Așa cum vă spuneam aici, reședința mea de vară e … pe plajă (Il Fortino Private Beach). Vara este la început așa că vă aștept pe toți în vizită. Până ne vom revedea cu texte ceva mai lungi, vă transmit un mic album foto. 🙂
Când te arde soarele și-n jurul tău totul e uscat, când Bucureștiul e plin de praf și aerul condiționat din mașină nu mai face față, când copilul îți spune că vrea „la apă”, tu unde ți-ai dori să fii?
Îți dau un sfat: ia-ți familia, împachetați-vă costumele de baie și hai la mine! Hai la destinația mea de vacanță din vara asta!
Se numește „Il Fortino Private Beach by Dan Cruceru” și e prima plajă de familie de pe litoralul românesc. E castelul nostru de poveste, este fortăreața în care cu toții ne simțim în siguranță și unde scriem, împreună, cele mai frumoase povești din vara asta.
Poate, până acum, nu-ți plăcea litoralul românesc. În multe locuri, era mizerie, te simțeai ofensat de prețurile prea mari sau de nesimțirea chelnerilor, trebuia să scoți bani pentru orice și plecai mai stresat decât veniseși, din cauza boxelor cu „bumpți- bumpți” care-ți făceau creierul să urle „Liniște!”.
Ei bine, am trecut și eu prin asta, dar, la Il Fortino, la plaja mea, lucrurile vor sta altfel. Fiecare membru al familiei va fi tratat cu respect și cu simpatie, va fi tratat ca un prieten de familie, un prieten drag care vine în vizită și, pentru care, vei pune pe masă tot ce ai mai bun.
Doamnele și domnișoarele vor avea la dispoziție o zonă de masaj de relaxare. Vor avea „colțul lor de mondenități”, cu lecturi de dragoste sau reviste glam.
Bărbații vor fi tratați ca niște cavaleri porniți să învingă balaurul. Iar, pe plajă, balaurul nu poate fi decât… o halbă rece cu bere. Sau mai multe, în funcție de puterea voinicului. Ne duelăm în competiții de table, cu premii din partea casei.
Copiii vor fi cei mai răsfățați vizitatori. Au mega-locul lor de joacă, cu cort de colorat, cu ditamai piscina și cu o trambulină profesională.
Adolescenții și nu numai vor avea acces gratuit la wi-fi. Nu de alta, dar pozele cu marea în spate sunt cele care strâng cele mai multe like-uri pe facebook.
Toți membrii familiei, toți prietenii Il Fortino, vor avea acces la dușuri. Tot gratuit, pentru că așa ar trebui să fie.
Iar, seara, continuăm să ne scriem povestea estivală. Cea mai mare structură de proiecție din zonă va completa peisajul. Vedem meciuri live, filme vechi și chiar desene animate. Și, dacă ne-ai călcat pragul în timpul zilei, îți dăm și o bere din partea casei. Și că veni vorba, la o bere rece, știm că merge și o felie de pizza. Și să vezi ce pizza știm să facem! De-ți plouă-n gură!
Ascultăm și ceva muzică bună. Poate ne și cântă cineva cunoscut. Dacă nu, oricum știu că, printre voinici și prințese, va îndrăzni cineva să se înscrie la karaoke.
Toate serviciile astea vor costa puțin, foarte puțin, cum spune reclama. Nu mai mult decât prețul unui șezlong în zonă. Iar restul vine din partea mea. Doar v-am promis că fac cinste!
Iar eu voi fi amfitrionul vostru. Toată vara mă veți găsi la Il Fortino. Îi voi antrena în competiții inedite pe cei mici și îi voi cinsti pe adulți ca pe prietenii mei de-o viață.
Notează adresa:
Plaja „Il Fortino Private Beach by Dan Cruceru”
Bulevardul Mamaia 1, lângă hotelul Bavaria Blu și Radio Vacanța.
Și da-mi și un like pe facebook, ca să se ducă vorba și să ne distrăm în gașcă.
www.facebook.com/pages/Il-Fortino-Private-Beach/
Ce zici? Îți place ideea mea? Ne vedem la vară să-ți dau o bere rece?
O seara rece ca temperatură dar foarte caldă în suflete.
Cuvintele sunt de prisos. În acele momente, suntem fericiţi!
Pe voi ce vă face fericiţi?
Am fost în vacanţă. Pe Coasta Cantabrică, în Spania, foarte aproape de Franţa.
O zonă fabuloasă, cu plaje cum nu am mai văzut nicăieri în Europa.
Cele mai curate plaje, cu cel mai fin nisip, pe care le-am văzut eu.
Şi, paradoxal, nu erau amenajate, dar erau înţesate de turişti! Trebuia să-ţi aduci de acasă absolut totul, de la prosoape, la umbreluţe şi până la mâncare! Găseai doar două- trei coşuri de gunoi la intrarea pe plajă.
Fenomenul flux- reflux este, însă, foarte puternic la ocean şi, ca să ajungi la valuri, trebuia să strabaţi distanţe foarte mari. Au fost plaje pe care am mers de la intrarea pe nisip până la valuri 2 km. Am rămas şi eu uimit de amploarea fenomenului.
Ca să eviţi tot felul de drumuri până la faleză, te aşezai foarte aproape de apă şi, după cum mai creştea nivelul oceanului, te tot mutai mai aproape de ţărm din oră în oră. În plus, se formau nişte băltoace minunate pentru copii, în care prichindeii stăteau ca în jacuzzi.
Dar, dincolo de frumuseţea peisajului aproape virgin şi a fenomenului flux- reflux nemaiîntâlnit, m-a minunat şi curăţenia plajelor.
Şi nu era o curăţenie menţinută cu utilaje, ci era menţinută de turişti. Cum spuneam, coşurile de gunoi erau la mare distanţă de locul în care îţi amplasai prosopul şi, totuşi, nimeni nu arunca nimic pe jos. Nici măcar mucurile de ţigară! Toţi turiştii îşi făceau pungi de gunoi şi le duceau, la sfârşitul zilei, la tomberon.
Şi erau şi români!!! Serios, români de-ai noştri, conaţionali, oameni cu care m-am şi conversat. Şi nici măcar ei nu concepeau că pot arunca acolo măcar un pet. „Cum să facem aşa ceva? Nu vedeţi cât de curat e nisipul?”
Dar eram în Spania, în Ţara Bascilor, o zonă extrem de civilizată. Iar ai noştri păreau de-ai locului pentru că adoptaseră imediat ideile spaniolilor pentru protejarea mediului.
La noi, în ţară, însă? De ce sunt plajele pline de pet-uri, de mucuri de ţigară şi de coceni de porumb? Iar argumentul „nu sunt coşuri de gunoi” nu e plauzibil. Nici acolo nu erau. Şi nu erau nici plaje concesionate către cineva care ar fi trebuit să aibă grijă de ele. Erau complet neamenajate pe sute de kilometri de coastă.
Explicaţi-mi voi de ce nu putem fi civilizaţi la noi în ţară? De ce trebuie să ne facem de râs mereu?
Până îmi găsiţi un răspuns, vă rog priviţi fotografiile. Am pozat plajele astea aproape în toate momentele zilei. Sunt superbe la orice oră!
Întotdeauna mi s-a părut chiar scârbos să mă dau cu creme împotriva soarelui. Ştiţi voi uleiurile alea pe care ar trebui să le foloseşti la plajă! Unsuroase, uleioase, oribile, de ţi se face părul de pe picioare precum cozile dreadlocks de pe cap ale fanilor Bob Marley.
Nu mai zic de musculoşii ăia care se „uleiază” vreo 20-30 de minute ca să le remarce donşoarele disponibile pacheţelele lucrate intens la sala de forţă şi nu la sala de lectură. Intră şi ei la termenul „scârbă”.
Când vine vorba să vedem acţiunea asta la femei…. aici e altă mâncare de peşte! Ne cam place, nu-i aşa, domnii mei? Iar răspunsul la întrebarea „De ce am avea nevoie noi, masculii, de creme de plajă?” vine de la sine: „Pentru voi, doamnelor!”
Dar, dacă cea care se unge cu ulei e vreo demoazelă cu tunning, iar noi suntem cu nevestele, apare o mega- problemă. Cum să te uiţi la procedura respectivă fără să te remarce soaţa?
Aşa că ne transformăm rapid într-un fel de James Bonzi şi facem tot felul de giumbuşlucuri: ne punem ochelarii de soare, ne apar dureri instantanee de gât şi încercăm să facem exerciţii de dezmorţire, ne întoarcem pe-o parte, ne dăm obosiţi etc, doar, doar vom obţine cea mai bună privelişte fără să apară ameninţarea „nevastă”.
Din păcate, cam mereu soaţa se prinde. Ştim cu toţii doar că femeile sunt mai deştepte ca bărbaţii. Şi inevitabil vine replica: „Auzi, iubire, închide gura că ţi se bronzează şi limba scoasă de-un cot pe-afară!”
Voi, domnilor, ce tehnici de „aruncat cu privirea” folosiţi? E vreuna imbatabilă?
Dar, voi, doamnelor cum reacţionaţi când soţii se uită prea insistent? Care e cea mai bună replică?
PS: Folosiţi, pe plajă, creme de protecţie împotriva soarelui din belşug. Eu am păţit-o rău de tot în studenţie din cauza refuzului de a le folosi. Aveţi aici tot articolul. A fost un râsu’ plânsu’ senzaţional!.
http://dancruceru.ro/patanii-de-1-mai-raci-cu-rosii-si-iaurt/
Completaţi voi propoziţia.
În cazul meu, cel mai fericit mă simt la… mare. Pe nisip, fie el şi plin de scoici. Dar…. cu Sophia. Făcând castele de nisip, fugărind baloane de săpun şi bălăcindu-ne în apă.
Sub atenta supraveghere a „inspectorului” Cristina, însă. Ea e responsabilă de protejarea Sophiei împotriva razelor soarelui şi de… „outfitul” de plajă al piticei. 🙂 Că nu poţi să mergi aşa la plajă, îmbrăcată cu ce-ţi pică din dulap. Trebuie să fie o domnişoară cochetă tot timpul, chiar şi pe nisip!
TU unde te simţi cel mai fericit?
Intrăm în luna august şi toată lumea e cu gândul la concediu. Unii se bucură, deja, de relaxare, alţii mai au puţin şi pleacă. În jurul meu se întâmplă exact la fel.
Îi invidiez sincer pe toţi cei cu concedii.
Ce frumos era odată în Taormina, în Antalia, în Sevilla, în Roma, ce vremuri?! Soare, plaja, piscină, sangria, limonadă, bere rece! Off, off!
Vara asta e prima vară când stăm acasă! Şi eu şi Cristina ne simţim ca peştele pe uscat! Aproape în fiecare seară, ieşim în parc sau la terase ca să ne mai îndulcim melancolia.
Nu putem pleca nicăieri. Cristina mai are câteva săptămâni până la naştere şi chiar şi 2-3 ore de stat în maşină i-ar putea face rău. Deci până şi litoralul şi muntele autohtone sunt excluse. În plus, trebuie să stăm pe aproape de maternitate, Doamne fereşte, vine fetiţa mai devreme!
Aşa că, una peste alta, cu acest motiv în plus, de abia aşteptăm naşterea! Câteva luni mai târziu, ne vom putea lua şi noi concediu. O luăm cu noi şi pe cea mică, că doar e parte din familie!
Bine, totul se va schimba! Sau vom schimba… scutece, hăinuţe, păturici, lenjerii de pat. O veselie întreagă! Concediu să fie măcar! 🙂