Iată „legenda” acestor fotografii: de dimineaţă, Sophia Maria m-a trezit pe la 7.00. Aşa face, de altfel, în fiecare dimineaţă. Pe maică-sa o trezeşte cam pe la 5.00. Tot în fiecare dimineaţă.
În această zi, am hotărât, însă, să încerc altceva. Am lăsat-o pe Cristina să mai „respire” şi am răpit-o pe Sophia din camera ei, în sufragerie, în compania exclusivă a tatălui ei.
Am pus-o în port-bebe şi ne-am tot plimbat. La un moment dat, s-a plictisit şi a trebuit să găsesc altă formă de distracţie. Aşa că am invitat-o pe Sophia Maria la… dans. Da, aţi auzit bine! Am pus un vals lent (cel de mai jos)
şi ne-am apucat de dansat. Melodia aceasta este MELODIA mea şi a Cristinei şi am ascultat-o de multe ori şi în timpul sarcinii. Aşa că şi Sophia Maria este în culmea fericirii când o ascultă. Implicit, până şi dansul ne-a ieşit perfect. Ne-am amuzat amândoi, copios, eu făcând pe balerinul în pijamale şi ea zâmbind întruna, probabil, înţelegând cât de „dus” e taică-su!
Imi place melodia,e relaxanta,sa vezi ca o sa ai dimineti si mai fericite…cind incepe sa-ti vorbeasca,sa filozofeze gindurile ei…abia astept sa ni le destainui aici!Eu azi merg la teatru de papusi cu prichindeii de la gradinita,acusi o duci pe Sophia la gradi!Noroc pentru Cristina ca te are!
De abia astept sa fac toate lucrurile despre care ai vorbit tu aici. Partea naspa este ca ele apar odata cu trecerea timpului si imbatranirea parintilor.
Da,ai dreptate,dar e f.frumos,este de nedescris.Sa vezi ce mindru vei fii cind Sophia va merge la scoala si va invata bine,sper,noi mergeam si mergem si acum impreuna la sedintele cu parintii ,cind au serbare etc. Sanatate va doresc si numai vesti bune!
De abia astept. Si multumesc pentru gandurile bune!
Ce dragutz:o3..mai rar asa tata..
Mai zi-mi, mai zi-mi. Ca mi-au murit laudatorii! 🙂
N-au murit!..laudatorii tai nu mor niciodata:))
Multumesc, multumesc.
esti foarte tare! cred ca sophia este si va fi foarte mandra care asa un tata!
Sa speram.
Ma uit la tine in rolul de tata si parca l-as vedea pe sotul meu!! La fel de grijuliu si el si de prezent asa cat ii permite timpul..acum baietelul nostru are doi ani jumate si e nebun dupa tati al lui,in week-end cand e acasa tati nici nu mai vrea sa doarma ca sa nu piarda din timpul pretios. Ma simt norocoasa ca ma pot baza pe sotul meu in orice moment si ca se descurca de minune! Asa cred ca se simte si Cristina!
Multumesc mult, sper sa fiu atat de dedicat pe cat merita copila. Cat despre sotul tau, nu pot decat sa te felicit de alegere. Pana la urma, noi, astia de treaba :), suntem rara avis!
Sotul meu e din Focsani iar eu din Galati…de aici asemanarea!!! culmea, nu? 🙂
Bravo, se pare ca este combinatia perfecta! Cel putin la noi, functioneaza!
Dar totusi..haideti mai…sustineti-l pe Dan:))
Mi-e drag si Danut, dar castiga unul singur. Asa ca merg pe varianta Andreea.