Să aveți o primăvară minunată! Bezele de la masculii de Acasă!

938A0425_resize

Nu știu dacă ați primit, deja, mărțișoare sau măcar un ghiocel, dar sper ca această fotografie să vă aducă puțintică bucurie în suflete.

Aveți de la noi câteun buchet de flori și un mega pupic! Evident toate virtuale! 🙂

Pentru că, doamnelor, măcar de 1 Martie, le măritați cu prisosință!

Așa se face că ne-am așezat frumos la poză, cado’ pentru dvs, toți masculii de la Acasă (aș fi spus masculii Alfa, da’ vă las pe voi cu laudele), mai mult sau mai puțin macho, fiecare după posibilități. Am pozat serioși, că subiectul în sine este pe măsură!

Nu de alta, dar noi, în realitate, suntem cam așa: o gașcă faină, trăznită, pontoasă.

938A0446_resize

La mulți ani!

PS: Aștept și eu să primesc mărțișoare virtuale! La mine, în Moldova, și bărbații primesc, așa că… vă  rog!

Un loc pe canapea- cadou de Valentine’s Day!!!! Cel mai tare, jur!

Faza cu Valentine’s Day-ul ne seacă rău pe noi bărbații. Frate, n-ai chef, ești obosit, ai multe pe cap, dar trebuie să cauți ceva să o surprinzi, să-i smulgi o lacrimă, să o faci să se simtă iubită! Nu simțim nevoia să marcăm dragostea nostră într-o zi specială, că doar le demonstrăm că le iubim în fiecare zi! 🙂

Că altfel, e nasol rău! Dacă ai trecut peste Valentine’s Day cu nepăsare, vei avea o bilă neagră tot anul. Când îți va fi lumea mai dragă, atunci ți-o va trânti! Va avea grijă să te lovească acolo unde te doare mai tare, vei primi cu vârf și îndesat înapoi toată ignoranța ta! Și să nu îndrăznească vreo doamnă/ domnișoară să  mă contrazică!

flori de Valentine's Day

Concret, aseară dau fuga la Piața de Flori, prețuri bune (că o fi Valentine’s Day, dar merită să fii atent și la buget), marfă pe alese, calitate. Și iau un portbagaj de flori: trandafiri, frezii, lalele, liliac. Îmi doream să o dau pe spate, să-i umplu casa de flori, iar dimineața să se trezească în mireasma lor! Romanticalități pe pâine, nu?

Le vede, le apreciază, clar rezultatul scontat. Mi-a ieșit! „Iar am fost un ideal, dă-mă dreacu'”!

Și vine și întrebarea, de la zâna care se simțea nițel jenată de faptul că i-am luat-o înainte și că ea nu avea o idee clară despre ce mi-aș dori în schimb: „Dar tu ce-ți dorești de Valentine’s Day?”

Aha! Acum e momentul meu! Aveam poziție de forță, ea ar fi acceptat aproape orice! Ce să-i cer, ce să-i cer? Trebuia să fie ceva cu adevărat important, cu sacrificii, scump, rar!

Și-mi vine ideea genială pentru mine, fatală pentru ea: „În seara asta, îmi dai locul tău de pe canapea!„. Șoc! Aparent o solicitare banală, în realitate, o solicitare care cere un sacrificiu imens. Că locul ei pe canapea e locul cel mai bun din casă, cel mai comod, cu cel mai bun unghi către tv. E doar al ei și e cu „ceartă” dacă i-l ocupă altcineva!

Se uită la mine, cu un aer resemnat, știind că a fost păcălită! A cedat cel mai important lucru pentru doar un portbagaj de flori! Țeapă!

Se dă la o parte îmbufnată, îmi cedează locul!

Timp de vreo oră, am fost un fel de rege! În vârful canapelei, era cea mai frumoasă lume! Mă simțeam ca un pașă, cel mai răsfățat, cel mai iubit, cel mai cel!

Minunea, însă, a ținut fix o oră. După 60 de minute, martira se întoarce. Stătuse chircită pe ce mai rămăsese neocupat din canapea, cu gâtul strâmb din cauza uitatului la tv dintr-un unghi nu tocmai ideal.

„Auzi? Eu nu mai vreau Valentine’s Day d’ăsta! Mi-a ajuns!”

Victorieeeeeeeeeee! Să o văd dacă la anul mai îndrăznește să sărbătorească Valentine’s Day!!!

Tu sărbătorești Valentine’s Day? Cu ce ai surprins-o? Cu ce te-a surprins?

VREI GRĂDINĂ? TRECI LA SAPĂ! SAU ÎNTORCEREA LA ORIGINI! :)

În copilărie, vacanţele de vară mi le petreceam la bunici şi pot spune că am crescut la ţară! O recunosc şi chiar mă mândresc cu asta. Acolo, pe uliţele pline de praful verilor toride, am fost fericit. Aveam gaşca mea de prieteni, ne strângeam în fiecare seară, aprindeam un foc de tabără şi coceam porumb, „furat” din lanul unui vecin. Stăteam până noaptea târziu şi ne deranja doar câte-o babă care nu putea sa doarmă de „cheful” nostru.

Dimineţile erau, însă, înfiorătoare. Părinţii veniţi în concediu să le dea o mână de ajutor la treburile câmpului mă trezeau şi pe mine. Să merg cu ei şi să pun umărul la „propăşirea neamului”, concret la diferitele munci caracteristice vieţii la ţară. Şi, uite aşa, copilul de pe atunci a învăţat cum să dea cu sapa, cum să prăşească lanurile interminabile de porumb sau rândurile de kilometri întregi de viţă de vie, sau chiar cum să care maldărele imense de fasole uscată. Le-am făcut pe toate acestea, vară de vară, mulţi ani la rând. Am muncit cot la cot cu adulţii şi am urât toate aceste obiceiuri. N-am înţeles niciodată de ce a trebuit să cultivăm hectare întregi de pământ, odată ce aveam nevoie doar de câteva suprafeţe mici. Dar aşa era mentalitatea bunicilor, să nu laşi pământul nelucrat că ţi l-a dat Dumnezeu roditor şi tu trebuie să profiţi.

Anii au trecut, bunicii mei s-au transformat în ţărâna pe care au lucrat-o cu atâta sudoare. Eu am devenit adult la rândul meu şi… am ajuns iar la sapă! 🙂

A venit primăvara şi am ieşit să-mi gospodăresc grădiniţa de 30 metri pătraţi. Am săpat tot pământul ca să schimb gazonul, am sfărmat bolovanii, am greblat, am pus flori şi am făcut… bătături. Două zile am lucrat la această minusculă grădină, nu mi-am imaginat că poţi avea atât de multă treabă pe o suprafaţă atât de mică. Am avut şi ajutorul soacrei că, altfel, nu mă descurcam singur.  

La final, însă, mi-am contemplat satisfăcut munca. Am avut sentimentul omului care chiar are rezultate concrete. A meritat, sunt convins. Mai ales că, la vară, mă voi bucura de florile copacilor şi, mai ales, de producţia de căpşune! 🙂

LA MULŢI ANI, DOAMNELOR ŞI DOMNIŞOARELOR!

Cam atâtea flori am cumpărat de dimineaţă. Vi le dedic virtual vouă, celor care-mi citiţi blogul şi le voi oferi, una câte una, colegelor.

Nu mă laud, dar, întotdeauna, am considerat că, măcar de 1 Martie şi de 8 Martie, trebuie să încerci să-ţi preţuieşti cunoştinţele de sex feminin. Nu spun că nu se întâmplă asta şi în restul anului, dar măcar acum trebuie să le oferi o floare. Şi, pe de altă parte, am multe colege!

Încă o dată, vreau să precizez că voi, doamnele, meritaţi toate aceste flori cu prisosinţă. Meritaţi poate şi mai multe.

În această dimineaţă, m-a deranjat, însă, mârlănia florarilor. Au umflat preţurile peste noapte, au băgat de la ei adaosuri fără număr, fără număr. Nu pot să spun că nu-mi permit să cumpăr flori, dar chiar m-a enervat nesimţirea vânzătorilor. Parcă, în acest an, au exagerat mai mult ca niciodată. Ca să cumperi un buchet decent de ghiocei, da, ghiocei, nu mai vorbesc de trandafiri sau alte flori… fiţoase, doar ghiocei, trebuie să scoţi din buzunar chiar şi 10 lei. Mi se pare, sincer, enorm! Şi preţurile cresc cu fiecare categorie de floare mai frumoasă!

În fine, stau şi mă întreb dacă, prin alte ţări, se întâmplă la fel. Poate mă înşel eu, dar, pe-afară, vânzătorul caută să-şi dea toată marfa, nu să rămână cu ea pe tarabă. În plus, dacă iei un braţ de flori, îţi mai face şi un discount, îţi mai dă o floare cadou, ceva. La noi, nu, frate! La noi ţin la preţ şi dau să te înjure când încerci să le ceri reducere!

În fine, la cât e de frig afară, previziunea mea este că, pe la 8-9 seara, vor trebui să-şi arunce flori că vor fi bocnă.

În fine, până la urmă este o sărbătoare frumoasă, teoretic, a venit primăvara şi caut să nu mă amărăsc aiurea.

Aşa că vă urez încă o dată, dragi doamne şi domnişoare, „La mulţi ani!”, „O primăvară minunată!” şi „La cât mai multe mărţişoare!”.

PS: Vedeţi că, în unele zone din ţară, şi bărbaţii primesc mărţişoare! Aşa că nu… ezitaţi! Că doar şi noi vrem să fim… răsfăţaţi!