Revin cu un articol pe acest subiect.

Undeva, între Crăciun şi Revelion, nişte prieteni ne-au invitat la o cafea, la o ieşire, ca să mai schimbăm atmosfera. Invitaţia a fost la o cafenea în Dorobanţi. Asta e, să arunce cu piatra în mine cel care nu a fost niciodată la un cico în Dorobanţi! Invitaţia nu poate fi, însă, comentată, aşa că am răspuns „Prezent”.

Ne-am urcat noi în maşina noastră autohtonă şi ne-am dus în Dorobanţi. Am parcat cu o nesimţire aproape revoltătoare printre zecile de limuzine sau alte maşini luxoase din sfera OZN-urilor.

La intrarea în cafenea, ne abordează, însă, ca pe orice client de lux, doi puradei. „Barosane, dă şi tu ceva!”. „Hai, plecaţi de aici!”. „Hai, barosane, te fac pe tine 10 lei?”.

Am înţepenit! Cum? Cum adică „10 lei”? Adică ăsta este „scorul” minim pentru cerşetori în Dorobanţi? Adică mai puţin de atât nu acceptă? Sau dacă le-aş fi dat 2 lei sau 5 lei, mi-ar fi aruncat cu banii în faţă şi mi-ar fi zis că-s nemernic şi zgârcit?

Există tarife minime pentru cerşetorie în funcţie de zonă? Cât se cere atunci în Militari? Dar în Pipera? Dar în Bucureştiul Vechi?

Paradoxal, se pare că da. Recunosc: nu le ştiu tarifele din alte zone, dar, în Dorobanţi, cerşetorii nu iau mai puţin de 10 lei.

Consolarea prietenilor cu care ne-am întâlnit la cafea: „Zi sărut-mâna că nu ţi-au cerut 10 euro, că leii nu prea mai sunt la modă aici!”.

Aceastea fiind zise, mai arunc o întrebare în eter: „Şi poliţia unde era? Cerşetori sunt, ca şi parcangii, ca şi hoţi, ca şi prostituate, dar poliţie? Mai există astfel de organe? Sau tariful e de 10 lei pentru că vreo 5 trebuie să meargă la domnii cu caşchetă?”