Așa m-a cuprins un dor… Un dor dintr-ăla mistuitor, care-mi umple creierii în fiecare secundă, un dor care oprește orice alt gând să ajungă în mintea mea!
M-aș urca în mașină și aș pleca! Nu știu unde! Habar n-am!
În studenție, mă duceam în gară, cu rucsacul în spinare și alegeam pe loc! Unde mergem? La munte, la mare? Avem bani de „naș” și de vreo câteva conserve. Poate și de o cazare cu toaleta în curte. Dar atât!
Acum, însă, am griji! Nu mai pot pleca fără multe pregătiri în prealabil! Sute de bagaje, sute de amânări de întâlniri, cereri de concediu, despărțiri cu lacrimi de pitică.
Uite, vine Ziua Îndrăgostiților! Nu cred că ai nevoie de o zi specială pentru a-ți arăta iubirea, dar, pentru liniștea relației, e bine să o sărbătorești cu o minimă escapadă! N-avem, însă, planuri pentru anul acesta. Prea multe treburi!
Apoi, mai aproape, e week-end-ul ce vine. Aș pleca la munte! Câțiva prieteni mă bat, deja, la cap să facem gașcă! M-aș duce cu ei, dar nu știu ce program voi avea!
În plus, zilele libere fără pitică sunt destul de complicate. Ni se face dor de ea repede și stăm mai mult pe telefoane decât la distracții.
Momentan, rămân cu dorul! Dacă voi pleca pe undeva, promit să anunț! Poate îmi dați niște sfaturi despre locuri faine de vizitat în week-end, pe aici pe aproape!
Dacă nu dispar din București, mă găsiți prin mall-uri. În tiribombe cu pitica. Ne urcăm pe ele și ne imaginăm că plecăm departe!
Tu când ai „fugit” ultima oară?
