CE MĂ ENERVEAZĂ: PARCANGIII! MAMA LOR!

În România, există oameni care şi-au luat străzi! La propriu!

Le-au făcut mamele lor străzi! Când erau mici, i-au luat mămicile şi i-au întrebat: „Ce-ţi doreşti când vei fi mare?!”. „O stradă”, a răspuns, invariabil, godacul din braţele ei. „Hai că-ţi dă mama, atunci, o stradă! Aşa de la mine! Fără număr!”.

Şi, uite aşa, peste ani, godacul s-a făcut ditamai grohăitorul şi a moştenit strada. Că doar i-a dat-o mă-sa!

Aşa că, acum, când pleacă parcangii autorizaţi, că li se termină şi lor programul, vin grohăitorii! Şi încep să ia taxe! 1, 5, 10, 15 lei, în funcţie de faţa prostului! Prostul, v-aţi dat seama, e cetăţeanul disperat ce caută parcare, într-un Bucureşti mai puţin european ca niciodată.

Şi prostul le dă. Că se grăbeşte, că n-are unde să-şi pună maşina, că îi este frică să se certe cu ei, că îi e teamă că, atunci când se va întoarce, va găsi maşina zgâriată. Şi le dă! Că doar e strada lu’ mă-sa! Şi n-ai cum să te pui cu mă-sa! Doar totul e până la mame! Mama lor!

Chiar nu putem să le facem nimic? Sugestii, propuneri, ceva?