M-am întors acasă cu speranţa în suflet că cei care s-au apucat să repare conducta de apă spartă în urmă cu trei zile nu sunt colegi cu Dorel.
Ei bine, nu, frate! Toţi sunt de-un leat! Dorel este peste tot!
Evident că apa nu curge la robinet. Evident că, îmi spune Cristina, i-au dat drumul azi, după ce au crezut că au repart ţeava. A curs vreo două ore, după aia a pufnit iar! Şi, la fel de evident, au oprit-o iar.
În toate aceste zile, vă povesteam într-un post mai devreme, m-am spălat cu apă plată. A fost singura soluţie.
Şi, totuşi, ce se întâmplă? Să fie chiar atât de gravă avaria? Administratorul blocului îmi spune că e „groasă”! Ţeava e veche şi tot crapă! „Pana” de apă ar putea ţine chiar şi şase luni! Doamne fereşte, pentru că atunci chiar nu ştim ce vom face! Până atunci, ni se naşte şi copilul, are nevoie de îngrijire atentă, de multe lucruri, printre care şi de apă!
În fine, să zicem că e o avarie gravă. Dar nu e treaba mea asta. Eu plătesc şi vreau să fiu răsplătit pe măsura efortului financiar.
În plus, chiar dacă e o problemă serioasă, priviţi-i pe toţi aceşti Dorel cum lucrează. Unul manevrează excavatorul (rara avis pe acolo) şi patru se uită! Nu se poate!!!!
