In week-end, botez la Palatul Snagov. Nu mai fusesem până atunci la fiţoşenia asta de palat, aşa că nu ştiam cum să ajung.

Bag GPS-ul de pe telefon, îmi indică 52 de km, de la mine de acasă până la palat. Cam mult, mi s-a părut, dar zic că ştie el mai bine.

Şi mergi şi mergi. Într-un final, ne duce pe un drum care s-a terminat în faţa noastră. Adică, nu mai aveam unde să mergem, decât înapoi. Într-adevăr, în jurul nostru aveam palate, dar nu Palatul Snagov, ci palatele unor oameni foarte înstăriţi.

Nasol, deci! Hai să mai încercăm şi cu GPS-ul de pe telefonul soaţei. Tot în câmp ne lăsa şi ăla.

Mai încerc cu un GPS pe care îl aveam în maşină. Ghici ce?! Tot câmp!

Deci, trei GPS-uri care indicau drumul aiurea. Mişto! De ce le-am mai cumpărat? Mai ales că vânzătorii se laudă că au hărţile actualizate ale României.

Cum am ieşit din beleaua asta? Am sunat un prieten care mai fusese la Palatul Snagov şi, cu el pe telefon, am bâşbâit pe întuneric să găsim drumul corect. Cam o oră ne-am învârtit, cu totul, ca să găsim celebrul palat.

Una peste alta, după această experienţă, mi-au rămas câteva întrebări:

– De ce nu pui tu, mare administrator al Palatului Snagov, nişte indicatoare cu „Băi, boule, acum faci la stânga către palat!”?

– De ce tu, individ care vrei să organizezi o petrecere, ai alege un astfel de loc pentru petrecerea ta? E la mama zmeului de Bucureşti, toată lumea vine cu maşina că n-o să te ia niciodată un taxi de acolo, şi mai e şi o clădire comunistă, veche, rece şi deloc potrivită unei distracţii?

Cum răspunsuri la cele două întrebări nu am primit, mă rezum la a mă răzbuna pe GPS-uri! Mama lor!