Dor de ducă

DOR DE DUCA

Așa m-a cuprins un dor… Un dor dintr-ăla mistuitor, care-mi umple creierii în fiecare secundă, un dor care oprește orice alt gând să ajungă în mintea mea!

M-aș urca în mașină și aș pleca! Nu știu unde! Habar n-am!

În studenție, mă duceam în gară, cu rucsacul în spinare și alegeam pe loc! Unde mergem? La munte, la mare? Avem bani de „naș” și de vreo câteva conserve. Poate și de o cazare cu toaleta în curte. Dar atât!

Acum, însă, am griji! Nu mai pot pleca fără multe pregătiri în prealabil! Sute de bagaje, sute de amânări de întâlniri, cereri de concediu, despărțiri cu lacrimi de pitică.

Uite, vine Ziua Îndrăgostiților! Nu cred că ai nevoie de o zi specială pentru a-ți arăta iubirea, dar, pentru liniștea relației, e bine să o sărbătorești cu o minimă escapadă! N-avem, însă, planuri pentru anul acesta. Prea multe treburi!

Apoi, mai aproape, e week-end-ul ce vine. Aș pleca la munte! Câțiva prieteni mă bat, deja, la cap să facem gașcă! M-aș duce cu ei, dar nu știu ce program voi avea!

În plus, zilele libere fără pitică sunt destul de complicate. Ni se face dor de ea repede și stăm mai mult pe telefoane decât la distracții.

Momentan, rămân cu dorul! Dacă voi pleca pe undeva, promit să anunț! Poate îmi dați niște sfaturi despre locuri faine de vizitat în week-end, pe aici pe aproape!

Dacă nu dispar din București, mă găsiți prin mall-uri. În tiribombe cu pitica. Ne urcăm pe ele și ne imaginăm că plecăm departe!

Tu când ai „fugit” ultima oară?

PÂNĂ NU DĂ O ŢEAPĂ, HOTELIERUL NU SE SIMTE BINE!

Nu-i aşa că arată bine? Chiar superb, am spus eu, când m-am hotărât să fac rezervare pentru două nopţi acolo! Am dat de ei, evident, căutând o pensiune frumoasă pe internet.

Cu poze similare era prezentată pensiunea Cristal- restaurant Coliba Vânătorului, în Bran.

Dacă priveşti doar din acest unghi, într-adevăr este o pensiune superbă.

Dacă mai lărgeşti puţin imaginea, iată ce găseşti:

De fapt, pensiunea, clădirea în care sunt camerele, este în spatele acestui şantier. Practic, nu mai există nicio privelişte. Pe fereastra din cameră, vezi doar şantierul.

Dincolo de asta, vă mai trec câteva probleme de care m-am lovit eu week-end-ul acesta cu pensiunea Cristal, încă o dată îi spun numele.

Am ajuns acolo vineri noaptea. Aproape să nu găsesc pensiunea pentru că era beznă totală. Patronul nu dăduse drumul la luminile de pe alee. Ca să facă economie, evident. Ce conta că-i veneau turişti?!

Până la urmă, am nimerit cu greu recepţia. Stupoare: eram singurii cazaţi în această pensiune! SINGURII!

Cerusem să ne pregătească un platou tradiţional. Am fost prevăzător şi l-am cerut încă de când am făcut rezervarea. Mâncarea a fost foarte proastă, am avut inclusiv mezeluri- nu ştiu ce e tradiţional în asta, iar pâinea era veche de câteva zile. De băut- doar apă, pentru că altceva nu aveau acolo. Cum să facă aprovizionarea doar pentru doi- trei turişti!

În camere- frig. Foarte frig. Am nimerit două nopţi cu temperaturi de cel mult 10 grade. N-am avut căldură. De ce? Explicaţia recepţionerei- Păi nu putem da drumul la centrală să facem căldură în toate camerele, când sunt ocupate doar două! Aşa că am dormit cu trenningul pe mine!

Nu am plecat de acolo, la un alt hotel, pentru că era o oră foarte târzie şi nu mai găseam mâncare nicăieri. Aşa că ne-am mulţumit cu platoul „tradiţional” şi cazarea proastă!

Sâmbătă dimineaţa ora 7: zgomote infernale de afară! Câţiva muncitori tăiau de zor cu drujba scânduri pentru podeaua colosului de clădire care se construia în faţa pensiunii. Foarte frumos!

În plus, ce să mai zic: baie foarte mică, pereţi scorojiţi pe alocuri, cădiţă de duş înfundată, mic dejun infect etc. Chestii, deja, banale.

PS: Nu am primit bon fiscal! Nici măcar nu aveau casă de marcat! Iar când i-am întrebat de plata cu cardul, şi-au făcut cruce! Păi… încă nu s-a deschis sezonul!

Alte pensiuni erau pline. Am descoperit asta pe zi! Oare, la pensiunea Cristal din Bran, de ce era pustiu? Să se fi prins turiştii de calitatea patronilor?

PRIETENII MEI: NIŞTE „BOŞOROGI”!

Idee senzaţională aseară: îmi vine cheful să ne urcăm în maşină şi să plecăm până la Sinaia, să bem o cafea.

Prin studenţie făceam des astfel de escapade. Zic să ne aducem aminte de tinereţe!

Paradoxal, „Iubire” acceptă, cu gândul că o lăsăm pe Sophia cu bunica.

Hai să mai luăm un cuplu de prieteni vecini, tot tineri ca noi, să fie ceva mai multă distracţie pe drum. La fel de paradoxal, acceptă şi ei, tot amintindu-şi de tinereţe. Îşi iau, însă, băieţelul cu ei, neavând cu cine să-l lase. Până la urmă, nu era o problemă. Puştiul are doi ani şi te înţelegi bine cu el, la întoarcere putea dormi liniştit.

Vreo 20 de minute, ne-am echipat corespunzător de munte: cu hanorace, cu şepci, cu tenişi. Să intrăm în peisaj!

Şi uite aşa, la opt seara, ne pornim spre Sinaia.

Ei, dar cât credeaţi că ţine minunea? Trei zile! În cazul de faţă, vreo trei kilometri.

N-am apucat să intrăm pe DN că femeile au şi început: „Taca, taca, taca, taca! Că, totuşi, Sinaia e cam departe, că cine ştie cum doarme copilul, că ne întoarcem de abia pe la unu noaptea, că mâine trebuie să meargă la serviciu, că…., că…., că….”.

Noi, bărbaţii, care ne dădeam mai viteji, ne-am văzut, încă o dată, a câta oară, învinşi de soaţe.

Aşa că am sfârşit la o cafea la o crâşmă pe lacul Snagov. Măcar până acolo au acceptat să mergem. Mi-am făcut şi eu acolo o poză, cu nişte palmieri în spate, trist şi îngândurat, imaginându-mi, însă, că respir aer… de munte!

Concluzia: am nişte prieteni „boşorogi”. Mult prea devreme! 🙂

CE MERITĂ VĂZUT ÎN ROMÂNIA ÎN 48 DE ORE?

Am un prieten italian pe care l-am invitat să-mi facă o vizită. Va veni peste câteva săptămâni şi va fi prima lui călătorie în România.

Din păcate soseşte sâmbătă dimineaţa şi pleacă duminică seara. Este un tip foarte ocupat şi nu poate sta mai mult de un week-end. În plus, vine cu soţia.

Unde să-l duc să nu pierdem foarte mult timp pe drum? Ce merită văzut în România în 48 de ore?

Eu mă gândeam să-l duc la Bran, să dormim acolo la o pensiune, să-l duc la castel, apoi la urşii de la Zărneşti şi, dacă e, să mai vedem puţin din Sinaia.

Voi aveţi alte recomandări?

 

SĂ ÎNCEAPĂ PETRECEREA DE 1 MAI! CĂ MERITĂ! PĂI, NU?!

 

Pe vremuri, 1 Mai însemna sărboare populară, parade şi crenvurşti cu muştar. N-am prins mult acele timpuri şi nici nu sunt melancolic după ele.

Totuşi, fac pariu că, acum, 90% dintre cei care petrec de 1 Mai nu mai ştiu motivul pentru care au liber.

Acum, 1 Mai înseamnă distracţie, distracţie, distracţie.

Nu că ar fi ceva rău în asta, doar că, de multe ori, această distracţie e dusă la… extrem.

Să le luăm pe rând:

tradiţionalul mers la mare s- a transformat într-o manisfestare de refulare extremă a tinerilor. Vamaioţii „old school” s-au retras din celebra staţiune, în căutarea unor locuri mai izolate, mai virgine. La Vamă, rock-ul a fost înlocuit de house, sau chiar de manele şi de muzică de petrecere. În plus, consumul de alcool este la cote unice. Toată lumea de acolo simte nevoia să bea şi mai toţi simt nevoia să bea peste măsură, astfel încât să cadă laţi şi să adoarmă aproape inconştienţi pe nisipul rece. Dar merită! Păi, nu? E bun alcool, nu zic nu, dar… mi s-a părut, mereu, cel puţin degradant să te trezeşti a doua zi, fără să-ţi aduci aminte nimic din ce s-a întâmplat în serile precedente. Mi s-a întâmplat şi mie, că doar nu-s un sfânt, dar de foarte puţine ori.

asaltul asupra muntelui a devenit şi el aproape o procesiune. Mii de maşini se aliniază, începând de azi, pe mizerabilul drum spre Braşov. Ore în şir petrecute în trafic, nervi şi accidente. Dar merită! Păi, nu?! Că altfel, nu s-ar mai duce lumea acolo!

grătarul e must- have. Indiferent unde ai fi, la mare, la munte, la Cernica sau în pădurea cea mai apropiată de casa ta, grătarul trebuie încins de 1 Mai. Dar merită! Păi, nu?! Că aşa e tradiţia! Şi, uite aşa, alte zeci de mii de români se înghesuie grătar lângă grătar, maşină lângă maşină. Mirosurile se amestecă, micul tău începe să capete gustul hălcii de porc de pe grătarul vecinului. În plus, dacă ai ieşit la iarbă verde, cu gândul că te vei relaxa şi va fi linişte, ei bine… nu! Vecinul din stânga şi-a băgat Dacia bengoasă până în mijlocul pajiştii şi a dat drumul la maxim la maneaua ce e propagată scârţâitor de casetofonul din dotare. Vecinul din dreapta nu se lasă nici el mai prejos. Are un „ursuleţ” tunat, e însoţit de gaşcă şi ascultă house! La fel de tare! Oricum, tu te poţi lăuda că eşti cel mai tare dj din lume! Creierul tău mixează bit-urile de manele şi de house în acelaşi timp!

Am uitat ceva? Aaaa, da! 1 Mai a devenit foarte comercial! Toate cluburile se deschid şi la mare, începând de azi, şi te asaltează cu super- oferte! La munte, pensiunile au pachete ultra- ultra- all- inclusive şi aşa mai departe. Toţi afaceriştii din domeniu îşi freacă mâinile de bucurie! Ştiu că vor face bani frumoşi de 1 Mai! Doar tot românul a strâns la saltea economii consistente pentru petrecerea de 1 Mai! Că merită! Păi, nu?! Doar e sărbătoare!

Hai „La mulţi ani, de 1 Mai!”.

Voi? Voi cum petreceţi 1 Mai?