„Dulce-i vinul, dulce-i vinul…..”. Ăsta e refrenul unui cântec popular românesc.

Eu nu vreau vin, nu vreau coniac, nu vreau whisky, nici ţuică, nici pălincă, nici bere, niciun fel de băutură alcoolică.

Eu vreau APĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂ!

De trei zile, nu am apă la robinet! Sâmbătă, s-a spart o conductă pe bulevardul Giuleşti. A fost fântănă arteziană în plină stradă! A fost distracţie! Puradeii au avut unde să se bălăcească, şoferii care au trecut pe acolo şi-au spălat cauciucurile maşinilor.

Dar, odată distracţia încheiată, a rămas gaura. Meşterii de la firma de canalizare au venit, au oprit apa şi gata! Asta se întâmpla, cum spuneam, sâmbătă.

De atunci, băieţii ăştia se tot chinuiesc să remedieze problema. Au spart, au sudat, au dat drumul la apă. A mers vreo câteva ore. S-a spart iar, fântână arteziană din nou, iar apă oprită, iar intervenţii, iar pauză la robinet. Şi tot aşa, de vreo trei ori.

De când a început nebunia asta, mi-am dat seama cât de importantă este apa! Acum, mai mult ca niciodată.

Parcă am fi în Somalia! Oricât confort ai avea, fără apă eşti un nimeni. Nu poţi să te speli, nu poţi să găteşti, nu poţi să te duci nici măcar la baie. Nu poţi să faci nimic.

Şi, al naibii, la mine s-a întâmplat fix în week-end, când, ca tot omul, stai mai mult pe acasă.

Soluţia provizorie? Apa plată! Am cumpărat baxuri întregi, că nu puteam sta nespălat trei zile. Şi uite aşa, hai, hai, cu apă plată. Pe la subraţ, pe faţă, pe peste tot, cu apă plată.

Pot spune că, zilele astea, am făcut nişte duşuri tare scumpe!

Sper că, deseară, când ajung acasă, meşterii ăia să fi rezolvat definitiv problema. Că simt că nu-i mai suport!

Mi-e teamă, însă, că va fi ca-n reclama cu Dorel: repară conducta, dar înţeapă ţeava cu cabluri electrice şi atunci să te ţii!