CE MĂ ENERVEAZĂ: LIPSA DE COERENŢĂ ÎN SISTEMUL SANITAR

O mie de medici, o mie de soluţii. Cam aşa aş putea descrie foarte pe scurt situaţia în care ne aflăm cu fetiţa noastră.

De la formula de lapte praf pe care ar trebui să i-o dăm, la sfaturile privind îngrijirea nou- născutului, totul este o nebuloasă în sistemul medical românesc. Şi este doar un boţ de om, care are nevoie de o îngrijire aparent banal, nu vorbim despre boli serioase, despre intervenţii complicate sau tratamente revoluţionare. Vorbim doar despre un copiluţ şi despre modul în care ai grijă de el în primele zile de viaţă.

Ştiu că sistemul sanitar românesc este la pământ, este sărac, este mizerabil, fără personal calificat, dar nu mă aşteptam ca acest cancer să fi afectat până şi creierele puţinilor medici rămaşi. Şi îi includ aici chiar şi pe cei trecuţi la privat.

Să vă dau câteva exemple concrete de sfaturi diametral opuse, care, pur şi simplu, îi bulversează pe proaspeţii părinţi, diletanţi într-ale îngrijitului unui copil:

– Unii spun “Făceţi-i baie, chiar dacă nu i-a căzut buricul, apa nu îi face rău”. Alţii- “Baia este interzisă, până îi cade buricul. Doar curăţaţi-o rapid cu apă şi tifon!”.

– Unii spun “Înveliţi copilul să nu i se facă frig!”. Alţii – ” Pielea copilului trebuie să respire. Nu-l înfofoliţi!”

– Unii spun “Scoateţi copilul afară imediat ce l-aţi adus acasă. Chiar şi două- trei ore pe zi!”. Alţii- “Scoateţi copilul afară doar gradual. Doar câteva minute pe zi şi, de abia după o lună două, mai multe ore!”.

– Unii spun “Daţi-i copilului mâncare doar la cerere”. Alţii- “Neapărat copilul trebuie să mănânce cel târziu din patru în patru ore. Treziţi-l obligatoriu.”

– Unii spun “Laptele praf trebuie introdus în alimentaţie pentru că, la început, mama nu are lapte suficient”. Alţii- “Cererea se reglează cu oferta. Insistaţi cu alăptatul la sân.”

– Unii spun “Daţi-i lapte praf de la firma cutare”. Alţii- “Nu, firma cealaltă este mai bună!”.

Acestea au fost doar câteva exemple de soluţii cel puţin contradictorii. Mai sunt şi altele. Ţin neapărat să precizez încă o dată că nu sunt soluţii venite de la prieteni sau cunoştinţe care au mai crescut copii. Sunt soluţii venite de la medici!!! Oameni, teoretic, specialişti.

În aceste condiţii, ce pot face doi proaspăt părinţi care n-au mai crescut un copil? Ce să mai creadă ei? Nu se panichează? Nu se sperie de toată incertitudinea asta?

Eu vă spun că noi am trecut prin asta. Acum, ne-am liniştit. Am hotărât să ascultăm ad-literam, sfaturile pediatrei noastre. Ne este şi prietenă, este o somitate în domeniu şi, în tot ce face, pare o profesionistă. Până acum, a avut şi dreptate pentru că soluţiile ei s-au dovedit eficace şi fetiţa se dezvoltă normal. Ne spune “Faceţi ca mine şi uitaţi ce spun alţii, chiar şi medici!”. În toată nebunia asta de propuneri contradictorii, ne este, însă, greu să nu ne punem întrebarea “Şi dacă, totuşi, prietena noastră greşeşte?! Dacă alţii au dreptate?!”. Aşa că, dincolo de toate problemele cotidiene apărute odată cu naşterea unui bebeluş, părinţii trebuie să mai înfrunte una, destul de seriosă: sfaturile enornate furnizate de un sistem sanitar cel puţin haotic.

Voi aţi trecut prin astfel de situaţii în care, pur şi simplu, sfaturile medicale să se bată cap în cap?

19 păreri la “CE MĂ ENERVEAZĂ: LIPSA DE COERENŢĂ ÎN SISTEMUL SANITAR

  1. Da, e foarte greu sa traiesti intr-o tara in care pentru orice farama de ajutor trebuie sa dai bani si indiferenta medicilor doare.

    • Despre spagi bagate in buzunarele unora si a altora, nici nu mai are rost sa discutam. Vorba manelistului: ” Fara numar, fara numar!”.

  2. Ciao Dan!inca o data ai atins un punct sensibil…foarte sensibil…! eu am avut o mare problema i privinta asta cu fetita cand avea numai 2 saptamani.ea s-a nascut cu un semn pe burtica,care aici dct o numesc angioma,nu stiu in ro cum se numeste.nu este ca o pata care ramane pe viata,ci era ceva proeminent si grena de culoare.De la spital mi-au zis ca nu trebuie sa ma preocup ca nu este nik grav.si totusi pana am reusit sa fac documentele ptr pediatru,fetita a avut o mica raceala la 2 sapt,eu speriata m-am dus la un pediatru intr-un studiu privat…si ce crezi ca mi-a spus ca fata acolo pe burtica are cancer si ca trebuie facute analize de urgenta si ca trebuie operata….pana am reusit sa fac programari la alti dct sau la spital unde am nascut au trecut 2 zile de infern….acum ca ai si tu copil poti sa-ti dai seama ce cosmaruri….
    apoi m-am dus la pediatrul fetitei care il are si in ziua de azi si m-a linistit zicandu-mi ca nu e in nici un caz cancer si ca nu o sa ramana nici macar o pata acolo…si acum dupa 9 ani…zic…a avut dreptate,a disparut de tot.Dar acele 2 zile nu am sa le uit niciodata!!! si asta din cauza la acesti dct care nu stiu cum au ajuns in acest rol.
    De atunci am incredere numai in pediatrul ei care in acesti 9 ani m-a ajutat in tot ceea ce o priveste pe luisa mea,fara ajutorul lui nu vreau nici macar sa-mi imaginez ce as fi facut.
    daca nu ai incredere in profesionalitatea pediatrei cauta mai bn ptr ca o sa ai nevoie,este fundamental.un bn ptr fetita si liniste ptr voi.
    si apropo de ce ai scris mai sus,zic ce am facut eu la a mea….baita numai dupa ce cade buricul,neaparat,lapte praf numai daca nu mai are mamica destul,cu cat il i-a mai tarziu cu atat mai bn,laptele de mama este mai mult decat medicament,incluse si ultimele picaturi de ser,daca fetita nu plange dupa ce este alimentata la san inseamna ca laptele ii ajunge.cand incepe treptat sa se termine trebuiesc adaugate treptat mesele cu lapte praf.acolo iar este important,trebuiesc facute analize ptr a intelege ce fel de marca trebuie sa i se dea,marcile nu sunt numai simple marci,au si retete diverse….si daca nu este laptele adapt ei atunci e grav.si inca ceva,ce stiu de la pediatrul luisei este ca laptele praf nu trebuie schimbat,cand incepi cu unul nu e bn sa schimbi.dar toate astea o sa ti le spuna treptat pediatra.apoi un bebe nu trebuie fortat la mancare…se face auzit el cand e foame…poate ai auzit cantecelul….si am dus fetita afara in fiecare zi macar de 2 ori in ore rationale,nici prea cald nici prea frig,mai ales seara,ii face bine,doarme mai bn.Sa o imraci mai bn sau mai lejer?asta este iar o dilema,nici prea prea nici prea prea…se face auzita daca ii e prea cald si invers….copilul te ajuta f mult in chestii de genul asta.de ex la febra dct zic in general sa te infofolesti si sub plapuma….GRESIT….poate in chilotei si sub plapuma….cel putin asa zice padiatrul meu…si ti-a zis ca mereu am avut rezultate bune…
    ce sa mai zic….multa forta in continuare….

    • Multumesc pentru sfaturi. Cat despre povestea ta, ce pot sa zic. Oribil! Sa afli ca fetita ta are cancer, mi se pare ingrozitor. Un lucru atat de terifiant, incat nu poti sa-l descrii in cuvinte. Cred ca ar fi trebuit sa-l dai in judecata pe doctorul acela dobitoc. Sa nu mai profeseze vreodata.

      • nu a trebuit sa-l dau in judecata ptr ca actualul pediatru a luat retetele care mi le-a dat cu “diagnosticul ” si a zis ca se ocupa personal de situatie.cred ca s-a ocupat destul de bine ca,cabinetul acela acum nu mai este.sa speram ca nu a mai consultat un copil pana acum si nu o va mai face niciodata.

  3. eu cand eram pe patul de spital,dupa ce am suferit o interventie chirurgicala speram sa mai primesc atentia medicului dar nu a fost asa.o singura data pe zi venea in salon si nici atunci nu vorbea cu fiecare in parte.poate venea ca ii era frica sa nu fugim din spital,ca altfel nu vad de ce…nu am primt nici-un sfat medical nici macar cand mi-a facut acea fisa de externare…

  4. Crucerule nu fi rautacios ! 😛
    Nu te lua de medici k o sa ai niste “sfaturi” de la prieteni medici (k ai cativa).
    Pai … In primul rand trebuie sa faci ceea ce ai inceput deja (sa tii cont de unul singur).
    Ingrijirea copilului tau nu trebuie facuta dupa un șablon (sa nu crezi ca daca ii faci baie de 3 ori pe zi si nu de 2 ii va fi rau).
    Am auzit k esti dezastruos de ingrijorat ca parinte (o sa vad si eu peste 7 luni), dar sfatul meu asta ar fi: asculta neonatoloaga pe care o ai si numai pe ea, mai ales ca stii k e f buna si iti e prietena. Bafta multa … treci tu si prin asta, oricum nu ai ce face ca altceva … la fotbal oricum nu esti bun !!! 😛
    PS: nu te mai lua de medici … ziaristule !!! :))
    “sa iti traiasca fetita !!!”

    • Auzi, Bogdane, nu-ti mai apara breasla ca sunt multe uscaturi si la voi. Cat despre fotbal… cand mi-oi da tu mie gol, atunci sa te lauzi. Pana atunci, antreneaza-te la perete, ca in echipa vad ca nu te-a mai bagat nimeni. 🙂 PS: Bafta multa cu sarcina si apoi cu nasterea! Sa ma tii la curent, poate ai nevoie de sfaturi.

  5. Eu zic sa ascultati de sfaturile medicului pediatru,iar daca este aproapeBunica stie mai multe!!!Eu am experienta ,am crescut doi baieti, dar fiecare caz este unul particular,sa aveti multa rabdare si veti reusi!

    • Cateodata sa stii ca bunicile sunt depasite de situatie. Fata de perioada in care, de exemplu, am crescut eu, s-au schimbat foarte multe lucruri in privinta ingrijirii bebelusilor. Asa ca pana si bunicile pot amplifica starea de confuzie in care se afla parintii.

  6. Dan!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Nu trebuie sa-ti dea nimeni niciun sfat. Nici tie…sau sotiei tale!! Tu ca parinte stii ce ai de facut la momentul potrivit, e ceva ce nu se poate explica. Ai simtul acela pe care-l are orice parinte. Totusi e bine sa mai asculti si cate un sfat. Nu te obliga nimeni sa-l urmezi, doar iei in considerare pe cel mai bun:)

  7. Eu cred ca, daca vei continua sa ceri zece pareri, vei primi zece solutii diferite. Ia-te dupa un singur om de incredere si dupa instinctul vostru. In plus, copilul va spune el singurel multe 🙂
    Mai poti intreba si alti parinti – dar trebuie sa faci o selectie riguroasa printre ei 🙂 Tocmai de asta, desi ma mananca limba (degetele), eu ma voi abtine sa raspund la punctele-dilema prezentate mai sus. Oricum, cred ca intre timp ati descoperit si raspunsurile 🙂

    Cu intarziere – urez si eu La multi ani micutei Maria! Sa fiti sanatosi si veseli! :*

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *