Pentru că v-am urat, deja, „La mulţi ani de 1 Mai!”, aici, în articolul ce urmează vreau să vă istorisesc o întâmplare haioasă legată de 1 Mai.
Eram în anul întâi de facultate, în 2001. Împreună cu un prieten, am decis să plecăm la mare de 1 Mai, în căutare de distracţie şi „muze”, mai ales că se anunţau nişte zile caniculare. Zis şi făcut.
Studenţi sărăcuţi, cum eram noi pe vremea aceea, aveam bănuţi doar de o cazare modestă şi de o bere, două pe plajă. Dar ne credeam crai şi viaţa era tare frumoasă!
Una peste alta, am făcut economii la toate. În tren, fără bilet, l-am cinstit pe naş. La Costineşti, unde am tras, am luat gazdă la o bătrânică, ce avea cearceafuri curate, dar duş în curte. Din staţiune, am cumpărat doar hamsii. Ne-au ajutat şi conservele luate de acasă ca să nu murim de foame.
În fine, faza comică este legată de bronzat. Trei zile cât am stat la mare, am vrut să ne bronzăm ca la carte. Adică să ne întoarcem negri în Bucureşti! Aşa că, pe toată durata zilei, am stat la soare. „Ne pârlim rău!” zice prietenul meu. „Stai şi rezistă! Trebuie!”- eu de colo!
Prima zi a mers, a doua, deja, eram nişte raci! Ne ardea pielea îngrozitor, dar tot am mai stat câteva ore bune la soare.
Seara, când ne-a văzut gazda, şi-a pus mâinile în cap! „Măi copii, faceţi insolaţie, vă va fi rău, luaţi-vă şi voi o cremă!”. Noi, conştienţi de acum că nu-i a bună, ne-am căutat prin buzunare, dar ne-a dat cu virgulă partea cu cumpăratul cremei.
Aşa că i-am cerut gazdei câteva sfaturi băbeşti. Săraca bătrânică şi-a făcut milă de noi şi ne-a dat câteva roşii. „Să vă daţi pe piele, că mai potolesc arsura! Vedeţi că şi un iaurt ar fi la fel de bun!”.
Ei, şi să ne fi văzut pe noi doi, răcuşorii de Bucureşti veniţi să se dea şmecheri la Costineşti, cum ne ungeam, fiecare în parte- precizez, cu roşii şi cu iaurt! Şi pe la ceafă şi pe picioare şi pe faţă şi peste tot!
Vă daţi seama ce era acolo? Raci cu roşii şi cu iaurt! Ca reţetă, ar putea fi chiar interesantă! Dar ca soluţie anti- arsuri… mamă, mamă, dezgustător!
A funcţionat, însă, şi am reuşit să ajungem pe picioarele noastre, înapoi la Bucureşti, unde mama prietenului meu ne-a doftoricit cum se cuvine.
PS: Vă rog să trataţi întâmplarea respectivă exact aşa cum este! De-ale tinereţii valuri! Lucruri care nu au nicio legătură cu statutul actual şi care nu s-ar mai repeta!
VOI? Voi aveţi întâmplări haioase de 1 Mai?
M-ai facut sa rad deoarece ma regasesc si eu. Am incercat si eu odata chestia cu iaurtul si pot sa spun ca a functionat, insa numai eu stiu cata durere am indurat.Mi-am prajit spatele, fata si picioarele, voiam sa am un bronz perfect asa ca am stat o zi intreaga la soare, numai ca noapte am avut febra si tremura toata pielea pe mine. Cum la spital nu voiam sa merg (imi era frica sa nu afle mama de prostiile mele) am pus iaurt si castraveti pe fata….eram o salata (remedii gasite pe internet).A doua zi am fost la farmacie si mi-am cumparat o crema deoarece cu leacurile astea babesti nu puteam iesi din casa. a fost prima si ultima data cand am facut asa ceva si nu as mai vrea sa retraiesc experienta.
Nici eu nu am mai incercat de atunci, mai ales ca, dupa cateva ore de, iaurtul capata un alt miros. Cam puturos, mai exact. 🙁