Eu am puţini prieteni şi, din ce în ce mai puţini prieteni neînsuraţi. Că, deh, e vârsta!
În cercul foarte restrâns, suntem patru masculi. Ne mai întâlnim o dată la câteva luni, acasă, la unul dintre noi la discuţii şi bârfe. Ca băieţii! Avem acest ritual de aproape doi ani şi încercăm să-l menţinem. Este, însă, din ce în ce mai greu şi, în curând, va deveni imposibil.
Să vă explic de ce:
1. Prietenul nr. 1 este căsătorit şi are un băieţel de doi ani.
2. Eu sunt căsătorit şi am o fetiţă de trei luni.
3. Prietenul nr. 3 are o relaţie stabilă şi este mutat cu iubita.
4. Prietenul nr. 4 are o relaţie stabilă şi, din fericire, nu se mutase cu iubita încă.
Până zilele acestea, când şi prietenul nr. 4 a comis-o! A hotărât să ducă relaţia la un alt nivel şi iubita s-a mutat la el.
Era singurul loc unde ne mai puteam strânge şi noi! SINGURUL!
În trecut, am mai încercat ba la unul, ba la altul, dar fie erau soţiile acasă, fie trebuia să ne rugăm de ele să plece câteva ore, dar, tot acasă, se întorceau. Aşa că, locuinţa prietenului nr. 4 era ultima salvare, ultima oază de masculinitate, în forma ei pură, ultima redută androgină în calea cotropitorilor feminini.
Aşa că, acum, toţi patru suntem amărâţi, cu o lacrimă în colţul ochilor şi cu sufletele grele. Ne plângem de milă! Adio, burlăcie! Adio, libertate! Adio!
Mai jos, veţi vedea ultimele fotografii de libertate! Din seria „Ce bărbat am fost odată! FUSE ŞI SE DUSE! 🙁
SUNT TARE CURIOS CE COMENTARII AU FEMEILE, EVENTUALE SOTII, LA ACEST POST! 🙂
Si care era intrebarea ?!? Hehehheeeee…Dap, domnu Dan, dragul meu ma asteptam sa fie si o intrebare acolo, ca asa m-ai obisnuit…Ehhhh, dar orice invat are si dezvat….Asa ca ma consolez cu ideea… Si iti dau si doua solutii: Pe viitor, incearca intr-un week-end sa pleci cu prietenii tai, la munte, undeva, la o cabana…asta dupa ce veti obtine invoire de la sotiile si iubitele voastre sauuuuuu, a doua varianta, lasati plozii, pe la rude, vecini, orfelinate (heheheee) si luati-va sotiile, iubitele, iubitii…si faceti acelasi lucru….Vei realiza ca, desi nu are acelasi parfum de burlacie, aceasta intalnire, cu totii, va iesi ceva super-frumos…Iar sotiile, daca va iubesc cu adevarat, nu numai ca ar trebui sa accepte una dintre cele doua variante, ci chiar ar trebui sa le bucure. Oricum, eu iti dorec mult succes…desi ambele sunt cam riscante…au parfumul lor de socializare !!! Multa, bafta, dragul meu !!!
Domnu’ Titi, prima varianta este exclusa din start. In primul rand, eu nu concep sa petrec week-end-ul separat de soata. Muncim suficient de mult in timpul saptamanii si ne vedem putin, asa ca sambata si duminica le petrecem impreuna. Iesim si in oras cu prietenii, dar tot impreuna. Asa ca abandonarea soatelor pe week-end nu merge. A doua varianta am aplicat-o de mai multe ori, dar nu mai exista sentimentul de burlacie, de masculinitate aroganta si efervescenta. Oricat de dragute ar fi soatele, tot nu poti sa mai spui ca stai la barfa cu baietii cu ele prin preajma. Asa ca nici varianta a doua nu merge. In concluzie, ajungem la parerea mea: Adio, burlacie!
Asa e soarta,sa fim familisti daca ne-am casatorit.Ai o familie de milioane,sa fiti fericiti si sanatosi,acum cea mica creste zi de zi,ea e prioritatea.Adio burlacie!Aceste clipe nu se mai intorc,sunt unice,pastreaza-te fetelor tale.IUBITI-va MULT!
Ne iubim, fii linistita. Ma otaram si eu un pic, ca masculul!
poate veti mai avea voi si zile bune,nu e un capat de tara!daca prietenul tau numarul patru a ales sa se mute impreuna cu iubita lui,inseamna ca le este bine impreuna si pare ca nu l-a impiedicat nimic sa se opuna mutarii!!!Sotia ta sa iasa cu iubitele prietenilor tai,iar voi baietii va faceti de ”cap”,in sensul bun al cuvantului,bineanteles!
Nu i-am contestat relatia. Era, insa, un post usor melancolic. 🙂