10 comentarii la „MAI ŢINEŢI MINTE? SAU, DEJA, S-A AŞTERNUT PRAFUL PE MEMORIE?

  1. lucrurile astea nu se pot uita…din pacate.nu o sa uit niciodata ziua respectiva, era in jur de ora 4 dupa-masa, eu tocmai venisem acasa de la cumparaturi cand am vazut pe toate canalele stirea despre cele 2 turnuri, eram socata, desi eram destul de mica(12 ani), eram constienta de cat de grava era situatia, si imi parea asa de rau de persoanele nevinovate care au murit acolo. acum, ori de cate ori ma gandesc la acest dezastru ma intreb: pana unde va merge rautatea omului, cat de mare poate fii incapatanarea unora? si mai ales, cate alte persoane vor mai trebui sa moara pentru ca ei sa se opreasca? stii ce am invatat din cele petrecute pe 11 septembrie? ca unele persoane nu au suflet, nici constiinta si cu atat mai putin scrupule. nu exista scuza, motiv politic sau religios care sa justifice moartea acelor oameni.

    • Din pacate s-a intamplat. Cum spuneam si in articol, sper sa nu se mai intample vreodata asa ceva. O tragedie fara margini.

  2. eu nu am cum sa uit. eu am trait la o alta intensitate acele momente. Mama mea se afla intr-un avion pe cale sa intre in spatiul aerian al SUA cand s-a petrecut atentatul. A fost groaznic sa nu stiu nimic de ea niste ore. Avionul a fost intors din drum catre escala europeana.

  3. Eram mica pe atunci, aveam 7 ani si nu cred ca intelegeam ce s-a intampla.Tot ceea ce imi aduc aminte este ca ma uitam impreuna cu parintii mei la televizor, si toata lumea era speriata de ceea ce s-a intamplat.

  4. Este imposibil sa uiti data de 11 septembrie 2001. Dupa parerea mea acel moment a schimbat foarte mult atitudinea oamenilor. Lumea a adoptat o atitudine defensiva, parca nu mai exista incredere sau toleranta intre oameni.

    • Uneori este bine sa nu ai incredere in oameni. De multe ori, am patit sa am incredere in oameni care mi-au inselat asteptarile foarte urat.

  5. Nu s-a asternut praful pe memorie. Imi aduc aminte foarte bine ziua de 11 septembrie 2001. O persoana foarte apropiata din familie era chiar in US in acele zile, e drept nu chiar in zona evenimentelor, dar nu pot sa uit teama pe care am trait-o vreo 2 zile, pt ca nu putem comunica in nici un fel si nu stiam nimic de el. Cind am primit un mail dupa vreo 2 zile am rasuflat usurati.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *