Klause, hai să facem o treabă ca-ntre bărbați! Schimbă țara asta că de aia te-am votat!

 

11Klause, ai văzut ce e în față la Colectiv. Un ocean de lumânări și de flori. Un ocean de durere surdă.

Fă ceva pentru morții ăștia! Acum e momentul. Ești singurul care poate reforma România asta. Pentru asta te-am votat. Ca să schimbi lucrurile din temelii, că să ne scapi de ceilalți. Te-am votat pentru că am crezut că ești altfel. Că nu ești politician, că nu ești ca ei, corupt, mânjit de sânge, dar acoperit de acte. Te-am votat pentru că am crezut că ești gospodar, că faci lucrurile cum trebuie.

De un an de zile, nu ne-ai demonstrat nimic. Ai stat ca ursul în bârlog și n-ai zis mai nimic. Unii au început să te acuze și de prostie. Acum e momentul să demonstrezi contrariul. Morții ăia n-au nevoie de decorații și de priveghiul tău. Ei nu mai au nevoie de nimic. Dar noi avem nevoie de tine, de forța ta, de forța Președintelui. Ca să nu sfârșim și noi la fel.

Tu poți aduce schimbarea. Ești singurul care mai are un strop de încredere printre noi. De ceilalți suntem sătui. Ne-au mințit 25 de ani, nu-i mai credem! Nu vrem să-i mai ascultăm, nu vrem să le mai auzim scuzele și argumentele.

Ieși din hruba aia și bate cu pumnul în masă! Cheamă-i pe toți la raport și pune-i la treabă. Vino urgent cu o reformă adevărată. De la sănătate, la administrație, totul trebuie transformat și renăscut.

Nu ne interesează dacă ai voie să faci anumite lucruri. Dacă amărâta aia de Constituție îți permite. Tu vino cu idei bune, cu reforme, că noi te susținem. Noi, ăștia mulți și înlăcrimați, suntem mai presus de un text rigid din Constituție. Pentru că țara asta este despre noi, nu despre ei. Constituția este pentru noi, să ne protejeze pe noi, că ei știu să-și facă bine singuri.

Acum, suntem îndurerați și facem doar marșuri ale tăcerii. Dar furia s-a adunat în noi. Clocotim pe interior și, în curând, va da pe afară. Poate eu nu voi fi așa curajos. Am copil acasă și, evident, scuze.

Dar generația asta tânără, ăia care au votat pentru prima dată anul trecut, ăștia sunt răi. Ai reușit să-i scoți din case să te facă Președinte. Ai întărtat facebook-ul și au ieșit cu zecile de mii la vot. Același fb, acum, urlă. Acolo nimeni nu tace. Acolo e durere mare și revoltă și mai mare.

Și ăștia, lupii ăștia tineri, nu se tem de nimic. Și să-i vezi când vor ieși în stradă. Atunci să te ții, Klause! Că nici mama rugăciunilor n-o să scape clasa politică. Să vezi tu cum se iau cu asalt Guvernul sau Parlamentul sau Primăriile.

Fă ceva, Klause! Acum, nu mai târziu! Acum. Fă schimbarea aia pe care o cerem toți! Că altfel o facem noi! Și venim și la tine să-ți cerem socoteală!

ŞI UITE CUM INNA A FOST PRIMA CARE A ÎNCERCAT SĂ CÂNTE PE ARENA NAŢIONALĂ!!!

Ce Rolling Stones, ce AC/DC, ce Bon Jovi?!! Inna e campioana! Aseară, a devenit primul artist din lume care a cântat pe Arena Naţională! Ce onoare, ce moment istoric!

Iar Inna a încercat! A luptat, s-a zbătut! Cam la fel ca şi echipa naţională. Dar a ajuns la fel ca gazonul de pe teren. Praf şi pulbere! După vreo câteva tentative de triluri eşuate, organizatorii şi-au dat seama că săraca Inna nu poate mai mult şi au dat muzica mai tare să-i acopere vocea falsă.

A venit apoi Marcel Pavel! Ce voce, ce timbru, fantastic! Ni s-a încreţit tuturor pielea pe pâini.

Azi, am aflat că ar fi dat-o şi el în bară. Măcar dacă ar fi nimerit şi ai noştri bara! Dar nici de asta nu au fost în stare! În fine, Marcel a cântat versurile imnului într-o manieră inedită. Într-un fel mai mobilizator, spune el. În plus, a avut acordul Federaţiei.  Neinspirată decizie, totuşi, spun mulţi.

Şi, într-un final a venit meciul! După sloganul ANGAJĂM BALERINE, ai noştri au făcut piruete ca lebedele. Şi cam atât! Nu, însă, pe parchet, ci într-un fel de nisip poreclit „gazon”. Îmi venea să intru în pământ de ruşine când vedeam cum îşi rup francezii picioarele în brazdele noastre.

În fine, a fost, totuşi, ceva superb: atmosfera. O nebunie extraordinară, zeci de mii de oameni care strigau într-un singur glas.

Civilizaţie: nimeni nu s-a bătut, nimeni nu a mâncat seminţe, nimeni nu a fumat pe stadion. Am putut merge cu soţia la meci!!! Asta da realizare pentru România noastră.

Au strigat ai lor „Allez, Les Bleus!”.

Am strigat şi noi „Hai, România!”. Ne-am adus, totuşi, în anumite momente că suntem din Balcani şi le-am zis printre dinţi „Pe ei, pe mama lor!”. De parcă mamele lor sau ei ar fi ştiut vreo boabă de română.

Ne-am uşurat, însă, cu toţii la final. Într-un cor de fluierături prelungi! Măcar să-i huiduim, dacă altceva nu merită. Da, a fost păcat să-ţi huidui echipa naţională la un astfel de eveniment. Au jucat, totuşi, cu Franţa, echipă mare. Au fost, însă, vremuri când nu ne temeam de nimeni. Nici de Franţa, nici de Argentina, nici de Brazilia. De nimeni.

Acum, ne-a rămas, din păcate, doar huiduiala. Şi la asta chiar ne pricepem! Cu toate problemele cotidiene ale românului, „huo” vine din străfundul sufletului şi ajunge pe buze cu forţa unei bombe. Măcar la asta suntem campioni! Bravo, România!