sursa google
Mi-e dor
… să râd
… să văd iar lumea in culori.
Mi-e dor
… să simt
… să am din nou fiori.
Mi-e dor
… să plec
… să uit de grijile din zori.
Mi-e dor
…să stau
…să simt miros de flori.
Mi-e dor
… să zbor
… s-alerg prin nori.
Mi-e dor
… să mă topesc
… să te sărut de mii de ori.
Mi-e dor… să nu mai mori!
Ție de ce ți-e dor? În versuri, zic! (exercițiul de astăzi!) Anonime, personale, împrumutate de pe net, dar versuri!
E frumos. E înalt. E lucrat la sală. Are ochi albaștri. Este amuzant. Are și ceva bani. Este elegant. Are bune maniere. E bun la pat. E serios.
Clar, trebuie luat de bărbat! E super- piesă, nu trebuie ratat. Sigur va face și copii frumoși! Trebuie făcute acte!
Și îl iei. Faci cum faci, îl cucerești la rându-ți și îl convingi să-ți pună marea întrebare. Iar tu îi sari imediat în brațe și îi spui celebrul „da”.
Și faceți nuntă. Și e minunat. Câteva luni, câțiva ani.
Dar apoi vrei să îl schimbi.
„De ce ieși cu prietenii ăia? Stai cu mine!”. „Păi sunt prietenii mei din copilărie! Ieșeam cu ei și până să ne căsătorim!”
„De ce fumezi? Nu-mi place!”. „Păi fumez de mult timp. Îmi place. Fumam și înainte de căsătorie!”
„De ce dormi pe partea stângă a patului? Că îmi place mie!”. „Draga mea, dar acolo dormeam și înainte de căsătorie!”
„De ce-ți arunci tricoul în mijlocul casei și nu-l bagi direct în mașină?”. „Păi e un obicei vechi! Îl făceam și înainte de căsătorie!”
Și uite așa, el renunță la prietenii ăia din copilărie, se lasă de fumat, se mută pe partea dreaptă a patului, își duce tricoul direct la mașina de spălat.
Încet, încet, se schimbă. Așa cum dorești, așa cum îi ceri. Îl modelezi, îl cizelezi, îi rotunjești colțurile!
Și, peste câțiva ani, îți dai seama că nu-l mai iubești. Că…. nu mai are acel ceva care te-a cucerit! Că nu mai e bărbatul de care te-ai îndrăgostit!
De ce, doamnelor, vreți să vă schimbați bărbații? Nu sunt perfecți atunci când îi luați de soți?
sursa google
În seara de sâmbătă, toate localurile, toate cluburile, toate cafenelele au fost pline de femei singure. Ziceai că a venit Apocalipsa și toți bărbații au fost rași de pe fața pământului! Oriunde priveai, numai femei. În pâlcuri, în cete, în găști. Câte patru, câte cinci, fiecare mai aranjată, mai coafată, mai decoltată!
Ca și cum toate ar fi ieșit la agățat, în acea seară, ca și cum toate ar fi fost diponibile și disperate.
M-am nimerit într-un astfel de pub. Cu gașca noastră, dar în cupluri. Numai noi eram așa. În tot pub-ul, eram doi, trei bărbați, cei de la masa noastră. În rest, femei dezlănțuite, care dansau pe mese și care-și puneau poalele în cap!
Nu știu pentru cine făceau asta, că, repet, singurii bărbați eram noi, și însoțiți pe deasupra. Deci, n-aveau pe cine agăța!
Și, totuși, doamnele astea se comportau ca și cum noaptea de 8 Martie ar fi fost ultima din viața lor.
În viața de zi cu zi, erau mame, soții, iubite. Erau doamne respectabile, afaceriste sau angajate la multinaționale, îmbrăcate la costum.
Pe 8 Martie, toate arătau ca niște don’șoare adunate parcă de pe nu știu ce drum auxiliar.
Și, dragele mele cititoare, vin să vă întreb: de ce?
De ce, de 8 Martie, soții trebuie să stea acasă? Mai ales că e o aniversare și vreți să o petreceți alături de cei dragi?
De ce, de 8 Martie, vă duceți la striptease masculin, dacă după câteva ore vă întoarceți acasă? Ca să vă faceți sânge rău, eventual? 🙂
De ce, de 8 Martie, vă puneți în situații jenante, pe care ulterior le regretați?
PS: Ce dați la schimb pentru libertatea asta exagerată de 8 Martie?
PS2: Cine v-a mai deschis ușa la club? Cine v-a mai dat haina jos de pe umeri? Cine v-a mai tras scaunul ca să vă așezați? Cui i-ați mai cerut să strige la chelner? Cine a achitat nota de plata? Cine a mai chemat taxiul?
Și bărbații s-au remarcat la Premiile Oscar de anul acesta. Eleganți, stilați, în clasicul alb negru, sau, din contra, curajoși, cu sacouri albe sau aurii. Au fost și excentrici, ca Pharell, care a ales un smoching foarte elegant, dar… cu pantaloni scurți!
Domnelor, iată-i special pentru voi pe cei mai faini dintre ei. Vedete adevărate, cu posturi și tinute adevărate, cu siguranță debordantă. Oameni de la care ai multe de învățat. De la stil, până la modul în care se implică în zeci de acte caritabile.
sursa foto: www.oscar.com
Care este preferatul tău?
O cheamă Beth Whaanga. Este asistentă, soţie şi mama a patru copii. E australiancă și arată splendid în rochia asta, nu-i așa?
Priviți-o! Pare fericită, pare că are totul, familie, carieră, frumusețe și inteligentă. E frumoasă, natura a înzestrat-o cu multe calități fizice.
Dar iată ce se ascunde sub rochia ei:
Corpul ei îi spune drama: o dublă mastectomie, o histerectomie (îndepărtarea chirurgicală a uterului), o limfadectomie (eliminarea nodulilor limfatici) şi o lumpectomie (înlocuirea formaţiunii tumorale cu o zonă de ţesut adiacent sănătos). 4 operații dure, care i-au distrus feminitatea. Acum, Beth este doar o bucată de carne! Atat!
A ajuns aici din cauza cancerului, o boală atât de veche și atât de necunoscută, în același timp.
Are 32 de ani, vârsta mea și a multor altor adulți tineri. Pentru că ne considerăm încă tineri, nu? Cel puțin așa ne simțim.
Corpul nostru începe, însă, să spună altceva. Începe să simtă poluarea, alimentația proastă sau dezechilibrată, stresul. Dar noi ne credem incă tineri, perfect sănătoși, aproape invincibili.
De curând, o cunoștință de aceeași vârstă și-a descoperit o rană pe col, un început de…. Acea boală pe care nici nu vreau să o pronunț nici pentru dușmani.
A descoperit-o absolut din întâmplare. A mers la un control banal, așa cum își face o dată la șase luni.
A avut un mare, mare noroc! Încă șase luni și lucrurile s-ar fi complicat într-un mod îngrozitor.
Acum e bine, dar rămâne sub observație. Îi rămâne incertitudinea în privința vindecării complete. Îi rămân întrebări precum „Dacă nu a curățat medicul tot?”, „Dacă va recidiva?”.
Eu nu mi-am mai făcut analizele de cel puțin șase luni. Am fost tot timpul prea ocupat să mă duc la control. Și întotdeauna am gândit că sunt prea tânăr ca să fiu bolnav!
Și, totuși? Dacă, Doamne ferește, nu mai e așa? Dacă, undeva, ascuns bine în corpul meu, este vreun început de ceva?
Voi merge în curând. Sper să o faci și tu. Chiar te rog!
De altfel, te și întreb: când ți-ai făcut ultima oară analizele? Când ai fost ultima oară la control? Ești sigur că ești bine?
sursa rtv.net
O mai țineți minte? Dana Blându o cheamă și, în urmă cu câteva luni, era „eroina” unor înregistrări care au revoltat toți părinții din România. E doamna învățătoare care i-a făcut nesimțiți pe părinții cu elevi în clasa ei, părinți ce nu doreau să cotizeze pentru cadouri.
La acel moment, toată opinia publică s-a revoltat, toți am sărit ca arși, am cerut dreptate și am aruncat cu pietre în sistemul de învățământ plin de uscături. Atunci, învățătoarea a fost concediată și toată lumea a zis că s-a făcut dreptate.
Ei bine, însă, acum, situația se întoarce la 180 de grade.
Profa a primit NUP, adică neînceperea anchetei penale. Adică acele înregistrări nu au fost suficiente pentru a o trimite în judecată.
Pe scurt, a scăpat bazma curată.
Acum, doamna Blându consideră că, de fapt, acel NUP înseamă că judecătorii au găsit-o nevinovată, că n-a greșit cu nimic.
Așa că își cere drepturile înapoi. Vrea înapoi la școală, vrea funcțiile înapoi, vrea să fie totul ca înainte. La rândul ei, va da conducerea școlii în judecată și, cum are mari șanse de câștig, va reveni la catedră în scurt timp!
Tare, nu?
Și se va întoarce la aceiași copii, cu părinți nesimțiți, la aceiași „săraci” care nu doreau să împartă cadouri în stânga și- n dreapta!
Halal dreptate!
Tu ce ai face dacă ai avea copilul în clasa ei? Dacă ai deveni iar „nesimțit”?
Faza cu Valentine’s Day-ul ne seacă rău pe noi bărbații. Frate, n-ai chef, ești obosit, ai multe pe cap, dar trebuie să cauți ceva să o surprinzi, să-i smulgi o lacrimă, să o faci să se simtă iubită! Nu simțim nevoia să marcăm dragostea nostră într-o zi specială, că doar le demonstrăm că le iubim în fiecare zi! 🙂
Că altfel, e nasol rău! Dacă ai trecut peste Valentine’s Day cu nepăsare, vei avea o bilă neagră tot anul. Când îți va fi lumea mai dragă, atunci ți-o va trânti! Va avea grijă să te lovească acolo unde te doare mai tare, vei primi cu vârf și îndesat înapoi toată ignoranța ta! Și să nu îndrăznească vreo doamnă/ domnișoară să mă contrazică!
Concret, aseară dau fuga la Piața de Flori, prețuri bune (că o fi Valentine’s Day, dar merită să fii atent și la buget), marfă pe alese, calitate. Și iau un portbagaj de flori: trandafiri, frezii, lalele, liliac. Îmi doream să o dau pe spate, să-i umplu casa de flori, iar dimineața să se trezească în mireasma lor! Romanticalități pe pâine, nu?
Le vede, le apreciază, clar rezultatul scontat. Mi-a ieșit! „Iar am fost un ideal, dă-mă dreacu'”!
Și vine și întrebarea, de la zâna care se simțea nițel jenată de faptul că i-am luat-o înainte și că ea nu avea o idee clară despre ce mi-aș dori în schimb: „Dar tu ce-ți dorești de Valentine’s Day?”
Aha! Acum e momentul meu! Aveam poziție de forță, ea ar fi acceptat aproape orice! Ce să-i cer, ce să-i cer? Trebuia să fie ceva cu adevărat important, cu sacrificii, scump, rar!
Și-mi vine ideea genială pentru mine, fatală pentru ea: „În seara asta, îmi dai locul tău de pe canapea!„. Șoc! Aparent o solicitare banală, în realitate, o solicitare care cere un sacrificiu imens. Că locul ei pe canapea e locul cel mai bun din casă, cel mai comod, cu cel mai bun unghi către tv. E doar al ei și e cu „ceartă” dacă i-l ocupă altcineva!
Se uită la mine, cu un aer resemnat, știind că a fost păcălită! A cedat cel mai important lucru pentru doar un portbagaj de flori! Țeapă!
Se dă la o parte îmbufnată, îmi cedează locul!
Timp de vreo oră, am fost un fel de rege! În vârful canapelei, era cea mai frumoasă lume! Mă simțeam ca un pașă, cel mai răsfățat, cel mai iubit, cel mai cel!
Minunea, însă, a ținut fix o oră. După 60 de minute, martira se întoarce. Stătuse chircită pe ce mai rămăsese neocupat din canapea, cu gâtul strâmb din cauza uitatului la tv dintr-un unghi nu tocmai ideal.
„Auzi? Eu nu mai vreau Valentine’s Day d’ăsta! Mi-a ajuns!”
Victorieeeeeeeeeee! Să o văd dacă la anul mai îndrăznește să sărbătorească Valentine’s Day!!!
Tu sărbătorești Valentine’s Day? Cu ce ai surprins-o? Cu ce te-a surprins?
sursa google
Da, e o sărbătoare de doi lei! Da, n-ai nevoie de o zi specială să-ți arăți dragostea, că doar tu o iubești în fiecare zi!
Dar ia încearcă să te faci că plouă în ziua aia! Ia ignor-o! Nu-i cumpăra nimic! N-o duce într-o escapadă la Paris sau măcar la munte! Nu-i pregăti o cină romantică! Nu-i cumpăra nici măcar o floare! Dă-te „hater”, că-i la modă!
Să vezi cum te lovește taifunul! Nu o să știi de unde te ia!
Seara, când ai să ajungi acasă, obosit de la birou, vei găsi o față îmbufnată, îmbrăcată în pijamalele de la bunica, vase în chiuvetă, dezordine în casă. Nu va vorbi cu tine, se va da ocupată! „Ceva de mâncare?”. „Fă-ți singur, am treabă!”
Nu-ți va reproșa nimic în mod direct. Doar te va ignora! Și asta te va durea cel mai tare, că nu suporți când nu te bagă în seamă!
Asta până seara târziu, când se va duce la culcare la fel de îmbufnată! Dacă ai să încerci să o iei în brațe, să o săruți de „noapte bună” sau să visezi la mai multe, îți va da „fatala”: „Ia mâna de pe mine! Când ai să mă iubești, atunci vei mai vedea ceva! Până atunci, hai pa!”
Una peste alta, nu va pronunța „Valentine’s Day” nicio secundă! Pentru ea, faptul că nu ai băgat-o în seamă, într-un mod special, e o catastrofă! Va spune că dragostea dintre voi a dispărut, că nu-ți mai pasă de ea, că despărțirea e aproape!
Așa că, dragii mei domni, luați aminte la un „pățit”: toate femeile vor ceva în ziua asta! Unele chiar știu exact ce-și doresc și lasă, aparent, din întâmplare, bilețele prin casă cu descrieri despre anumite obiecte, hăinuțe, poșete, bijuterii. Altele vor să fie surprinse! Cu ceva, orice, dar să știe că ți-ai stresat creierii gândindu-te la ce să-i ei!
De fapt, aici e toată șmecheria. Ele vor să știe că noi ne-am stresat să le surprindem. Că am făcut planuri, că am cercetat piața de flori, cea de cadouri, cea de vacanțe vreo câteva zile bune. Că am făcut comparații, că ne-am adus aminte de cadourile din anii trecuți și nu le-am luat aceleași lucruri, că ne-am consultat prietenii, aflați în aceeași situație. Pe scurt, că ne-am gândit la ele, că ne-am făcut griji!
Nu contează că i-ai spus „Te iubesc” în fiecare zi a anului, nu contează că i-ai umplut casa de flori în fiecare săptămână! 14 februarie e ziua decisivă! În această zi, femeia vrea să te vadă că suferi, că te-au luat durerile de cap, că ai emoții! În această zi, femeia e sadicul suprem!
Și, totuși, Valentine’s Day nu e Ziua Îndrăgostiților? Nu e o zi de cuplu, de dragoste împărtășită? Adică n-ar trebui să primim și noi ceva? N-ar trebui să ne surprindă și ele pe noi?
sursa google
De atâtea săptămâni, asistăm mai mult sau mai puțin interesați la telenovela cu iz de „Tânăr și neliniștit” (ca durată) Bianca- Victor- Slav. Ba se împacă, ba se ceartă, ba divorțează, ba se cuplează între ei etc. Tot felul de întâmplări care țin subiectul cald.
Dar toți cei trei, tot subiectul lor, toată zarva lor este o banalitate! Un mărunțiș absolut insignifiant față de…. scandalul de la Casa Albă!!! Da, Casa Albă din SUA, nu vreo căsuță văruită de pe la noi!
Acolo, se zvonește că Obama însuși, adică cel mai important om al planetei, ar călca strâmb!!! Și nu cu oricine, ci cu o altă mega celebritate- Beyonce! Amândoi căsătoriți, cu copii acasă, și cu imagine impecabilă de familiști!
Mi se pare cea mai senzațională (n-are grad de comparație, dar aici doar „senzațional” e prea puțin) știre din istorie! Mai tare ca orice divorț, orice amantlâc, orice combinare de triunghiuri, patrulatere sau hexagoane amoroase!
Să vezi ce vor toca tabloidele din America, ce vor mai despica firul în patru, ce de paparazzeli vor mai face, câtă cerneală roșie va curge! Să vă țineți bine!
Una peste alta, două concluzii:
1. Dacă până și Obama…
2. Oricât de mult te-ai păzi, oricâtă securitate ai avea, tot te prinde cineva, mai devreme sau mai târziu!
3. Oricât de important te-ai crede, oricât de „vedetă” ai fi, oricât ai încerca să stai în lumina reflectoarelor, tot se va găsi un subiect mai tare ca al tău! Celebritatea e de foarte, foarte scurtă durată!
La 7 ani, „Te iubește, mama!” și eram cel mai fericit copil!
La 10 ani, „Azi nu ai teme!” și eram cel mai fericit copil!
La 14 ani, „Ai intrat la liceu!” și eram cel mai fericit adolescent!
La 18 ani, „Ai intrat la facultate” și eram cel mai fericit tânăr!
Tot la 18 ani, „Vreau să fac dragoste cu tine!” și eram cel mai fericit tânăr bărbat!
La 20 de ani, „Frate, ce tare ești! Le schimbi ca pe șosete!” și eram cel mai fericit bărbat!
La 28 de ani, „Da! Vreau să fiu soția ta!” și eram cel mai fericit adult!
La 30 de ani, „Vei fi tată!” și eram cel mai fericit viitor tată!
Acum, la 33 de ani, „Tătuțul meu!”!!!! Așa îmi spune Sophia în fiecare seară, când ajung acasă. Mă ia în brațe, mă pupă și-mi spune de mai multe ori, cuprinzându-mi fața cu mânuțele ei! „Tătuțul meu!”, „Tătuțul meu!”. Imediat, inima mea se topește și uit de toate cele din jur. Mă pierd în ochii ei și aș vrea ca senzația să fie pentru totdeauna!
Aceste cuvinte mă fac cel mai fericit om care am fost vreodată! Mai fericit ca atunci când eram copil, mai fericit ca atunci când eram adolescent, tânăr, adult, chiar și soț! Cel mai fericit om din lume!
Pentru tine, care sunt cele mai frumoase cuvinte? Care te fac fericit?