And the Oscar goes to… MEEEEE!

Posted on 26/04/2015 by Dan Cruceru

Sunt actor, pe bune! Și ce actor!!!! D’ăla de Hollywood și Bollywood la un loc. Nu credeți? Uite dovada!

Păi, ce, puteau oamenii ăștia să facă un film atât de bun, fară să apară Superbul Dan Cruceru în el? Fără să i se vadă și lui spatele ăla perfect, lucrat zi de zi la sala de mese? Sau fără papucii ăia ai lui cumpărați din Obor, perfecți pentru alergat în aer liber?

Păi nu puteau! Tocmai de aia m-au ofertat cu bani grei, s-au milogit de mine să accept să joc în filmul lor măcar 30 de secunde! Și, eu, generos, am zis „Fie de la mine!” Și am acceptat să joc fix 37 de secunde.

Dar cum le-am jucat… Cu cât patos, cu cât profesionalism! Cum m-am transformat eu în băiatul rău dintr-un casnic cumințel și politicos! Cum m-am înfipt eu în părul cucoanei ca leul în gazelă! Și cum am plonjat pe asfalt ca în valurile mării. Că, deh, arta cere sacrificii!

Hai, că am fost superb! Un fel de Al Pacino în tinerețe. Și chiar mai bun!

Pe marii regizori autohtoni și de pe la Hollywood, îți anunț că agenda mea e, deja, foarte încărcată, mai am timp pentru ei doar în 2016.

Și, ca un mare actor ce sunt, când sunt invitat să-mi primesc Oscarul, am și eu lista de oameni cărora trebuie să le mulțumesc:

– puștilor și celorlalți figuranți care au mai avut onoarea să lucreze cu mine

– Regizorului Mihai Alecu

– Tv& Film Academy by Ruxandra Ion.

Primul meu rol!!! Poftiți de criticați!

Posted on 08/09/2014 by Dan Cruceru

Răspunde

A fost doar un examen. Unul dintre multele pe care le-am susținut de-a lungul timpului.

Emoții, însă, am avut mai multe ca niciodată. Pentru că a fost ceva complet nou, venit după niște ani buni de altfel de reguli.

Aici, la prima filmare ca actor, a fost altceva. A trebuit să mă lupt cu mine, să mă exteriorizez, să simt prin pielea personajului. Eu să fiu el.

Nu știu dacă am reușit. Specialiștii spun că e o surpriză plăcută. Acum, când văd filmul, mă gândesc că aș fi putut face mult mai multe. Mult mai multe.

Cine știe, poate data viitoare! 🙂

Le mulțumesc tuturor celor care au fost alături de mine. „Nevestei” Anca Mihaela Leahu, tuturor colegilor cursanți, genialilor profesori Mircea Gheorghiu și Mihai Brătilă și, mai ales, TV& Film Academy by Ruxandra Ion.

Aștept părerea voastră, dragii mei cititori. Fiți blânzi. Mai am enorm de multe de învățat. Dar timid, cu zâmbetul înghețat pe buze, cu inima cât un purice ca în prima zi de școală, am pășit și în lumea asta fascinantă. O descopăr cu mare bucurie și, cum spuneam, poate va fi doar începutul.

Mai sunt și oameni care visează!

Posted on 08/07/2014 by Dan Cruceru

Răspunde

Zilnic ești înconjurat de oameni care te privesc cu răutate, cu invidie, de oameni care te-ar înjura doar pentru că au ei o zi proastă și nu le place fața ta. Zilnic, în loc de „mulțumesc” primești un „du-te dracului”. Zilnic, întâlnești oameni blazați, fără idealuri, fără speranțe, fără viitor. Oameni cufundați într-un prezent anost, mediocru, sumbru. Uneori chiar tu ești unul dintre ei.

Astăzi, însă, vreau să vă arăt niște oameni minunați. Paradoxal, mai există. Niște tineri frumoși, care încă mai cred în visuri, care încă sunt convinși că vor rupe norii, că vor schimba lumea și că vor ajunge pe culmile gloriei fără ca vreun singur obstacol să le poată sta în cale.

Ei sunt grupa „Mircea Gheorghiu și Mihai Brătilă”, de la cursurile de actorie ale TV&Film Academy by Ruxandra Ion.

Andreea, Anca, Balgy, Simona, Loredana, Sabina, Tibi, Mihai, Octa, Mike, Victor sunt siguri că vor deveni mari actori. Serios! I-am întrebat chestia asta și niciunul nu a avut vreo ezitare. „Da, eu voi actor! În doi, trei ani, ai să vezi cât de mare voi fi! Pe scena Naționalului!”.

Și i-am iubit pentru răspunsul ăsta. În urmă cu mai bine de 10 ani, visam să lucrez în televiziune. Și n-aveam pile, relații, bani. N-aveam decât un vis și o inconștiență frumoasă. Eram convins, aș fi pariat totul că eu voi ajunge „pe sticlă”! Și am reușit! Privind în urmă, nu știu cum am reușit. Nu există o rețetă magică, nu există un drum bătătorit deja, pe care poți să calci și, la finalul lui, vei atinge succesul. Trebuie doar să vrei! Mult, mult de tot! Și încet, încet, vine și succesul!

Și am mai descoperit ceva fain la grupa asta de actorie: doi profesori minunați. Mircea Gheorghiu și Mihai Brătilă. Știți cum sunt oamenii ăștia? Absolut senzaționali! Pe cuvânt! Profesioniști, cadre didactice dedicate, oameni care chiar pun suflet. Au venit din timpul lor liber să pregătească diferite scene, au apelat la cunoștințele lor din industrie pentru a realiza ca la cinema filmările finale, cele de examen. În fața lor, nu pot spune decât atât: „Respect, domnilor profesori!”.

M-am jucat și eu de-ale actoriei, timp de două luni, alături de gașca asta minunată. Nu știu dacă voi apărea vreodată într-un film. Nu știu dacă am talent, deși Iță Brătillă zice că a văzut „multe lucruri bune” în mine. Știu, însă, că mai am foarte multe de învățat. Și o voi face! Pentru că am descoperit un lucru nou, un lucru care chiar îmi place! Și un nou vis! Acela de a fi actor!