„Vai, ce artistă desăvârşită a fost!”, „Extraordinară, fantastică!”, „Sunt şocat!”, „Ce păcat!”. Acestea sunt doar câteva dintre comentariile pe care le-am auzit în această dimineaţă în privinţa sinuciderii Mălinei Olinescu.
Sunt curios, însă, unde erau comentatorii ăştia în urmă cu un an, sau doi, sau cinci, sau zece. Că, de cam atunci, nu prea s-a mai auzit nimic de Mălina. Mai cânta la Dansez, dar, în rest, nimic altceva. Nimeni nu mai ştia nimic despre ea şi nimănui nu-i păsa.
Acum, însă, o plângem cu toţii. O tragedie!
Nu am să-i analizez gestul, fiecare face ce vrea cu viaţa lui, deşi nu încurajez absolut deloc sinuciderea. Nu am să analizez nici motivele care au determinat-o să facă asta. Nu am să-i pun nici măcar o fotografie pentru acest post. Aveţi de unde să vă aduceţi aminte de ea, acum este peste tot. Acum, este, în sfârşit, faimoasă!
Am să spun doar atât: suntem o naţie de ipocriţi şi de ciocli! Şi ne place!
Pacat ca s-a intimplat asa…sa mori pentru a aparea in media…eu am auzit-o si am urmarit-o la DPT,prima melodie ce mi-a atras atentia a fost tangoul cind a dansat Radu cu Elena!Depresia e o boala f.grea!Dumnezeu s-o odihneasca in pace!
Dumnezeu sa o odihneasca, dar mi-e greu sa-i gasesc o scuza pt gestul asta.
Sunt de acord cu tine. Si anul trecut cand s-a sinucis Madalina Manole a fost aceasi poveste. Multa vreme nu s-a auzit nimic de ea si apoi, dupa moartea ei, altceva nu am mai auzit la televizor cateva luni bune.
Cum spuneam, niste ciocli suntem.
Dap, din pacate, ai dreptate ca intotdeauna Danutzu scump…”suntem o natie de ipocriti si ciocli”. Stim sa apreciem adevaratele valori doar atunci cand ele nu mai sunt, din nefericire printre noi. Este intr-adevar o boala a acestui neam. Vezi in istorie, amintesc aici , doar in treacat pe Iuliu Maniu, Bratianu, Eminescu, Labis…si as putea continua mult, mult timp… De ce oare celelalte popoare, pana si cele considerate de catre noi, barbare stiu sa-si pretuiasca adevaratele valori in timpul vietii lor pe acest pamant si nu postum ?!? E o intrebare la care ma gandesc , din pacate prea des in ultimul timp…Cred ca nu avem, nu exista un raspuns…. Astia suntem si Dumnezeu ne loveste uneori prea dur, din acesta cauza, dar si din alte motive prin care aratam ca nu iubim …viata…oamenii, colegii nostri de drum prin lumea asta efemera…. Multa bafta , domnu Danutz !!!
Delirul funerar e specialitate nationala. Un fel de sarma (de mamaliga) a spiritului romanesc. Asa ca…
Corect 100%. Este exact ce cred si eu. Iar daca poporul o cere…
Mare dreptate ai, dupa ce persoanele cu adevarat talentate nu mai sunt printre noi(nu comentez motivele pentru care aleg sa isi ia viata), noi, ne aducem aminte cat de extraordinare erau, si ii laudam, si ii preaslavim….dar cand erau in viata nici cel putin nu stiam cine sunt ,ce sa mai zic de cumparat albumele, pentru ca noi promovam manelele si prostimea.Promovam niste manelisti analfabeti care abia stiu sa formuleze o propozite si care nu au nicio legatura cu muzica(de lectii de canto nici nu mai zic).Si dupa ne plangem ca artistii nostrii se sinucid sau pleaca in alte tari.Muzica adevarata romaneasca nu mai este apreciata.DA, sunt impotriva manelelor si a fatzarniciei.Si am sa mai spun ceva Dane, televiziunile noastre sunt pline de persoane fatzarnice si fara pic de morala, deoarece(cred ca ai observat si tu) dupa ce moare cineva vreo 3 luni se vorbeste numai despre asta pentru a-si face rating dar cand aceste persoane erau in viata nici cel putin nu se mentiona numele lor.
Sa ai o zi frumoasa!
In privinta televiziunilor ai dreptate. Asa credeam si eu din afara. Dar, daca esti in interior, iti dai seama ca esti condamnat de audienta. Ca sa ai emisiune si a doua zi, trebuie sa ai audienta. Iar publicul face audienta. Am constatat din plin asta. Publicul cere anumite subiecte. Iti dai seama, a doua zi, cand vin rattingurile, care subiect a fost mai gustat. Apoi, mergi tot pe subiecte de genul. DIn pacate, publicul roman cere stiri, reportaje, materiale cu crime, violuri, sinucideri, inmormantari. Iar noi chiar nu avem ce face.
Dane,cu postul asta ai spus totul!BRAVO!!!!!oamenii cand sunt in viata sunt vazuti ca niste…iar cand mor,vaaaaiii ce om deosebit a foooost!…din pacate au mai fost cazuri asemanatoare ca al Malinei,si cu alte personalitati,scriitori etc.e trist….
Cam asa. Multumesc.