DE CE NU ÎNŢELEGEM FEMEILE?!

   

FEMEIA, off, FEMEIA!

Pentru noi, bărbaţii, FEMEIA este o fiinţă minunată, muza supremă, este creaţia fără de care noi nu am putea trăi, este completarea, este Yang-ul, este floarea pe care fiecare mascul vrea să o privească dimineaţa, printre gene. Este Afrodita, este Elena, este o zeitate. Superbă, fabuloasă, cochetă, fatală, este totul. Şi complimentele ar putea curge la nesfârşit.

FEMEIA este, însă, în acelaşi timp, junghiul din coastă, elementul care îţi albeşte părul fără vopsea, fiinţa pe care nu o înţelegi, aproape niciodată, creatura care a apărut, parcă, pe pământ cu singurul scop în viaţă de a te chinui pe tine, de a stoarce până şi ultima picătură de masculinitate din fiecare bărbat pe care îl întâlneşte. Şi, aici, „epitetele” ar putea continua la nesfârşit.

Dar să vă lămuresc de ce scriu aceste cuvinte. M-am hotărât să realizez o nouă rubrică pe blog: „De ce nu înţelegem femeile?!”. Este o rubrică scrisă de la bărbat la bărbat, cu poveşti ipotetice sau reale (nu veţi şti niciodată :)), dar dedicată femeilor. Nu de alta, dar ele cred că sunt mai bune decât noi, bărbaţii, aşa că au şi mai multă putere de înţelegere! Nu? Tocmai pentru că noi suntem limitaţi şi nu reuşim să le înţelegem, sper ca măcar ele să ne înţeleagă şi să readucă liniştea şi fericirea în cuplu, în urma oricărui scandal.

Acestea fiind zise, trec la fapte. Poate introducerea nu v-a captivat, dar sper să o facă prima istorisire.

IA-I COPILULUI JUCĂRIE, DAR PĂSTREAZĂ-O ÎN VITRINĂ!

Nouă, bărbaţilor, ne place să ne jucăm.

În copilărie, cu maşinuţe, tractoraşe, jocuri electronice etc.

În adolescenţă şi în tinereţe, ne jucăm cu păpuşile! Vii, atractive, zâmbitoare, naive. Ne place să ne jucăm cu toate! Cât mai multe, cât mai des şi, dacă s-ar putea toate o dată! Evident, aici este vorba despre domnişoarele pe care căutăm să le cucerim şi să le introducem cât mai rapid în pat. Dacă s-ar putea să ne întâlnim cu ele direct în pat, ar fi ideal! Evident, la această vârstă, ni se pare că suntem Don Juani, că domnişoarele cad pe spate la o simplă ocheadă de a noastră, în fine, că noi suntem deasupra lor! La fel de evident, constatăm cu toţii, dar asta mult mai târziu, că, de fapt, noi am fost deasupra lor doar în anumite momente, punctuale. Nu ca stare generală.

Vine, însă, o vârstă când păpuşile sunt înlocuite de una singură, căreia, însă, nu-i spui nici măcar în glumă „Păpuşă”. Nu de alta, dar rişti să mânânci mâncare rece vreo săptămână sau să dormi pe preş alte câteva zile bune. Această unică păpuşă trebuie numită astfel: „Draga mea, soţie!”, „Iubita mea!”. Cred că acestea sunt singurele două apelative acceptate.

Revenind, însă, la joaca noastră, a bărbaţilor. Odată însurat, cauţi să înlocuieşti jocul cu păpuşile cu alte forme de jocuri. Renunţi la jocurile cu oameni şi te întorci, repede, de unde ai plecat: la jocurile electronice sau pe calculator: wii, playstation etc. Asta, însă, doar dacă îţi permite mult iubita soţie să faci asta! Probabil acceptă, într-un târziu, să-ţi cumperi o consolă, dar o poţi folosi doar în lipsa ei şi, mai ales, când doarme copilul,  şi cu un sunet cât mai mic, de preferat chiar „mute”. Până să-şi dea, însă, acordul, tu, bărbatul cândva ultra-mascul, te uiţi cu jind la astfel de console, prin toate magazinele cu electrocasnice pe care ea ţine să le vizitaţi ca să-şi cumpere nu ştiu ce placă de păr sau roboţel de bucătărie. Evident, te-ai juca şi tu puţin la consolele alea, dar niciodată nu ai loc de puştii care stau ciorchine pe ele. Ei au, până la urmă, vârsta pentru astfel de jocuri. Tu te poţi juca doar în secret, acasă şi doar cu cei mai apropiaţi prieteni.

Şi, acum, să vă povestesc şi situaţia mea. Aici e o parte de adevăr. Cristina mi-a luat cu mânuţele ei, ATENŢIE!, din proprie iniţiativă, o consolă cu jocuri. Cum vreo trei zile am fost foarte ocupat, nici măcar nu am deschis cutia. Eram încântat de cadou, dar încercam să rămân responsabil şi să mă ţin de priorităţi: muncă, copil etc.

Aseară, însă, după ce i-am făcut băiţă fetiţei, după ce părea că terminasem toată treaba, am desigilat cutia. Am instalat fericit jucăria şi START la primul joc. Cristina era ocupată cu alăptatul. Fericire maximă. Şi dă-i şi luptă! Urcam nivel după nivel. 5 minute, 10 minute.

STOOOOOOOOOP! A venit! Mult iubita soţie! „Fetiţa a adormit, hai să ne uităm la ceva! Nu-mi place că te joci şi ţii televizorul blocat! Eu ce fac? Mă gândeam că te joci doar când nu sunt eu! Te rog, schimbă!”

„Draga mea, iubită, dar ne putem juca împreună! Am un joystick şi pentru tine! Uite cât de fain e! Pe de altă parte, nu am când să mă joc când nu eşti tu acasă! Atunci sunt şi eu la muncă!”

„Dar mie nu-mi place să mă joc pe televizor! Hai să vedem un film!”

Acestea fiind zise şi privindu-i ochii mari, de pisică cerşetoare, tu, super-masculul, închizi consola şi muţi pe televizor. Eşti trist, simţi un nod în gât, dar nu vrei să o arăţi. Aşa că te apuci să cauţi argumente cum că, de fapt, a fost chiar decizia ta, că tu ai ţinut la liniştea familiei şi la fericirea soţiei, şi ai închis, din proprie iniţiativă, jocul.

Hm! Evident că tu ai făcut treaba asta! Evident că a fost iniţiativa ta! EVIDENT! Nu poţi, totuşi, să nu te întrebi: „De ce? De ce ţi-a cumpărat jucăria, dacă nu te lasă să o foloseşti? De ce?”. Nu ai răspuns! Nu ai răspuns pentru că nu o înţelegi.

PS: Promit că voi continua seria şi cu alte poveşti. Căci, din păcate, de multe ori nu le înţelegem pe femei!

 

16 păreri la “DE CE NU ÎNŢELEGEM FEMEILE?!

  1. Hmmmm, am o solutie la povestea de aseara pt amândoi. Mai cumparati un televizor si daca, Cristina te va mai ruga sa te uiti cu ea la un film, lasa jocul, cauta un film care sa o fascineze si in toiul actiunii filmului spune-i ca tie nu iti place, chiar daca iti place si fugi la joc, ai sa vezi ca asta va functiona cel putin până se ter,ina filmul. Prietenul meu este obsedat de fotbal si vrea sa ma uit cu el la tot felul de meciuri dar eu le detest. Am mai cumparat un televizor si lucrurile merg altfel. De mos Nicolae nici nu a venit la mn ca a fost meciul cu steaua-dinamo , (acum nu stam impreuna ca stau intr-un camin studentesc). deci………………………… se poate! Numai bn va doresc, sunteti minunati toti trei.

    • Avem televizoare sa ne spalam pe cap cu ele. Nu functioneaza. Asta pentru ca voi, femeile, vreti companie la filmele sau emisiunile siropoase. Vreti sa-l stiti pe catelus langa voi!

    • Nu merge. Avem, deja, doua televizoare. Femeia nu poate vedea, insa, emisiunea preferata decat in compania sotului. Chiar daca ar fi o mie de televizoare in casa, tot impreuna cu sotul ar vrea sa se uite la unul singur. Dar, voi aprofunda acest subiect, intr-un articol ceva mai amplu.

  2. Da al doilea televizor ar fi o solutie dar,de ce noi trebuie sa facem totdeauna pe plac lor si ele noua nu . De ce ele nu pot sa faca niciodata un compromis .Pe femei nu o sa le intelegem niciodata ,ele asteapta sa ghicim noi barbatii ce isi doresc ,eeeeeeeeeee,problema e ca noi barbatii nu stim sa citim intotdeauna gandurile femeilor .

  3. Super…super! Măi, acum nici nu trebuie să ai pretenţie să le înţelegi pe femei. Sunt mai întortochiate ca fizica cuantică. Adică…mai degrabă poţi pretinde de la un savant cosmolog să-ţi spună ce se întâmplă într-o gaură neagră, decât să pretinzi să-ţi explice femeia ce se întâmplă cu creierul ei. Iar dacă ea nu poate, ca declanşator al fenomenelor, noi bărbaţii cu atât mai puţin. E un mister al universului făcut, vorba ta..să ne ducă din rai în iad sau viceversa în câteva minute…
    Mi-a plăcut articolul…”păcat” că eşti căsătorit, altfel l-ai fi scris probabil şi mai bun:-)

    • Cred ca tocmai pentru ca sunt casatorit, am putu scrie acest articol. Cand esti insurat, ai o singura varianta si, implicit, cauti sa o pastrezi. Asa ca incerci sa intelegi femeia. E un fel de lupta cu morile de vant, dar incerci. Cand esti doar la capitolul „iubita”, nu-ti bati capul prea tare. Pur si simplu, cauti alta.

  4. Hahahaaaaaa, intr-adevar nostima povestea, dragul meu Danutzu scump. Dar exista si o parte buna a acestei povestiri. Inchipuieste-ti ca este ca un joc de strategie cu consola sau pe Pc. FELICITARI, dragul meu, ai trecut la nivelul urmator. Adica la celelalte niveluri a trebuit sa-ti muti periuta de dinti in partea cealalta a dulapului din baie, sa-ti aduni ciorapeii de pe sub paturi si sa-i pui in cosul de rufe, sa strangi firimiturile de pe masa si eventual sa inveti sa folosesti aspiratorul uneori pentru a-ti ocupa timpul (heheheee), sa-ti iei agenda la care tii atat de mult de pe masa pe care „ea” trebuie sa-si tina nenumaratele farduri, machiaje si alte fandoseli, sa iesi (asa cum spuneai intr-un articol anterior) la bere cu baietii, mai rar, sau mai deloc. Inca o data FELICITARI, dragul meu, doar ca stii ca si la jocuri, nivelurile urmatoare vor fi din ce in ce mai grele. Concluzie: Femeia e un bun animalutz de companie dar cand isi arata coltii, ori il legi frumusel intr-un colt si ii mai arunci cate o bucata de paine, ori…il eutanasiezi…..Hahahaaaa… Asta ar spune misoginii, Doamne fe sa gandesc eu sau tu, scumpelu ashea….Doamne fe…Doar ca …uneori…parca , parca-ti vine sa te mai insori o data….cu aceeasi femeie normal…Heheheeeeee….Multa, bafta, dragul meu si mersic pentru postare, cum spuneam mai demult mai imi pui si mie la treaba, unicul neuron care mi se-nvarte prin cap, nu de alta, dar altfel se plicitiseste…. Pup, Respect forever !!!

  5. hahaha, zici ca-s trasi la indigo masculii astia… hai sa-ti explice Mama Omida, ce si cum functioneaza:
    – Wii-ul e ca sa va jucati amandoi pacat ca nu va plac aceleasi jocuri si/ sau sa va jucati fiecare separat cand nu-i celalalt acasa… uneori… rareori se admit exceptii…
    – evident ca femeilor nu le plac filmele de 10 tone de gloante pe minut, cum nici voua nu va plac emisiunile despre diete, undeva la mijloc se afla Discovery, Animal Planet si alte d’astea. Al doilea televizor e o tampenie, e cam ca al doilea pat in alta camera… if you know what I mean… O solutie ar fi sa aveti mereu la indemana DVD-uri cu filme „comune” (nu banale ci care va plac la amandoi)
    – despre „inteles femeia” e un banc celebru:
    prinde Bula pestisorul de aur si-i zice:
    – pestisorule, mie mi-e frica sa zbor cu avionul si-mi doresc tare mult sa vad America, fa-mi un pod pana acolo
    – mah Bula, esti nebun? pai tu stii ce resurse implica asta? fii rezonabil, doreste-ti altceva
    – bine, fa-ma sa inteleg femeile
    – auzi mah? cu cate benzi vrei sa fie podu’ ala? cu 4 sau cu 8?
    Iti recomand totusi o carte de referinta: „Femeile sunt de pe venus, barbatii de pe marte” a lui John Gray… ar trebui sa fie materie de examen pentru licenta de casatorie.
    bafta 🙂

    • Era sa citesc cartea aia. Am si cumparat-o, dar noroc ca mi-a trecut repede ideea. Bancul e, insa, tare bun. Cat despre restul comentariului, pot sa spun doar atat: ne uitam mereu la „siropuri”. Deci, trage singura concluzia in privinta castigatorului.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *