DE CE NU ÎNŢELEGEM FEMEILE?!

ORICÂTE TELEVIZOARE AI AVEA, TOT AL TĂU E MAI BUN!

Marţi seara, miercuri seara, joi seara. Nu contează. E una dintre serile în care echipa ta favorită joacă în Champions League sau în Uefa League.

E un meci foarte important, ar putea să se califice în primăvara europeană. La serviciu, toată lumea vorbeşte despre asta. Pronosticuri, pariuri, invidii, răutăţi, speranţe. Toată lumea aşteaptă, însă, cu nerăbdare, seara, momentul meciului.

Evident şi tu te gândeşti la meci. Te pregăteşti. Îţi faci planul de bătaie. Nu poţi să vizionezi meciul chiar oricum.

Elimini din start varianta văzutului meciului cu prietenii în vreun bar. Acum eşti însurat, ai copii, ai responsabilităţi. Nu poţi să-i laşi pe cei de acasă singuri. Aşa că alungi repede ideea libertăţii de burlac. Aproape ca pe un gând rău, o arunci departe. Încerci să nu-ţi pară rău. A trecut timpul escapadelor ăstora. Le-ai avut, le-ai făcut. Acum, gata! Te îmbărbătezi singur.

Te consolezi, totuşi, că ai să vezi meciul acasă. Liniştit, pe canapea. Ţi-ai cumpărat sistem surround şi vrei să-l exploatezi la maximum. Să urle boxele, să audă vecinii când dau gol ai noştri, să audă toată lumea când te bucuri.

Continui pregătirile. În drum spre casă, te opreşti la buticul din colţ şi îţi iei o pungă de seminţe şi două beri. Că doar e meci!

Acasă, încerci să fii un tată şi un soţ perfect, până la meci, în speranţa că vei fi lăsat să vezi liniştit înfruntarea fotbalistică. Speli copilul, iei masa cu soţia, strângi vasele, chiar le speli. Faci totul! Eşti un ideal!

Îi spui: “Iubita mea, uite, la câte am făcut, merit să văd şi eu meciul!”. Ea: “Bine, fie, dar iar ne neglijezi! Două ore întregi! Eşti un tată denaturat!” Îţi zâmbeşte, totuşi, relativ înţelegătoare. Coace, însă, ceva. O simţi. O cunoşti destul de bine, după atâţia ani de căsnicie. Speri, totuşi, să te înşeli.

Începe meciul! Eşti pregătit! Berea a stat la rece şi, acum, respiră, pe masa ta, cu dopul desfăcut. Seminţele sunt şi ele. Televizorul e dat tare! Urlă. E minunat!

5 minute, 10. Eşti foarte fericit! Eşti mascul! E bine!

“Dă televizorul mai încet! Nu pot să adorm copilul!”. Se aude vocea cristalină, atât de cunoscută ţie! E soţia ta, evident. O iubeşti. Mereu! Foarte mult. Mai puţin acum. Acum, simţi că vrei ca ea să fie departe, departe, departe. Undeva cât mai departe de televizor. Două ore măcar.

Dar nu e departe. E foarte aproape, în camera cealaltă.

N-ai altă variantă decât să dai tv-ul mai încet. Foarte încet, în opinia ta, decent, în opinia ei. Aproape că nu mai auzi nimic, eşti pe silent. Te bucuri, însă, de imagini! Ţi-au rămas imaginile! Eşti încă mascul!

Mai trec 10 minute. Sunt superbe. Echipa ta a marcat. Lucrurile merg bine.

Apare, însă, soţia. “Am adormit copilul. Am venit să-ţi ţin companie!”. Hm, ştiai că o să ţi-o coacă! Poate, totuşi, stă liniştită pe canapea, lângă tine.

O iei în braţe. Trebuie. Acum, mai strâns, parcă, decât alte dăţi.

E 1-1. Păcat. Avem nevoie de victorie ca să ne calificăm. Seara începe să devină proastă.

Speri, totuşi.

Nu mai poţi să bei bere, însă. Ca să ajungi la sticlă, trebuie să o deranjezi pe ea din braţele tale. Asta nu se poate ca să nu deranjezi intrusul.

Rezistă până la pauză. “Schimbă, că sunt reclame!”. Zăpuim. Un canal, două, trei. Hopa! “Stai puţin. Dă înapoi! Ia, uite e emisiunea mea preferată!”.

Ne uităm la emisiunea ei. Evident, e o chestie exclusiv feminină, pe care tu nu o înţelegi şi nici nu vrei să o înţelegi că doar ai meciul echipei tale preferate.

Şi începe sfârşitul. “Hai că proştii ăia ai tăi iau bătaie! Oricum nu ştiu să joace. Lasă la emisiune!”. Zâmbeşti scrâşnind din dinţi. Mai rezişti. Repriza a doua a început de vreo cinci minute, zece.

Strângi din dinţi în continuare. Încerci să dai o replică: “Draga mea, dar mai ai un tv în camera copilului! L-am luat special ca să nu ne certăm pe tv-uri.”

Speri să înţeleagă. Speri! Vine, însă, răspunsul. FATALA, cum spunem noi bărbaţii. Răspunsul care te lasă fără replică şi te condamnă fără drept de apel: “Nu pot să mă uit la tv-ul din camera copilului. Are nevoie de linişte şi de întuneric. În plus, nu-mi place să mă uit la tv fără tine!”.

“Nu-mi place să mă uit la tv fără tine!” Frumos, superb, minunată declaraţie de dragoste. Ce bine dacă n-ar fi fost făcută, însă, în seara cu meciul! 🙁

Aşa că te întrebi “De ce nu înţelegem femeile?!”. Că doar ele ne vor tot binele din lume!

27 de păreri la “DE CE NU ÎNŢELEGEM FEMEILE?!

  1. In seara cu meciul ia-ti “permisie” si du-te la bar (daca nu bei 10 beri si nu vii acasa la 1 noaptea e ok) pentru ca cele doua femei ale tale nu inteleg mizeria aia de 90 de min in care 22 dintre cei mai bine platiti cetateni din tara isi disputa o minge ca mai apoi s-o arunce in alta directie, asta in conditiile in care isi permit sa-si cumpere fiecare cate o minge si s-o bata linistiti pe maidan fara atata zarva.
    Daca inainte de a “cere voie” ai facut vreun gest dragut (o floricica, o vorbulita, o ceva) e foarte probabil ca vei primi invoire spre usurarea ambelor parti :-)… numai sa nu te-nveti cu narav si sa abuzezi de bunavointa 😛

    Largind un pic orizontul: cand esti prezent, fii PREZENT. Faptul ca esti in casa nu inseamna nimic, iar noi muierile avem doar doua viteze: tot sau deloc, asa ca e de preferat sa fii plecat pe undeva decat sa fii absent-in-casa.

    • Draga Ioana, ma bucur ca ai revenit pe blogul meu. Ma bucur de asemenea ca imi comentezi articolele. Ce spui tu, insa, aici, este evident viziunea unei femei. Realitatea e usor diferita, cam pe la mijlocul distantei dintre barbati si femei. Faza cu plecatul cu baietii, de exemplu, este imposibila.

    • De ce e nevoie ca EL să faca un gest dragut ca noi să nu facem istericale pentru ca face o chestie normala, iese la meci cu baietii?? Eu personal daca barbatul de langa mine ar face asa ceva chiar m-aş simti incomod. E ca si cum ar trebui sa fac la fel cand ies cu fetele la film…nu mi se pare corect, nu mi se pare sanatos pentru relatie…

      • Pt ca esti noua pe blog, tin sa precizez ca intreaga rubrica despre femei este o gluma. Pe de alta parte, eu nu cred ca iti este usor sa-l lasi pe el sa plece cu baietii, iar tu sa ramai singura acasa.

        • Dan mi-am dat seama ca este in spirit de gluma 🙂 Ba da..stiu sunt o “ciudata” dar nu vad de ce cat el vede meciul eu nu as putea sa vad cu film cu fetele? sau să citesc o carte in liniste?

  2. Bun..sa incepem cu inceputul. De ce să nu poti vedea meciul in oras cu baietii?? Ba POTI! Te-ai insurat, nu ai fost incarcerat in penitenciarul de maxima siguranta :)) Nu sunt de acord nici cu ce spune Ioana..daca nu bei 10 beri si vii la ora 1..Bea cate beri vrei si vina la ce ora vrei, daca asta te face sa te simti bine in seara asta si nu-i un obicei! De ce să faci “pe clovnul” in seara aia..adica speli vase si alte minuni care de obicei nu le faci? :)) God..e un meci, asa ciudate suntem noi femeile oare?? Eu refuz sa cred asa ceva..sincer! De ce să-i tina companie?? :)) e ca si cum el ar veni să se uite la telenovele…NUUUU! te rog eu să nu faci asa ceva !! Cel putin asta-i părerea mea! Va las dragi doamne de pe acest blog să mă condamnati public, eu sustin libertatea in cuplu si votez pentru “timp personal”! Si..culmea ma uit si la meciuri…DAR nu la televizorul LUI!

    • Teoretic, tu esti femeia ideala. Practic, esti barbat deghizat in femeie? Gandesti prea mult ca noi. Oricum, sunt convins ca nu esti maritata.

      • Teoretic si practic sunt femeie!! :)))) Gandesc normal in opinia mea..nu stiu daca “ca voi” sau nu..dar asta e normalitatea in opinia mea. Nu sunt maritata, dar nu are relevanta in opinia mea 🙂 stiu o sa vina unii sa spună “mai vorbim atunci” ştiu ce vorbesc, nu vorbesc din carti, nu “doar vorbesc”..vorbesc din practica 🙂

          • :)))) God asta a sunat rău! Dan nu sunt maritată inseamna ca nu exista un act care să mă lege de cineva 🙂 Un barbat posibilă ţintă a exagerărilor mele există, dar nu o fac 🙂 Şi da…cu tot tacâmul, casa “noastră” etc…

          • OK. Dar l-ai intrebat si pe el ce parere are despre articolul meu? S-ar putea sa imi dea mie dreptate si sa constati ca nici tu nu-i dai prea multa libertate.

          • DA l-am intrebat să ştii , o să-i sugerez să-şi exprime şi el opinie 😉 Fară riscul de a manca rece vreo doua saptamâni , să ştii :))) Dan la mine nu e vorba de libertate neaparat, eu consider ca e vorba de respect! Avem o viata impreuna, dar nu inseamna ca am “murit” ca şi indivizi singulari! Sunt nişte aspecte cu care “am plecat” la drum inca de la inceput şi le păstram..A nu se intelege că fiecare e “de capul lui” dar ne-am păstrat tabieturile ca sa spun asa..eu ies cu “ale mele” , el cu “ai lui”..nu “ne târâim” unul pe altul unde stim că nu-i place celuilalt, doar pentru ca ” eu vreau să mergi”…Daca el merge la meci nu inseamna ca in urmatoarele 15 min dupa meci daca nu e acasa eu fac “spume la gura” şi tot asa…Nu stiu cum vedeti voi (tu si ceilalti cititori) insa NOI (imi permit sa spun NOI, pentru ca eu beneficiez de acelasi “tratament” din partea lui) consideram asta o dovada de normalitate .

          • Fii atenta la ipoteza asta: el vrea sa vada meciul, tu vrei sa mergeti la o intalnire importanta pentru tine, la care trebuie sa fii insotita. Ce se intampla atunci? Cine castiga?

    • Depinde! Exista si notiunea de compromis la noi in casa :)) Daca intalnirea aia chiar necesita si prezenta lui, nu-i un moft de-al meu, nu trebuie sa-i cer eu sa renunte la meci. Adica evident ca nu o sa ma duc de exemplu la o nunta singura, ca al meu simpatic se uita la meci :)) Sau chestii de genul asta! Bine daca-i vorba de meciuri si fotbal la noi e armonie, pentru ca eu sunt microbista 😀 tinem cu echipe adverse (eu dinamo, el steaua :))) ) dar avem grija sa respectam serile importante pentru celalalt. Daca stiu ca e meci in mod clar nu o sa planuiesc nici o iesire in seara aia sau ceva de genul asta, ca sa-l pun in pozitia de a alege ..meci sau ce vreau eu.

        • :))) Nu-i asa de roz, n-am solutii la toate…Am solutii la meci 😀 pentru restu’ exista Master Card :)) Glumesc, in general “cheia succesului” e rabdarea si intelegerea reciproca. Si daca nu ne intelegeti, sa stii ca nici nu ar trebui 😀 suntem ciudate uneori, dar voi ne iubiti si asa..suntem un rau necesar

  3. @ Dan Cruceru, multumesc si va pup pe toti 🙂 – ai o nevasta minunata si la minte si la trup, ai incredere in ea… se poate pana si la meci… trust me.
    @Ioana Zayrra – una la mana cand am zis “un gest” nu m-am referit la clovnerii, la vase spalate etc. m-am referit la mesajul nerostit in cuvinte “chiar daca plec in seara asta la meci tot te iubesc de mor” al doilea la mana: Dan are o copilita mica care poate oferi surprize dintre cele mai “nastrusnice” asa ca in perioada asta, cu tot respectul pentru libertatea lui de om, ar fi cam iresponsabil sa bea zece beri si sa vina la 1 noaptea acasa… plus ca din cate-l cunosc eu nici nu-si doreste asta, asa ca discutia e pur teoretica 🙂

      • Ma bucur ca v-a stimulat articolul meu. Nu ma asteptam ca doua femei sa se certe pe acest subiect, dar nu poate decat sa ma bucure. 🙂 Nu de alta, dar imi confirma ca noi, barbatii, avem dreptate.

        • :)) Nu ne certam..sau mă rog eu nu mă certam! Iar in momentul in care mi-am exprimat opinia am şi precizat de altfel că îmi asum riscul de a fi criticată pentru părerea mea 😉

          • Si, totusi, eu speram sa se lase cu un “girl fight”! 🙁

        • :)) Eu sustin barbatii in dezbaterea asta pentru că ştiu că ceea ce spui tu există, pentru că am prieteni care au astfel de neveste, iubite, logodnice..pentru că am prietene care sunt ceva de genul astă. Pana la urma fiecare relatie are “regulile” ei, insa nu fac un secret din faptul ca am intalnit si barbatii care se pot incadra perfect in tiparul femeii din povestioara ta 😀

          • Aoleu! Adica sunt si barbati cicalitori?. Asta chiar e o veste proasta!

  4. Super tare Cristina !! Ma regasesc si eu in episodul asta ! Pe langa partidele de fotbal ,sotul meu e impatimit cu documentarele despre natura,animale…F interesant nimic de zis, dar de fiecare data cand ne asezam pe canapea in salon sa ma uit la maimute,elefanti si toate orataniile e cam aiurea:)) Si adopt atitudinea Cristinei…asta e! Chiar trebuie uneori!

    • Sa stii, totusi, ca documentarele chiar sunt foarte interesante. Merita sa te uiti la ele mai mult decat la un meci. Asa ca eu il sustin pe sotul tau.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *