Dragă Moşule, ne ştim de mult timp.

Prima oară când ai venit la mine, te chema Moş Gerilă! Erai sărăcuţ, cu tolba aproape goală, cocoşat de griji. Şi, totuşi, mă făceai fericit! Cu o maşinuţă de lemn, două portocale sau doar cu câteva bomboane învelite în staniol. Îmi era suficient. Ştiam că nu ai de unde să-mi aduci mai multe. Eram săraci cu toţii şi ne mulţumeam cu micile minuni pe care le descopeream când ne pătrundea în nări mirosul minunat al cojilor de portocale. Le vedeam atât de rar şi ni se păreau darurile tale cele mai importante!

Acum, Moşule, te cheamă Moş Crăciun! Eşti trendy! Ai barba pieptănată, costumul roşu impecabil, apari chiar şi în reclame, eşti vedetă. În plus, ai mereu sacul plin, cel puţin aşa te arată la televizor.

Aşa că, acum, aş putea să-ţi cer multe, dacă tot ai desaga atât de mare şi de plină. Aş putea să-ţi cer o limuzină, o casă cât un palat, o vacanţă pe o insulă exotică, vreun milion de euro în conturi şi încă şi mai câte.

Sunt sigur, însă, că te-ai plictisit de astfel de cereri. Toată lumea vrea asta şi mă gândesc că, oricât de mare ţi-ar fi desaga, tot ai ajunge la fundul sacului.

Aşa că, Moşule, am să-ţi cer lucruri puţin mai… ieftine:

– vreau TIMP. Vreau timp să mi-l petrec cu Sophia şi cu Cristina. Mult timp, muuult de tot. Să nu-mi mai pară rău că plec la muncă şi le las singure pentru că îmi va rămâne suficient de mult timp să le mulţumesc şi pe ele.

– vreau SĂNĂTATE. Vreau sănătate pentru că am văzut ce înseamnă să o pierzi. Şi odată cu ea, pierzi totul. Oricât de banală ţi s-ar părea această dorinţă, te rog să mi-o împlineşti.

– vreau DRAGOSTE. Vreau dragoste. Vreau ca dragostea Cristinei şi a Sophiei să-mi rămână pentru totdeauna. Să mă iubească necondiţionat şi să treacă peste toate neînţelegerile.

– vreau LINIŞTE. Vreau liniştea omului care simte că le are pe toate şi care nu vrea să-i mai ceară nimic nimănui. Şi nu vorbesc aici despre lucruri materiale.

Şi, dacă nu poţi să-mi îndeplineşti nici măcar una dintre aceste dorinţe, Moşule, dă-mi măcar O BONĂ care să aibă grijă de Sophia, cât timp noi mergem la serviciu, ne îmbolnăvim sau ne certăm. O bonă, însă, Moşule, pâinea lui Dumnezeu, care să stea cu copilul atât timp cât e nevoie, care să o iubească precum ar fi a ei. Măcar atât te rog Moşule!

VOI CE DORIŢI SĂ VĂ ADUCĂ MOŞ CRĂCIUN?