Vorbeam cu un prieten, zilele trecute, despre dorinţa femeilor de a sta prin magazine. Eu cred că noi, bărbaţii, pur şi simplu, nu suntem făcuţi pentru asta! Ne place şi nouă să ne cumpărăm lucruri, dar nu putem suporta, pur şi simplu, să stăm după partenere. Ele au răbdarea necesară, dar, la noi, aceasta nu există, pur şi simplu!
Dar iată istorisirea amicului, pe care eu o redau într-un stil ceva mai anecdotic şi mai adecvat naraţiunii.
„Prietena mea, într-o zi de sâmbătă: dragul meu, am nevoie de un pulover, hai să mergem până la mall. Eu aveam o leneeee! Era sâmbătă, avusesem o săptămână foarte grea şi nu vroiam decât să lenevesc în faţa tv-ului. Stau, însă, şi mă gândesc: dacă nu mă duc cu ea, voi avea un întreg week-end nasol, pentru că va spune că nu-mi pasă. Până la urmă, femeilor le place să-ţi ceară părerea la cumpărături, chiar dacă tot ce vor ele îşi cumpără la final. Dacă mă duc cu ea, pierd documentarul la care mă uit. Hm. Îl mai dau ăştia în reluare, îl mai prind eu o dată. Şi, până la urmă, cât de mult poate dura să cumperi doar un pulover?! Intri, îl vezi, îl probezi şi gata! Ne întoarcem acasă repede! Întreb, totuşi, profilactic: Iubita, cam cât crezi că durează? Răspuns: nu durează mult! Buuun, accept propunerea iubitei că doar sunt băiat de comitet. Să o fac şi pe ea fericită!
Ajungem în mall. Afară era frig, aşa că înăuntru oamenii erau aproape ca sardelele. Mulţi al naibii! Pe coridoare şi, ghinionul meu, mai ales în magazine! Era şi perioadă de reduceri aşa că, la fiecare departament pentru femei, hainele zburau în stânga şi-n dreapta, de-a valma.
Intrăm în primul magazin, ditamai monstrul. Haine din belşug, de la multe firme, un fel de aprozar cu de toate. Pulvere, fără număr!
Şi începe! 30 de minute, petrecute în magazinul respectiv. 3 pulovere alese, probate şi… amânate! Adică: „Sunt frumoase, îmi plac, dar aş vrea să mai văd şi alte magazine!”
Eu nu mai înţeleg! Ai spus că vrei un pulover, nu trei. Nu mi-ai spus că vrei să mergem în mai multe magazine! Şi bugetul se cam întinde! Adică aruncăm cam mulţi bani!” Ea: „Nu ţi-am spus niciodată că vreau un singur pulover! Îmi trebuie mai multe! Evident că vreau să văd mai multe magazine! Trebuie să compar! Şi da, cheltuim mai mult, dar nu mai am niciun pulover cu care să mă îmbrac şi îmi trebuie toate!
Prietenul se conformează, strânge din dinţi, lasă capul în jos: „Asta e, mi-am făcut-o cu mâna mea! Ce frumos era acasă!”
Şi începe adevărata shoppingeală: toate magazinele sunt luate la rând, încet, încet. În fiecare se alege cel puţin un produs, se probează. 15, 20 de minute în fiecare magazin. Iar, în mall, sunt al naibii de multe magazine.
Cu fiecare magazin, însă, se întâmplă ceva aproape paradoxal, un lucru la care nu se aşteaptă nimeni când porneşte la shopping: atât ea, cât şi el devin tot mai trişti şi mai enervaţi.
El, pare uşor de înţeles, a ratat documentarul, a ratat ziua, umblă din magazin în magazin, în urma ei. De altfel, când mai vede vreun bărbat în aceeaşi situaţie ca el, rătăcit prin raionul damelor, îl priveşte cu subînţeles. Sesizează în ochii celuilalt compasiunea. Îi transmite şi el aceeaşi compasiune şi o urare de îmbărbătare. „Hai că poţi! Mai rezişti!”
De ce devine ea nervoasă, însă? Ei bine, ca orice femeie, se enervează pentru că nu-şi găseşte acel lucru ideal, în cazul acesta, puloverul ideal. Nu-l găseşte şi pace! A probat vreo 20, dar nu e aşa cum şi-l închipuia. Evident că, după câteva ore de shopping, şi ea îşi pierde răbdarea. Mai mult: începe să se creadă grasă, urâtă că nu i se aşează hainele aşa cum sunt aşezate pe manechinele din vitrină sau din reviste.
Finalul poveştii prietenului: o zi întreagă petrecută prin magazine, zero lucruri cumpărate, supărare pentru amândoi şi mâncare rece pentru el, seara, acasă. De ce mâncare rece? „Tu eşti de vină că nu mi-am găsit pulover! M-ai grăbit că vedeam că nu mai suporţi şi nu m-am uitat atent la toate şi nu mi-am cumpărat nimic! Mai bine mă duceam singură!”
Acestea fiind zise, concluzionez eu pentru prieten: mai bine se ducea singură? Păi dacă se întâmpla asta, de la început, nu era mai bine pentru toată lumea? Păi nu era, că se supăra ea că, vezi Doamne, lui nu-i pasă!Aşa că vă întreb: DE CE NU ÎNŢELEGEM FEMEILE?!
Dan,stii unde e punctul G la femei?…la shoppinG!!!Noi am inceput anul uitindu-ne dupa o canapea…am cutreierat toate magazinele de mobila,apoi am dat comanda ,nu ne-am gasit pe plac!!Puteam merge din prima sa ne comandam,dar asa e femeia,isi „maltrateaza”sotul,sa simta ca face parte din familie!Mai ai multe de indurat,tinere!
Ca mai am multe de indurat…. sunt convins! Nu ma sperie, insa. Am o sotie minunata. Aproape! 🙂 Cat despre punctul G…. mi se pare corect. Ma surprinde, insa, cate femei imi dau dreptate asupra articolului si, totusi, continua sa-si „terorizeze” partenerii. 🙂
Azi ne-am instalat canapeaua,am mutat mobila,am schimbat tot ce se poate in camera,doar de zugravit nu ne-am apucat!Doar, e iarna!In sinea mea mi-am adus aminte de tine…si am ris!Dar acum e totul nou,camera e super curata,am aranjat cartile in biblioteca,ce mai, ca la casa noua!Si am schimbat doar o canapea intr-o luna!E hobbyul nostru!Sunt f.fericita!
Esti sigura ca e si hobby-ul lui? 🙂
Daca e cu mine de 30 ani,cred ca si eu sunt un hobby!
Cu siguranta. Oricum, sa ai hobby-ul iubita sau sotia poate fi chiar fain! Decat sa colectionezi timbre… ma gandesc! 🙂
Apropo de hobby…eu mai colectionez servetele,le am din clasa a VII…dar mai vorbim peste 10 ani,Doamne ajuta!
Servetele? Tare. Cum arata colectia ta? Trimite-mi niste poze pe mail, poate fac un articol despre colectionari. Si te dau exemplu!
Mare dreptate are prietenul tau.Asa sunt si eu, imi tarasc practic iubitul prin toate magazinele(el este baiat de treaba si rezista) dar nu plec niciodata cu mana goala(asta e secretul ca prietenul tau sa nu manance mancare rece).Ma regasesc total in povestea ta!
Zilele astea chiar discutam cu un prieten despre cat sunt femeile de…dificile.El spunea ca uneori nu reuseste sa ne inteleaga, si ii dau dreptate.Spunem un lucru…dar gandim altul, ne terorizam partenerii fara motiv, gasim mereu defecte chiar si acolo unde nu exista, etc etc.AVETI DREPTATE, uneori suntem exagerate, dar asa suntem noi.
Sa ai o zi frumoasa!
Pentru ca imi este greu, uneori, sa inteleg femeia si pentru ca sunt convins ca sunt multi in situatia mea, am creat rubrica „De ce nu intelegem femeile?!”. Scriu aici despre toate lucrurile care ne deranjeaza pe noi, barbatii, la voi, femeile, in speranta ca ne veti intelege voi pe noi. Sper ca, incet, incet, sa creez mai multa intelegere in cuplurile care-mi citesc blogul. 🙂
Nu suport sa stau o vesnicie la cumparaturi, ma duc, vad , iau si apoi nu ma mai plimb ca sg vad ceva mai frumos si mai ieftin, eu in 2 ore fac o gramada de cumparaturi.La market ma duc cu lista, special sa nu stau gura casca.In schimb, al meu iubit e exact ca in povestea de sus, desi nu e vreun feminist sau metrosexual sau ceva de genul.De multe ori nu cumpara (nu ma refer doar la haine), da simte nevoia sa fie infromat.Cred ca ceea ce e definitoriu pentru fiecare sex in parte e ceea ce e scris in ADN nostru pe principiul :cine nu se aseamana , se aduna 🙂
Recunosc: sunt si barbati care adora sa stea la shopping. Dar, la voi, e sport national! 🙂
Daca nu ar fi femeile, hainele nu ar fi asa multe si diverse si de buna calitate…nu ar exista concurenta.Acum multi ani nu erau atatea magazine de haine ca acum, acum se mizeaza si pe dorinta si puterea financiara a femeilor de a cumpara.Uneori tot femeile cumpara pentru barbati toale….noroc cu ele!!! 🙂
Femeile sunt foarte bune, recunosc, in anumite privinte si in anumite scopuri. Dar despre haine… crezi ca am fi umblat goi, daca n-am fi avut femeile care sa ne spuna cu ce sa ne imbracam? 🙂
nuuu :)):)) (nu cred ca iubita lui tarzan l-a invatat sa poarte haine).cred sau cel putin asa am observat ca, o data cu nebunia femeilor pentru haine s-au modernizat si cele pentru barbati:d.exemplu concret: de sf Ion am dorit sa ii fac cadou prietenului o pijama haioasa sau cel putin nu de aia cu dungi ca de spital……am gasit ceva, dar nu f incantata, bine doar ca era material bun, in schimb eu mi-am cumparat 2 perechi 🙂
Iti dai seama ca si noi am zis la un moment dat ca vrem la cumparaturi. Ca ne-am saturat sa umblam aiurea dupa voi, fara un scop, fara nicio treaba. Asa ca ne-am facut si noi preocupari shoppingiste, mai ales ca magazinele sunt mixte, multe dintre ele.
nu ne intelegeti pt ca nici noi nu va intelegem pe voi!femeile care nu isi inteleg barbatii k pur si simplu nu le place ,si cu toate astea se supara pe ei daca nu merg cu ele,sunt egoiste!eu nu am cum sa imi oblig sotul sa mearga cu mine ca un ”catelus”prin magazine,cand nici eu nu suport sa merg cu el la garaj sa stau 1 ora jumate cat el face ordine acolo,sau cat el casca ochii in locurile unde se vand masini,sau cat sta el la mecanic 45 de minute sa vorbeasca de nu stiu ce alternator si alte treburi,sau prin magazinele de boxe,calculatoare,tv,si altele.mie nu imi palce nu am rabdare.de ce sa stau cu el si sa fiu plina de nervi?asa si el….eu nu pot fi egosita,punandu-l sa faca ceva doar sa ma simt eu ”cool ca fac shopping”….!cumparaturile le fac singura sau cu prietenele,relaxate,cat iubitul este la munca,fetitza la gradinita si nu ma streseaza nimeni si nici eu nu stresez pe nimeni la randul meu.apoi seara acasa toata lumea e multumita!iar duminica (ziua cand stam toti acasa)nu vreau sa pierd prin magazine….cand putem mereg impreuna in atatea locuri frumoase :zoo,munte,mare,(stam in italia si la munte sau mare se ajunge in 15 minute)locuri superbe,natura,gratar la iarba verde,vizite care ne fac placere,boowling,cinema….noi asta facem duminca si toata lumea e multumita!asta pentru ca ne iubim unul pe altul si nu imi place sa il vad nemultumit1va pup pe toti
Diferenta este ca tu in Italia te-ai dus sa muncesti, nu la shopping. Implicit, nu ai mult timp de pierdut la cumparaturi. La noi, insa, asa- zisul mers la shopping este un fel de distractie. Multe femei se distreaza doar colindand prin magazine. E fun pentru ele.
nu este asa.eu stau de 4 ani in italia,si nu am muncit decat primele 6 luni!imi cresc fetita,care de 2 luni merge la gradi.in rest stau acasa,situatia financiara imi permite ,dar nu asta stau acasa ci pentru ca am fata mica si vreau sa o cresc eu.sa crestem impreuna.si in rest toata ziua sunt libera sa fac ce vreau,sa fac shopping cat vreau,ideea nu ai inteleso:nu imi place sa il chinui pe el plimbandu-l in magazine stiind k nu ii place.aici au inceput reducerile de la inceputul lunii,si am colindat tot ce se putea si am cumparat la fel,dar cu sora mea nu cu sotul!eu am 22 de ani iar sotul meu 35,iti poti da seama k imi place sa colind magazine.
eu in Italia am venit pentru ca mi-am cunoscut iubirea,nu la munca…deci mai mult timp de shopping de cat mine……
Am inteles. Diferenta de varsta fata de sotul tau te face, cred eu, sa nu-i ceri sa te insoteasca. Ma gandesc ca ai un anumit respect fata de el, poate mai mare decat il au femeile cu varste apropiate de ale sotilor lor.
nu ,nu ai inteles.nu stau cu tataia!.il iubesc il privesc ca pe iubitul meu nu ca pe tatal meu sau pe cineva mai mare de care am un alt fel de respect mai mult decat as fi avut in mod normal.ideea mea era alta,poate nu stiu eu sa ma exprim,sau poate nu reusesti tu sa intelegi ce spun!o zi bunaaa
Stai putin ca nu am vrut sa te supar! NU am spus ca stai cu tataia. El e un tip tanar. Eu am aproape varsta lui. Am spus doar ca, fiind o diferenta mai mare de varsta, tu ai un respect mai mare pentru el fata de alte femei apropiate de varsta cu sotii lor. Lucru pe care tu, in comentariul de mai sus, l-ai recunoscut. Mi se pare normal sa si fie asa. El este, deja, un tip realizat, iar tu esti o tanara la inceput de drum. Tocmai de aici vine respectul. El a realizat multe lucruri si te mandresti cu el.
Nu il cunosti pe prietenul meu..in cazul nostru Dumnezeu a inversat rolurile.Daca mie imi ia maxim 15 minute sa ma decid ce vreau sa-mi cumpar pentru el vreo 3-4 ore nu sunt cine stie ce.
Serios? Bravo lui! Un tip care stie sa plateasca cu aceeasi moneda. 🙂