SĂ FII „HIGH” NU E „FUN”!

Mâine e Ziua Internaţională de Luptă Împotriva Consumului de Droguri. Despre asta, mai multe detalii găsiţi pe www.ciado.ro.

Eu nu am să vă plictisesc cu lecţii de morală şi cu sloganuri pamfletare. Exemplele personale au cel mai mare impact şi despre asta vă voi povesti.

Am avut un prieten care mi-a fost ca un frate. Lucra în branşă şi era foarte bun. Părea că are toată viaţa înainte şi că trăieşte cel mai frumos vis posibil.

A început în glumă cu o etnobotanică. Nu ştiu exact ce a luat, nu l-am văzut niciodată consumând.

L-am văzut, însă, în fibrilaţie, l-am văzut cum a devenit dependent, l-am văzut cum plângea după o doză, l-am văzut cum şi-a distrus viaţa, l-am văzut cum a rămas fără loc de muncă, l-am văzut cum a rămas singur, fără niciun prieten.

Asta pentru că, încet, încet, odată ce consumi droguri, toată lumea se îndepărtează de tine, oricât de mult ar ţine la tine. Am încercat să-i fiu alături, să-l ajut. Dar el nu avea nevoie de mine decât atunci când îmi cerea bani. Lua droguri pe datorie, le consuma şi apoi mă suna să-l scot din belea. Traficanţii erau, deja, pe urmele lui. Şi mă suna la 7 dimineaţa, la 10 seara, sau la 3 dimineaţa. Şi îmi spunea că trebuie să-l ajut pentru că oricum răul îl făcuse. Şi tot aşa.

L-am împrumutat o dată, de două ori. Mă ascundeam de cei apropiaţi mie ca să nu afle de ajutorul către el.  Erau împotriva unui astfel de ajutor şi aveau dreptate. Un astfel de om trebuie să vrea mai întâi să fie ajutat. Şi abia apoi să încerci să cauţi soluţii pentru el.

În fine. Povestea este lungă şi, din păcate, nu are un final fericit. De fiecare dată ne promitea că se lasă. Stătea câteva zile fără droguri şi apoi o lua de la capăt.

Eu am cedat după vreun an. N-am mai rezistat şi m-am îndepărtat. Poate că am greşit, dar am preferat să-mi salvez familia. La fel au făcut toţi prietenii lui. Şi, la început, avea foarte mulţi.

Acum nu mai ştiu nimic de el. Sper să fie, totuşi, bine. Ştiu doar că a rămas singur, chiar şi fără locul de muncă, pentru că şi acolo începuse să aibă probleme.

Şi totul a început de la o glumă. I s-a părut „fun” să fie „high”. Dar n-a fost! A fost, de fapt, oribil!

EXTRAVAGANȚĂ MAXIMĂ- PETRECEREA THE ONE, ANII ‘ 80!

Aseară, am fost invitați la petrecerea revistei The One, cu tematica anii 80. Cum invitația ne-a onorat, am zis că trebuie să respectăm dress-code-ul. Așa că am apelat la specialiști și iată ce a ieșit.

Recunosc că sunt ținute pentru care ne-a trebuit mult curaj, mai ales că amândoi suntem destul de serioși, zic eu.

Pentru o seară, însă, am decis că trebuie să ne luăm inima în dinți și să ne costumăm. Am fost un fel de Cindy Lauper și Billy Idol sau varianta misogină- The Rock Queen and her Master! 🙂

Vouă cum vi se par ținutele? Ne recunoașteți?

UPDATE: INCA O POZA

 

 

LA MULŢI ANI, ACASĂ! LA MULŢI ANI, ROMÂNCELOR!

Pe 2 februarie, în urmă cu 14 ani, se înfiinţa postul Acasă tv. În urmă cu 14 ani, se deschidea prima televiziune dedicată doamnelor şi domnişoarelor, dar nu numai. 

Încet, încet, apăreau Poveştirile Adevărate, Poveştirile de Noapte, Ioana Maria Moldovan, Cabral Ibacka, Mircea Solcanu şi, de ceva vreme, şi Dan Cruceru.

La mulţi ani, Acasă! La mulţi ani, vouă, dragi telespectatoare! Vă mulţumim că ne urmăriţi, vă mulţumim că existaţi!

CE FĂCEAŢI ÎN URMĂ CU 14 ANI?

În urmă cu 14 ani, se întâmplau multe: se înfiripau trupe, se destrămau iubiri, se formau altele. La nivel mondial, anii ’90 au fost unii ai schimbării, ai revoluţiilor, ai marilor transformări.

În urmă cu 14 ani, eu eram în clasa a X-a, la liceul militar şi înduram cu stoicism cerinţele regimului cazon. Mi se scădea nota la purtare la 6 pentru că am fost prins sărind gardul, după distracţii. Nici nu visam că voi ajunge… Acasă.

Şi, totuşi, chiar în acele momente, se înfiinţa postul Acasă. Exact în urmă cu 14 ani. Aşa a început iubirea, aşa au început poveştile de dragoste, aşa au început Poveştirile. Ioana Maria Moldovan, Cabral Ibacka, Mircea Solcanu şi, de curând, Dan Cruceru.

Joi, pe 2 februarie, sărbătorim aceşti 14 ani de iubire şi de poveste. Voi ce făceaţi în urmă cu 14 ani? Ce preocupări, ce vise şi, mai ales, ce poveşti trăiaţi?

POVESTE DE CRĂCIUN, LA POVEŞTIRI, CU VIVA!

 

Pe noi, ne-a încântat extrem de mult şedinţa foto pe care am făcut-o cu cei de la Viva. Nu voi comenta mai mult, vă las să vedeţi în linişte fotografiile. Sper să vă introducă în atmosfera de Crăciun şi să vă umple sufletele de bucurie. Întreg interviul îl găsiţi în Viva. 

Ţin să le mulţumesc celor de la Viva pentru articolul minunat pe care l-au scris despre noi. Fotografii extraordinare, comentarii pe măsură. Încă o dată, mulţumesc.

CREDINŢA LE-A SCHIMBAT VIEŢILE!

Ei sunt Loredana şi Bogdan Marin. Pe el îl cunoaşteţi mai bine, este BODO, solistul trupei Proconsul. Ea este soţia lui devotată.

De aproape doi ani, vieţile lor s-au schimbat radical. Îl ştiu pe Bodo de ceva vreme şi chiar s-a schimbat profund. Înainte era un rebel, un tip care nu putea preţ pe înţelegere şi pe linişte, un „nebun”. Înţeleg că şi Loredana era la fel.

Acum, cei doi sunt familia ideală. S-au regăsit unul pe celălalt, şi-au găsit liniştea sufletească şi, mai ales, l-au găsit pe Dumnezeu.

Asta pentru că s-au pocăit sau, cum spun ei, au devenit creştini practicanţi. Lor biserica şi Dumnezeu le-au dat un nou ţel în viaţă, i-au făcut să trăiască în lumină, să fie buni.

Eu nu propovăduiesc aici niciun gen de religie, eu, însumi, fiind destul de lipsit de evlavie.

Totuşi, credinţa i-a schimbat total pe aceşti doi oameni. La ei a funcţionat şi stau să mă gândesc dacă, măcar uneori, nu ar trebui să reflectăm mai mult la Dumnezeu, în orice formă ar fi el.

Întreaga nouă poveste a lui Bodo şi a Loredanei o veţi afla în premieră şi în exclusivitate, luni, la Poveştiri Adevărate, de la16.30.