o privire de „Ce-i, mă, și cu pricăjitul ăsta?! Îndrăznește el să- mi strice starea de Nirvana? Hai, marș!”. Și, dintr-o dată, te avânți asupra lui ca regele leu asupra unui pui de antilopă. Doar cu un sfert din forța ta, că restul n-are rost să fie irosit.

Și capacul sare într-o parte, anihilat complet. Iar tu o lași pe ea să te complimenteze. Îți culegi laurii nonșalant, aproape dezinteresat. Doar a fost o banalitate pentru tine! Știi că ești sortit succesului și nu i te poți împotrivi. Te-ai obișnuit cu el, asta e, asta ți-e soarta!

DAR…

uneori borcanul se dovedește cel mai încăpățânat din lume! Un borcan al dracului, care și-a pus în cap să-ți strice ție faima! E singurul lui obiectiv și nu se lasă până nu și-l îndeplinește.

Tu ai primul asalt, cu sfertul de forță folosit de obicei. Nimic. Nu se mișcă. Mai bagi un sfert. Tot nimic! Aoleu, ea se uită la tine! Vezi în ochii ei cum începe să-i scadă nivelul de stimă pentru tine. Simți cum zeitatea ta se scurge încet, încet pe apa sâmbetei.

Dai asaltul suprem. Nu știi de când nu ți-ai mai folosit forța la capacitate maximă. Și ataci! Furibund! O dată! Încă o dată! Și-ncă o dată! Și nimic!

Și ăla e momentul în care te-ai făcut de… Te-au luat transpirațiile. Șiroaiele de apă curg pe la tâmple, iar cele de nervi pe interior. Te-a văzut! Ești la fel ca ea! O ființă la fel de firavă, la fel de neajutorată, la fel de fraieră. S-a dus dracului zeitatea ta! Și, pentru mult timp de acum încolo, o să fii doar colegul ei de apartament. Nici sex n-o să mai fie încântată să facă. Păi de ce și-ar mai pierde timpul cu un „loser”?! Și totul doar de la un amărât de capac de borcan.

…..

securedownload

Asta este opera mea de ieri. M-a rugat să schimb un furtun de la chiuveta de la baie. Nu mai curgea apa rece. De vreo două săptămâni. Ieri, gura ei m-a învins și am cedat insistențelor. Știam eu că nu trebuia să o fac! 🙁

M-am apucat să desfac șuruburile de la bateria de chiuvetă. Nimic n-a vrut să se desfacă. Șuruburile ruginite. Chiuveta lipită de perete cu adeziv de dobitocii de constructori care s-au crezut un fel de Ecaterina Teodoroiu și au zis că pe acolo nu se va mai trece vreodată.

Rezultatul e cel de sus. După o oră de chin și după 1 litru de apă eliminat din corp prin piele, am cedat nervos! Oricum zeitatea mea se dusese dracului de mult! Îmi mai rămăsese doar forța brută, de mascul feroce, cu copilăria petrecută la țară, la cărat baloți și saci cu nisip. Și am smuls tot ce mi-a ieșit în cale! Și șuruburi și furtunuri și baterie și chiuvetă și adeziv și faianță și tot!

În urmă a rămas un crater. Și totul din vina unui șurub care s-a încăpățânat să-mi strice imaginea. A reușit, al naibii!

PS: Azi am chemat un expert. A tencuit, a lipit o faianță nouă, a instalat chiuveta și o baterie nouă. Fără să fie Batman, Zeus, Superman, Rambo sau Mc Giver, ci doar noul bărbat preferat al ei!

Rabdă, femeie, mai e doar finala!

descărcare

Greu a fost pentru cupluri în ultimele două luni. Cică până și numărul divorțurilor a crescut alarmant în această perioadă. 🙂

Și, noi, bărbații, știm de ce. Că doar o dată la patru ani e Campionatul Mondial de Fotbal, o dată la patru ani sunt meciuri istorice și măcar atunci bărbatul ar trebui să aibă ultimul cuvânt.

Că vrei și tu ca, în timpul meciurilor, să nu auzi decât zumzetul tribunei, vocea comentatorului și eventual bulele de acid ale unei beri reci sau, ideal, strigătele de bucurie ale prietenilor strânși la vizionare.

Dar nu se întâmplă așa! O știm prea bine noi, bărbații. Nu am înțeles de ce, dar femeia are în ea o plăcere nebună, aproape masochistă, de a-i strica bărbatului planurile. Deși planurile lui nu includ nicio altă femeie, nicio minimă intenție de a călca strâmb, ci doar de a se transforma într-o plantă postată foarte aproape de televizor.

Dar ea, nu și nu! Păi cum să nu stea masculul Alfa alături de familie, seara, la culcare, uitându-se la desene animate! Păi cum să nu vadă, apoi, împreună filmul „sirop” ales de ea! Păi cum să nu adoarmă ea în brațele lui, că doar o face de atâția ani!

Bine, fie! Văzându-i fața posomorâtă, ea, în generozitatea ei, acceptă uneori să-i facă o concesie: văd meciul împreună. Fără bere, însă, că îngrașă și cu volumul sunetului la minimum, nu de alta, dar la cel mult zece minute de la începerea meciului, ea adoarme. Pentru că nu va reuși să înțeleagă vreodată de ce 22 de dobitoci aleargă 90 de minute sau mai mult după o minge!

Dar pentru că eu chiar sunt masculul Alfa, mi-am luat lumea în cap și am pus piciorul în prag! Am văzut multe dintre meciurile Mondialului. Da, am cucerit televizorul!

S-o credeți voi!

De două luni, m-am mutat în grădină! Am fost expulzat în acest loc, în care ea oricum nu prea calcă din cauza țânțarilor și a vremii schimbătoare.

Și, totuși, am învins! Din punctul meu de vedere! Mi-am făcut o gașcă de vecini cu care văd meciurile. Unul scoate televizorul (are norocul de a deține mai multe), unul aduce berea, unul alunele.

În pauzele meciurilor, ne ducem, însă, repede să spălăm copiii, să le citim poveștile de seară. În timpul reprizelor, ne rugăm să nu ne sune telefoanele și, pe ecrane, să apară „iubi”, „pisoiaș” sau „dovlecel”.

N-am avut mereu norocoul ăsta. De exemplu, la Brazilia- Germania, am ratat prima repriză. A fost repriza aia nebună cu 5 goluri, cea mai frumoasă din istoria Mondialului. Dar a meritat! Ea adormit mai bine ca oricând pe umărul meu!

Și, totuși, în aceste două luni, am prins meciuri fantastice! Goluri multe, spectacol, nebunie! Am prins și ploi torențiale de am intrat în casă, la finalul meciului, ud până la piele. Am prins și vreo 1500 de țânțari. Ceilalți 3000 mi-au „controlat” nivelul de colesterol din sânge.

Dar am răbdat! Dârz, cu pieptul umflat! Că doar o dată la patru ani e Campionatul Mondial, iar eu sunt masculul Alfa!

Iar acum sunt generos, femeie! Mai e doar finala și va trebui să reziști! Vei face ca mine! Mă vei asculta! Altfel……. te rog, te rog, te rog, de o mie de ori!

Caznele bărbatului pe drumul către fericire, cadoul pentru ea!

photo 4

Să recunoaștem de la început: teoretic, noi, bărbații, nu ne pricepem la cadouri! Nu ne pricepem și cu asta basta! Fac pariu că nu e mascul care să nu fi gafat cu alegerea cadourilor. Cum vi se pare faza următoare: „Da, e frumos! Mulțumesc!” și apoi nu mai vezi cadoul respectiv ani întregi pentru că și l-a pitit undeva în cel mai îndepărtat sertar! Cam prea familiară situație, nu?

Atunci când ne pasă, însă, ne zbatem și ne și iese, uneori. Încercăm, ne străduim, ne stresăm, căutăm, întrebăm în stânga și-n dreapta, cerem sfaturi, sperăm să ne lumineze cineva calea spre cadoul perfect!

photo 1

Dar caznele astea alea noastre nu sunt interesante pentru voi, femeile! Pe voi vă interesează rezultatul, finalul și nu drumul, suferința noastră! Pe voi vă interesează cadoul! Recunoașteți!

Și sunt câteva momente în an când bărbatul este pus la grea încercare. De Crăciun, de Paște, de aniversarea căsniciei/ relației și, mai ales, de ziua ei.

Eu sunt exact cu câteva zile înainte de momentul culminant, ziua ei. Cel mai important cadou acum trebuie făcut.

Acum, trebuie să-ți speli păcatele de peste an, trebuie să creezi cea mai tare impresie a anului, o impresie memorabilă, de povestit prietenelor ei!

Practic trebuie să o lași mască! Să realizeze, încă o dată, că tu chiar ai meritat să fii soțul ei, că unul mai bun ca tine n-ar fi găsit nici într-o mie de ani și că, dacă mai ieși la bere cu băieții, o faci doar pentru că ții la ea, că vrei să o lași și pe ea să respire! Cam atât de tare trebuie să o impresionezi, încât să accepte cu zâmbetul pe buze inepția asta!

Presiunea pe umerii bărbatului este imensă în acest moment! Noi putem fi fraieriți. Chiar dacă ea ratează cadoul pentru el, se poate revanșa repede scoțând desuurile de vampă de la naftalină și îl face imediat să uite de faptul că nu i-a plăcut cadoul ei. Asta e arma secretă a ei și el nu va putea rezista niciodată la așa ceva, oricât ar fi gafat ea.

Dar la bărbați e nasol! Pentru că femeia gândește doar cu capul! La ea, nu merge cu consolări ulterioare, nu poate fi dusă cu zăhărelul!

Și, dacă ai gafat-o, prietene, e vai de tine! Dacă i-ai luat vreo bluză care seamănă cu a soacră-sii, dacă i-ai luat vreun parfum care miroase a vomă de bebeluș sau dacă i-ai cumpărat vreun robot de bucătărie fix de ziua ei, ai îmbulinat-o! Ți-o spun sigur!

De ziua ei, nu trebuie să-i iei chestii practice! Nu trebuie să-i iei nimic din ce și-ar putea cumpăra singură! Cu atât mai puțin gadgeturi de bucătărie! Asta e o greșeală fatală!

De ziua ei, trebuie să-i iei ceva extravagant! Să-i împlinești o dorință, poate chiar o fantezie!

Și, dacă stai bine să te gândești, cred că îți aduci aminte de câteva momente când ai auzit-o oftând. Ia gândește-te bine!

Treceați pe lângă un magazin de pantofi! O firmă celebră! S-a oprit 30 de secunde și a fixat cu privirea o pereche! N-a intrat în magazin! Nici nu i-a trecut prin cap să probeze! Sunt prea scumpi! Ar afecta grav bugetul familliei și ea se gândește și la tine! Zice doar atât „Offff! Ce frumoși sunt!”. Și trece mai departe!

Sau vă uitați la un film, filmat într-un peisaj senzațional. Și o auzi: „Off! Ce frumos e acolo!”, apoi schimbă subiectul!

Așa că, de ziua ei, e șansa ta! E și obligația ta (că altfel ai s-o vezi tunând și fulgerând zile bune după) să o faci fericită! Să-i împlinești un vis!

Și gândește-te că faci asta și pentru tine! Ce bine îți va fi dacă ea va fi impresionată! Ce bineee!

Voi ce cadouri impresionante ați primit? Ce v-a dat pe spate? Cum v-ați revanșat apoi pentru eforturile lui/ ei?

De ce vor femeile să fie singure de 8 Martie?

sursa google

sursa google

În seara de sâmbătă, toate localurile, toate cluburile, toate cafenelele au fost pline de femei singure. Ziceai că a venit Apocalipsa și toți bărbații au fost rași de pe fața pământului! Oriunde priveai, numai femei. În pâlcuri, în cete, în găști. Câte patru, câte cinci, fiecare mai aranjată, mai coafată, mai decoltată!

Ca și cum toate ar fi ieșit la agățat, în acea seară, ca și cum toate ar fi fost diponibile și disperate.

M-am nimerit într-un astfel de pub. Cu gașca noastră, dar în cupluri. Numai noi eram așa. În tot pub-ul, eram doi, trei bărbați, cei de la masa noastră. În rest, femei dezlănțuite, care dansau pe mese și care-și puneau poalele în cap!

Nu știu pentru cine făceau asta, că, repet, singurii bărbați eram noi, și însoțiți pe deasupra. Deci, n-aveau pe cine agăța!

Și, totuși, doamnele astea se comportau ca și cum noaptea de 8 Martie ar fi fost ultima din viața lor.

În viața de zi cu zi, erau mame, soții, iubite. Erau doamne respectabile, afaceriste sau angajate la multinaționale, îmbrăcate la costum.

Pe 8 Martie, toate arătau ca niște don’șoare adunate parcă de pe nu știu ce drum auxiliar.

Și, dragele mele cititoare, vin să vă întreb: de ce?

De ce, de 8 Martie, soții trebuie să stea acasă? Mai ales că e o aniversare și vreți să o petreceți alături de cei dragi?

De ce, de 8 Martie, vă duceți la striptease masculin, dacă după câteva ore vă întoarceți acasă? Ca să vă faceți sânge rău, eventual? 🙂

De ce, de 8 Martie, vă puneți în situații jenante, pe care ulterior le regretați?

PS: Ce dați la schimb pentru libertatea asta exagerată de 8 Martie?

PS2: Cine v-a mai deschis ușa la club? Cine v-a mai dat haina jos de pe umeri? Cine v-a mai tras scaunul ca să vă așezați? Cui i-ați mai cerut să strige la chelner? Cine a achitat nota de plata? Cine a mai chemat taxiul?

Luați cu „macho”, doamnelor! Să fiți iubite!

938A0524

Am făcut-o și pe asta: ne-am strâns noi, bărbații de Acasă, și ne-am pozat cu mușchiu’ la vedere!

Asta ca să nu mai dați banii la Chippendales și să vă lăsați soții, iubiții sau amanții cu buza umflată într-o seară de sâmbătă!

Uitați aici, masculi fatali, care mai de care mai cu pieptul în vânt și cu bicepșii și tricepșii umflați!

Evident, cei care au avut cu ce, au fost băgați la înaintare și au fost lăsați mai fără textile.

Noi, ăștia mai bătrâni, cu neveste pe acasă, am trecut mai în spate, am pus niște haine mai groase pe noi, și am scos ce avem mai bun la înaintare. Adică zâmbetele și ocheadele! Știți cum e: de la o vârstă, mai bine un zâmbet larg, decât o burtă rotundă!

Cu toții, însă, vă iubim la fel și mult. Pentru că datorită dumneavoastră, avem succes zi de zi, datorită dumneavoastră, ne bucurăm de atâta simpatie și atenție!

La mulți ani! Să fiți sănătoase, frumoase și iubite! Hai și… iubărețe! Ca să se bucure și partenerii!

Să aveți o primăvară minunată! Bezele de la masculii de Acasă!

938A0425_resize

Nu știu dacă ați primit, deja, mărțișoare sau măcar un ghiocel, dar sper ca această fotografie să vă aducă puțintică bucurie în suflete.

Aveți de la noi câteun buchet de flori și un mega pupic! Evident toate virtuale! 🙂

Pentru că, doamnelor, măcar de 1 Martie, le măritați cu prisosință!

Așa se face că ne-am așezat frumos la poză, cado’ pentru dvs, toți masculii de la Acasă (aș fi spus masculii Alfa, da’ vă las pe voi cu laudele), mai mult sau mai puțin macho, fiecare după posibilități. Am pozat serioși, că subiectul în sine este pe măsură!

Nu de alta, dar noi, în realitate, suntem cam așa: o gașcă faină, trăznită, pontoasă.

938A0446_resize

La mulți ani!

PS: Aștept și eu să primesc mărțișoare virtuale! La mine, în Moldova, și bărbații primesc, așa că… vă  rog!

De Valentine’s Day, femeile sunt sadice!

sursa google

sursa google

Da, e o sărbătoare de doi lei! Da, n-ai nevoie de o zi specială să-ți arăți dragostea, că doar tu o iubești în fiecare zi!

Dar ia încearcă să te faci că plouă în ziua aia! Ia ignor-o! Nu-i cumpăra nimic! N-o duce într-o escapadă la Paris sau măcar la munte! Nu-i pregăti o cină romantică! Nu-i cumpăra nici măcar o floare! Dă-te „hater”, că-i la modă!

Să vezi cum te lovește taifunul! Nu o să știi de unde te ia!

Seara, când ai să ajungi acasă, obosit de la birou, vei găsi o față îmbufnată, îmbrăcată în pijamalele de la bunica, vase în chiuvetă, dezordine în casă. Nu va vorbi cu tine, se va da ocupată! „Ceva de mâncare?”. „Fă-ți singur, am treabă!”

Nu-ți va reproșa nimic în mod direct. Doar te va ignora! Și asta te va durea cel mai tare, că nu suporți când nu te bagă în seamă!

Asta până seara târziu, când se va duce la culcare la fel de îmbufnată! Dacă ai să încerci să o iei în brațe, să o săruți de „noapte bună” sau să visezi la mai multe, îți va da „fatala”: „Ia mâna de pe mine! Când ai să mă iubești, atunci vei mai vedea ceva! Până atunci, hai pa!”

Una peste alta, nu va pronunța „Valentine’s Day” nicio secundă! Pentru ea, faptul că nu ai băgat-o în seamă, într-un mod special, e o catastrofă! Va spune că dragostea dintre voi a dispărut, că nu-ți mai pasă de ea, că despărțirea e aproape!

Așa că, dragii mei domni, luați aminte la un „pățit”: toate femeile vor ceva în ziua asta! Unele chiar știu exact ce-și doresc și lasă, aparent, din întâmplare, bilețele prin casă cu descrieri despre anumite obiecte, hăinuțe, poșete, bijuterii. Altele vor să fie surprinse! Cu ceva, orice, dar să știe că ți-ai stresat creierii gândindu-te la ce să-i ei!

De fapt, aici e toată șmecheria. Ele vor să știe că noi ne-am stresat să le surprindem. Că am făcut planuri, că am cercetat piața de flori, cea de cadouri, cea de vacanțe vreo câteva zile bune. Că am făcut comparații, că ne-am adus aminte de cadourile din anii trecuți și nu le-am luat aceleași lucruri, că ne-am consultat prietenii, aflați în aceeași situație. Pe scurt, că ne-am gândit la ele, că ne-am făcut griji!

Nu contează că i-ai spus „Te iubesc” în fiecare zi a anului, nu contează că i-ai umplut casa de flori în fiecare săptămână! 14 februarie e ziua decisivă! În această zi, femeia vrea să te vadă că suferi, că te-au luat durerile de cap, că ai emoții! În această zi, femeia e sadicul suprem!

Și, totuși, Valentine’s Day nu e Ziua Îndrăgostiților? Nu e o zi de cuplu, de dragoste împărtășită? Adică n-ar trebui să primim și noi ceva? N-ar trebui să ne surprindă și ele pe noi?