Hai că-s atât de ameţit, încât am şi uitat să vă urez „La mulţi ani!”. Până la urmă, fiecare este copilul cuiva, indiferent de vârstă, aşa că fiecare merită să-i adreseze cineva o urare, aşa că vă spun  tuturor „LA MULŢI ANI!”.

Pe mine, m-a sunat mama, de dimineaţă, să-mi spună „La mulţi ani!”. Bineînţeles a avut mai multe urări pentru Sophia, că ea e cea mai copilăroasă. Evident, şi eu am pupăcit-o pe pitică de dimineaţă. I-am spus că o iubesc, ne-am drăgălit. Momentan, nu pricepe ea prea multe, dar important este să-i zâmbeşti şi să-i arăţi afecţiune. De la anul, clar va trebui să pregătesc şi un discurs şi cadouri. Atunci va înţelege tot.

Voi cum aţi petrecut 1 iunie? Le-aţi pregătit cadouri piticoţilor voştri? Sau, Miriam, că tu eşti cea mai mică dintre cititorii acestui blog, tu ai primit cadouri?