Hotel de evitat! Eu mi-am luat țeapă!

Salutare. Gata cu vacanța, ne-am întors cu toții la serviciu. Cum ați petrecut? Ați avut oameni faini lângă voi? Ouă roșii pe masa de Paște? Servicii bune pe unde ați umblat?

Eu, nu! Și nu pot să las lucrurile nepovestite, măcar!

Am plecat cu gașcă mare la Sighișoara. Orășel fain, cu istorie multă, cu locuri faine de vizitat.

Ne-am cazat la Hotel Cavaler. Frumoase camere, preț pe măsură, însă.

Și cam atât în privința acestui hotel. În rest, doar țepe!

1. Oamenii cică au spa! Cică! Realitea este o piscinuță cât o băltoacă, supraaglomerată de turiștii veniți la relaxare. Servicii acolo- 0.

Aceasta e o fotografie de pe site-ul lor.  Pare frumos, nu? În realitate, nici măcar priveliștea nu e această. În momentul de față, poți vedea cel mult niște muncitori care lucrează pe un șantier, la ceva pietruiri făcute la comanda patronilor hotelului.

2. Barul restaurantului.

sursa foto: www.hotelcavaler.ro

Arată interesant și ăsta, nu? Este complet inutil, în condițiile în care pe la 9.00 seara se închide. În timpul zilei, turiștii mișună prin cetate sau prin împrejurimi, dar seara se retrag la hotel și ar vrea să mai stea câteva ore la un pahar de vorbă. Sau măcar la o cafea. Ghinion! Nu mai există ospătar, nu mai există decât o recepționeră, care are alte atribuții. Am fost nevoiți să ne cumpărăm sucuri de la magazine non- stop.

3. Mâncarea! Problema cea mare! Aici, chiar a fost o bătaie de joc! Nu cred că m-am simțit mai aiurea într-un alt hotel decât aici.

sursa foto: www.hotelcavaler.ro

De exemplu, în zilele de dinaintea Paștelui, nu exista pic de mâncare de post! Nimic! Și erau mulți turiști, printre care și câțiva dintre noi, care țineam post! Cei de la restaurant n-au fost în stare să ne gătească ceva de post nici pe bani! Nimic! Nici măcar cartofi congelați nu aveau!

Apoi, în ziua de Paște, fugăream chelnerii, la propriu, să ne dea niște ouă roșii. După lungi negocieri, AM PLĂTIT vreo 8 ouă și ne-au vopsit pe loc! Pur și simplu, nu le dăduse prin cap ca, la masa de Paște, să aibă ouă roșii!!! Nu mai vorbesc de ceapă verde, ridichi sau chestii dintr-astea banale!

Apoi, mielul pe care ni l-au dat era, de fapt, oaie! Și una bătrână rău, că nu puteai să o mesteci! Eu am reușit să mănânc doar un piept de pui, pe jumătate crud, pe care mi l-au adus după alte lungi negocieri și contracost, evident!

Și au mai fost multe, multe alte probleme legate de mâncărurile preparate acolo! În oferta de Paște, însă, totul era trecut foarte frumos, cu tâlc, de-ți ploua în gură numai citind meniul! Și, cu pofta la purtător, noi am mușcat oferta! Și ne-am luat țeapă, evident!

Nici măcar după ce le-am făcut scandal, nu am reușit să-i scoatem pe domnii respectivi din starea lor de nesimțire! Pur și simplu, cuvintele noastre au trecut pe lângă ei.

Concluzionez: o mare dezamăgire, o nouă ofertă hotelieră făcută la mișto, în dulcele stile românesc caracterizat de dorința de a profita de cei bine intenționați!

Nimic nou sub soare, nu-i așa?!!!

Voi ați luat ceva țepe dintr-astea de Paște?

PS: Exasperați de serviciile proaste de la Hotel Cavaler, am căutat să mâncăm pe la alte restaurante și recunosc că am avut și surprize extrem de plăcute. Domeniul Dracula Daneș este una dintre surprize. Excepțional a fost acolo, dar, despre asta, vă povestesc în alt articol.

Acest articol este o bazat pe o viziune subiectivă, personală.

Minuni de Paşte: iepurele înlocuit de Cupidon!

Am fost plecat în Grecia, pentru câteva zile. Acolo nici iarba n-a crescut de Paşte. Totul închis, toată lumea relaxare! Linişte!

Ajuns acasă, m-au lovit, însă, minunile mioritice! Acţiune, am zis!

Deschid ziarele şi hop minunea 1: Bahmu s-a împăcat cu Prigoană! Cine ar mai fi crezut?!

Mă reculeg puţin şi trec pe pagina a doua: foştii soţi Albu s-au împăcat şi ei! Şi asta super-minune!

Deci, în Românica noastră, Paştele face minuni! Readuce iubirea, leagă căsniciile, alungă norii! De parcă iepuraşul e de fapt Cupidon!

Şi, totuşi, eu aş fi pariat că ambele cupluri se vor reface! Nu ştiu de ce! Poate e un sentiment apărut din nişte ani de experienţă prin mediul ăsta monden!

Oricum, acum noi avem multe de scris despre minunile astea! Detaliem şi la Poveştiri Adevărate, la 16.30.

Tu, însă, ai fi crezut că se vor împăca oamenii ăştia? Sau să nu-mi spui că şi tu ai trăit o minune de Paşte?

Hristos a înviat! Dumnezeu să vă aducă lumina în suflete!

Vă doresc tot binele din lume şi cele mai frumoase sărbători pascale de până acum. Vă doresc să fiţi sănătoşi şi liniştiţi, împăcaţi cu voi şi cu cei dragi în tihna Învierii Domnului.

Sper să vă bucuraţi de pozele pe care le-am făcut pentru voi. Sunt cadoul nostru pentru cititorii acestui blog.

Ţin să-i mulţumesc prietenului meu Constantin Antochi. Îl găsiţi aici, vi-l recomand cu căldură. Este un fotograf excepţional, acceptat în lista scurtă a marilor fotografi ai lumii din Best of Wedding Photography!

CEL MAI FRUMOS PAŞTE NEDORMIT!

Da, a fost cel mai frumos Paşte pentru mine! A fost primul Paşte în trei, era evident să fie aşa! N-a înţeles Sophia prea multe din povestea cu cozonacul, cu ouăle şi cu iepuraşul, dar pentru noi a fost minunat. Ea a fost iepuraşul nostru şi ne-a umplut sufletele de bucurie.

Doamne, dar a fost şi tare obositor! Asta pentru că am făcut Paştele acasă, doar noi trei. Implicit, doar noi, părinţii, ne-am ocupat de Sophia. Ne-am mai ocupat şi în trecut, de foarte multe ori, dar, de curând, Sophia s-a transformat. A devenit foarte afectivă, foarte lipicioasă, poate şi foarte alintată. Vrea tot timpul să stea în braţele mele sau ale Cristinei. În plus, noaptea, pitica se trezeşte la fiecare două ore. Nu ştim de ce, mai ales că ea era un copil care dormea toată noaptea. Ei bine, acum, se trezeşte şi, imediat, se ridică din pătuţ şi plânge. Strigă după noi, vrea „LOVE”, mult „LOVE”.

Noi o iubim enorm şi o cocoloşim imediat, dar, după două- trei repetări dintr-astea nocturne, am devenit doar niştee zombi.  Drăgăstoşi, într-adevăr, dar… zombi.

PS: Acum, Sophia doarme. Altfel ne-am fi bătut pe laptop. Eu să scriu, ea să-mi scoată tastele! 🙂

PAŞTE FERICIT!

La fiecare sărbătoare, ne stresăm creerii să inventăm cele mai frumoase urări. De multe ori, unii dintre noi dau în extrema cealaltă şi debitează nişte oribilităţi, de ţi-e ruşine ţie, destinatarul, că ai primit un asemenea mesaj.

Aşa că eu cred că cele mai frumoase urări sunt cele simple şi spuse din suflet.

Iar eu, Cristina şi, evident, minunea noastră, Sophia Maria, vă urăm cât se poate de simplu şi de curat: PAŞTE FERICIT!