Sunt stelist. Sunt stelist de mic și am fost alături de echipă și la bine și la rău, și la victoriile colosale cu Valencia, Chealsea sau Ajax. Am fost alături de ei și la incredibilele înfrângeri cu Middlesbrough și Napoli. M-am bucurat, am suferit, am strigat, am plâns.
Până aseară. Aseară mi-a fost scârbă. O scârbă imensă, care m-a făcut să iau o hotărâre fermă: nu mă voi mai uita la niciun meci al unei echipe românești până va ajunge într-o finală. Până atunci, ei, jucătorii, nu vor mai merita să-mi pierd timpul cu ei.
Pentru că, aseară, steliștii și-au bătut joc de noi toți, de o Românie întreagă. O țară care spera la calificarea în Champions League, la o bucurie enormă, care ar mai fi șters din cenușiul și tristețea cotidiene.
Dar steliștii, oameni plătiți cu zeci de mii de euro, cu mult peste orice salariu decent pentru țara asta, niște puștani cărora nu le mai ajungi la nas nici cu un munte de cărți citite, n-au fost în stare de nimic. Mai mult, au fost umiliți ca nimeni alții.
Dumnezeu a ținut cu noi tot timpul. La București, incompetentul Chipciu a ratat un penalti. Divinitatea ne-a mai dat o șansă și, până la urmă, am înscris. Dumnezeu a fost cu noi și în Bulgaria. Ne-a suportat. Enorm. Și ne-a dat șanse. Multe.
Dar câte? Până la urmă și sacul ăsta cu noroc are un fund. Când ești prost, nimeni nu te poate salva la nesfârșit. Gol în minutul 90!!! Și totul părea pierdut.
Dar steliștii au mai primit o șansă. Doar norocol lor este providențial și cunoscut în lumea-ntreagă. Portarul bulgarilor a fost eliminat și, obligați de necaz, l-au băgat în poartă pe Moți, fundaș, om care n-avea nicio legătură cu meseria de portar.
Dar până aici. Fundulia, prostia, aroganța steliștilor și-au spus cuvântul. Au executat loviturile de la 11 metri ca și cum ar fi dat paharele de whisky pe gât în cluburi. Nu-i problemă, îl vărs pe ăsta, vine altul!
Și Moți i-a dovedit! Singur, împotriva tuturor. Pentru că, nu-i așa, și-a dorit mai mult victoria!
Dar știți ceva? Problema nu este că am luat bătaie! Că ne-am obișnuit cu sentimentul. Problema este că am suferit cea mai mare umilință din istorie! Prostia steliștilor va intra în analele fotbalului mondial. Să pierzi la penaltiuri în fața unui fundaș, așa ceva nu s-a mai văzut.
Dar câinii latră, ursul merge. Mâine vor avea alt meci, iar ei vor continua să-și ia salariile, chiar dacă la Muzeul Antipa se pregătește un stand întreg dedicat steliștilor, cu titlul „Cele mai proaste specimene din istorie.” Da, au scos euglenele verzi ca să le facă loc steliștilor. Că le-au luat la prostie!
Cum rămâne, însă, cu noi, fraierii de pe margine? Ce vom face noi? Că și-au bătut joc de visul nostru, al tuturor! Le dăm o palmă peste obraz și nu ne mai ducem la meciuri? Le lăsăm stadioanele goale ca să-i ardem la buzunare? Mi-e teamă că nu! Mi-e teamă că vom continua să sperăm ca proștii și îi vom susține din nou, iar și iar, sperând într-o minune, care nu va mai veni niciodată.
Pentru că, din păcate, ar trebui să ne ducem cu toții la Antipa în locul euglenelor verzi!
