SALUTARE! M-AM ÎNTORS!

Bine v-am regăsit! Vă doresc un an excepţional!

Am lipsit cam mult de pe blog, dar familia m-a chemat în vacanţă! 🙂 Ne-am distrat, am petrecut, ne-am relaxat!

Dar gata! Am revenit cu forţe proaspete şi cu multe istorisiri de publicat acilişa. Sper să vă placă şi vă aştept, în acest an, cu şi mai multe comentarii atât pozitive, cât şi critice.

Nu de alta, dar fără sugestiile voastre, n-aş putea evolua!

LA MULŢI ANI, MINUNEA MEA!

Sophia Maria a împlinit astăzi primul ei anişor! I-am cumpărat un tortuleţ şi am sărbătorit-o în mica noastră familie. Am suflat cu toţii în lumânare şi ne-am bucurat enorm de nerăbdarea ei de a-şi înfige mânuţele în fructele de pe tort.

Radiez de fericire astăzi şi îi mulţumesc piticii mele că a fost un copil ideal, în primul ei an de viaţă, ascultător şi cuminte.

Îi mulţumesc şi lui Dumnezeu că ne-a oferit un asemenea dar, în urmă cu un an, şi că ne-o ţine sănătoasă!

STOP! IA O PAUZĂ! RESPIRĂ! ADU-ŢI AMINTE CĂ IUBEŞTI!

Muncim, muncim, muncim. Alergăm, alergăm, alergăm. Ne zbatem, dăm din coate, ne certăm, ne supărăm, uităm.

Uităm de lucrurile cu adevărat importante. Uităm de clipe. De acele secunde, de „banalităţile” care ne fac cu adevărat fericiţi.

Spune „STOP!” măcar o dată în zi. Opreşte-te şi priveşte în jur! Priveşte-ţi soţul, iubitul, soţia, iubita. Spune-i „Te iubesc!”. Simţi deja asta, dar uiţi mereu să o spui. La fel şi ea sau el. Sunteţi prea ocupaţi cu lucruri mai „importante”.

Priveşte-ţi copilul! Îţi zâmbeşte şi momentul ăsta este magic, este tot ce contează, de fapt, în viaţă. Zâmbetul lui de copil inocent şi fericit, care n-are nevoie de lucruri materiale scumpe, ci doar de atenţia ta. 

În ultima vreme, am uitat şi eu. Am uitat că, de fapt, sunt foarte, foarte fericit. M-am lăsat purtat de tornada asta, care înseamnă evoluţie profesională şi financiară, de scandalurile cu zugravii, de multe, multe lucruri „importante”, şi am uitat. Am uitat să le spun minunilor mele că le iubesc.

Ieri, măcar ieri, am spus, însă, „STOP!”. Ieri, am împlinit eu 31 de ani, dar, mai important, am împlinit trei ani de căsnicie. Aşa că, măcar ieri, am lăsat goana zilnică şi am respirat. Mi-am scos soţia în oraş, am luat cina doar noi doi, ne-am adus aminte cât de fericiţi suntem împreună. Azi, dimineaţa ne-am petrecut-o în trei. Cu Sophia Maria, fiinţa care ne împlineşte. Doar noi trei. Ne-am pupat, ne-am drăgălit, ne-am adus aminte cât de fericiţi suntem împreună. Nu ne-am stresat că trebuie să plecăm la serviciu, că trebuie să alergăm, să ne zbatem.

Le-am făcut şi o mică şedinţă foto ca să ne aducem aminte mereu că, în seara de 12 iunie şi în dimineaţa de 13, am fost fericiţi. Cei mai fericiţi!

Acum, alergăm iar! Şi mâine vom face la fel! Dar promit că voi încerca să spun „STOP!” cât mai des de acum încolo. Măcar şi pentru câteva secunde pe zi. Pentru că merită! Merită să iubeşti şi să arăţi că iubeşti! Merită să fii fericit! 

Tu când i-ai spus ultima oară că îl/ o iubeşti? Când te-ai bucurat ultima oară de zâmbetul copilului tău fără a fi stresat că eşti ocupat? Sfatul meu este să te opreşti chiar acum din ceea ce faci şi să le spui celor dragi că-i iubeşti! Acum! Ca să fii, la rândul tău, fericit! 

 

LA MULŢI ANI, COPILUŢILOR!

Hai că-s atât de ameţit, încât am şi uitat să vă urez „La mulţi ani!”. Până la urmă, fiecare este copilul cuiva, indiferent de vârstă, aşa că fiecare merită să-i adreseze cineva o urare, aşa că vă spun  tuturor „LA MULŢI ANI!”.

Pe mine, m-a sunat mama, de dimineaţă, să-mi spună „La mulţi ani!”. Bineînţeles a avut mai multe urări pentru Sophia, că ea e cea mai copilăroasă. Evident, şi eu am pupăcit-o pe pitică de dimineaţă. I-am spus că o iubesc, ne-am drăgălit. Momentan, nu pricepe ea prea multe, dar important este să-i zâmbeşti şi să-i arăţi afecţiune. De la anul, clar va trebui să pregătesc şi un discurs şi cadouri. Atunci va înţelege tot.

Voi cum aţi petrecut 1 iunie? Le-aţi pregătit cadouri piticoţilor voştri? Sau, Miriam, că tu eşti cea mai mică dintre cititorii acestui blog, tu ai primit cadouri?

LA MULŢI ANI, MIRIAM!

Astăzi este ziua lui Miriam. E o domnişoară care a împlinit, azi, 12 ani. N-am întâlnit-o vreodată, dar îmi citeşte blogul şi îmi comentează de zor articolele. M-a anunţat, însă, printr-un mesaj că azi e ziua ei.

Aşa că, pentru că este un fan al acestui blog, m-am gândit să-i urez şi eu public „La mulţi ani!”. Acesta e cadoul meu pentru tine, Miriam. Să fii sănătoasă, fericită şi să-ţi asculţi părinţii! La vârsta ta, e foarte important să dai crezare sfaturilor celor mai în vârstă, cu experienţă.

Hai să o sărbătorim cu toţii pe Miriam şi să-i urăm „La mulţi ani!”.

PĂŢANII DE 1 MAI: RACI CU ROŞII ŞI IAURT!

Pentru că v-am urat, deja, „La mulţi ani de 1 Mai!”, aici, în articolul ce urmează vreau să vă istorisesc o întâmplare haioasă legată de 1 Mai.

Eram în anul întâi de facultate, în 2001. Împreună cu un prieten, am decis să plecăm la mare de 1 Mai, în căutare de distracţie şi „muze”, mai ales că se anunţau nişte zile caniculare. Zis şi făcut.

Studenţi sărăcuţi, cum eram noi pe vremea aceea, aveam bănuţi doar de o cazare modestă şi de o bere, două pe plajă. Dar ne credeam crai şi viaţa era tare frumoasă!

Una peste alta, am făcut economii la toate. În tren, fără bilet, l-am cinstit pe naş. La Costineşti, unde am tras, am luat gazdă la o bătrânică, ce avea cearceafuri curate, dar duş în curte. Din staţiune, am cumpărat doar hamsii. Ne-au ajutat şi conservele luate de acasă ca să nu murim de foame.

În fine, faza comică este legată de bronzat. Trei zile cât am stat la mare, am vrut să ne bronzăm ca la carte. Adică să ne întoarcem negri în Bucureşti! Aşa că, pe toată durata zilei, am stat la soare. „Ne pârlim rău!” zice prietenul meu. „Stai şi rezistă! Trebuie!”- eu de colo!

Prima zi a mers, a doua, deja, eram nişte raci! Ne ardea pielea îngrozitor, dar tot am mai stat câteva ore bune la soare.

Seara, când ne-a văzut gazda, şi-a pus mâinile în cap! „Măi copii, faceţi insolaţie, vă va fi rău, luaţi-vă şi voi o cremă!”. Noi, conştienţi de acum că nu-i a bună, ne-am căutat prin buzunare, dar ne-a dat cu virgulă partea cu cumpăratul cremei.

Aşa că i-am cerut gazdei câteva sfaturi băbeşti. Săraca bătrânică şi-a făcut milă de noi şi ne-a dat câteva roşii. „Să vă daţi pe piele, că mai potolesc arsura! Vedeţi că şi un iaurt ar fi la fel de bun!”.

Ei, şi să ne fi văzut pe noi doi, răcuşorii de Bucureşti veniţi să se dea şmecheri la Costineşti, cum ne ungeam, fiecare în parte- precizez, cu roşii şi cu iaurt! Şi pe la ceafă şi pe picioare şi pe faţă şi peste tot! 

Vă daţi seama ce era acolo? Raci cu roşii şi cu iaurt! Ca reţetă, ar putea fi chiar interesantă! Dar ca soluţie anti- arsuri… mamă, mamă, dezgustător!

A funcţionat, însă, şi am reuşit să ajungem pe picioarele noastre, înapoi la Bucureşti, unde mama prietenului meu ne-a doftoricit cum se cuvine.

PS: Vă rog să trataţi întâmplarea respectivă exact aşa cum este! De-ale tinereţii valuri! Lucruri care nu au nicio legătură cu statutul actual şi care nu s-ar mai repeta!

VOI? Voi aveţi întâmplări haioase de 1 Mai?

SĂ ÎNCEAPĂ PETRECEREA DE 1 MAI! CĂ MERITĂ! PĂI, NU?!

 

Pe vremuri, 1 Mai însemna sărboare populară, parade şi crenvurşti cu muştar. N-am prins mult acele timpuri şi nici nu sunt melancolic după ele.

Totuşi, fac pariu că, acum, 90% dintre cei care petrec de 1 Mai nu mai ştiu motivul pentru care au liber.

Acum, 1 Mai înseamnă distracţie, distracţie, distracţie.

Nu că ar fi ceva rău în asta, doar că, de multe ori, această distracţie e dusă la… extrem.

Să le luăm pe rând:

tradiţionalul mers la mare s- a transformat într-o manisfestare de refulare extremă a tinerilor. Vamaioţii „old school” s-au retras din celebra staţiune, în căutarea unor locuri mai izolate, mai virgine. La Vamă, rock-ul a fost înlocuit de house, sau chiar de manele şi de muzică de petrecere. În plus, consumul de alcool este la cote unice. Toată lumea de acolo simte nevoia să bea şi mai toţi simt nevoia să bea peste măsură, astfel încât să cadă laţi şi să adoarmă aproape inconştienţi pe nisipul rece. Dar merită! Păi, nu? E bun alcool, nu zic nu, dar… mi s-a părut, mereu, cel puţin degradant să te trezeşti a doua zi, fără să-ţi aduci aminte nimic din ce s-a întâmplat în serile precedente. Mi s-a întâmplat şi mie, că doar nu-s un sfânt, dar de foarte puţine ori.

asaltul asupra muntelui a devenit şi el aproape o procesiune. Mii de maşini se aliniază, începând de azi, pe mizerabilul drum spre Braşov. Ore în şir petrecute în trafic, nervi şi accidente. Dar merită! Păi, nu?! Că altfel, nu s-ar mai duce lumea acolo!

grătarul e must- have. Indiferent unde ai fi, la mare, la munte, la Cernica sau în pădurea cea mai apropiată de casa ta, grătarul trebuie încins de 1 Mai. Dar merită! Păi, nu?! Că aşa e tradiţia! Şi, uite aşa, alte zeci de mii de români se înghesuie grătar lângă grătar, maşină lângă maşină. Mirosurile se amestecă, micul tău începe să capete gustul hălcii de porc de pe grătarul vecinului. În plus, dacă ai ieşit la iarbă verde, cu gândul că te vei relaxa şi va fi linişte, ei bine… nu! Vecinul din stânga şi-a băgat Dacia bengoasă până în mijlocul pajiştii şi a dat drumul la maxim la maneaua ce e propagată scârţâitor de casetofonul din dotare. Vecinul din dreapta nu se lasă nici el mai prejos. Are un „ursuleţ” tunat, e însoţit de gaşcă şi ascultă house! La fel de tare! Oricum, tu te poţi lăuda că eşti cel mai tare dj din lume! Creierul tău mixează bit-urile de manele şi de house în acelaşi timp!

Am uitat ceva? Aaaa, da! 1 Mai a devenit foarte comercial! Toate cluburile se deschid şi la mare, începând de azi, şi te asaltează cu super- oferte! La munte, pensiunile au pachete ultra- ultra- all- inclusive şi aşa mai departe. Toţi afaceriştii din domeniu îşi freacă mâinile de bucurie! Ştiu că vor face bani frumoşi de 1 Mai! Doar tot românul a strâns la saltea economii consistente pentru petrecerea de 1 Mai! Că merită! Păi, nu?! Doar e sărbătoare!

Hai „La mulţi ani, de 1 Mai!”.

Voi? Voi cum petreceţi 1 Mai?

LA MULŢI ANI, 2O12! LA MULŢI ANI, ROMÂNE!

La mulţi ani vă doresc tuturor! Să avem un 2012 extraordinar!

Să ieşim din criză! Să mâncăm caviarul cu lingura! Să conducem toţi Ferrari şi să locuim doar în penthouse-uri!

În fine, aţi înţeles ideea: nu prea am inspiraţie la urări, acum, dar vă doresc tot binele din lume!

Cât despre noi: ne chinuim de vreo trei ore să ieşim din casă! Facem Revelionul, undeva aproape de casă, într-un clubuleţ. Nimic extraordinar, extravagant şamd. Nu de alta, dar Sophia Maria nu putea fi lăsată cu „Buni” mai mult de câteva ore!

În jur, văd că mulţi au dat, deja, drumul la petarde şi artificii. La miezul nopţii, evident, vor fi mai multe. Sper doar să ajungem până atunci la petrecere! Ghici ce ne reţine: poate vă gândiţi că „găteala” feminină e de vină. Evident că e şi asta, dar s-au mai adunat băiţa, alăptatul etc.

Una peste alta, încă o dată, LA MULŢI ANI!