ŞI UITE CUM INNA A FOST PRIMA CARE A ÎNCERCAT SĂ CÂNTE PE ARENA NAŢIONALĂ!!!

Ce Rolling Stones, ce AC/DC, ce Bon Jovi?!! Inna e campioana! Aseară, a devenit primul artist din lume care a cântat pe Arena Naţională! Ce onoare, ce moment istoric!

Iar Inna a încercat! A luptat, s-a zbătut! Cam la fel ca şi echipa naţională. Dar a ajuns la fel ca gazonul de pe teren. Praf şi pulbere! După vreo câteva tentative de triluri eşuate, organizatorii şi-au dat seama că săraca Inna nu poate mai mult şi au dat muzica mai tare să-i acopere vocea falsă.

A venit apoi Marcel Pavel! Ce voce, ce timbru, fantastic! Ni s-a încreţit tuturor pielea pe pâini.

Azi, am aflat că ar fi dat-o şi el în bară. Măcar dacă ar fi nimerit şi ai noştri bara! Dar nici de asta nu au fost în stare! În fine, Marcel a cântat versurile imnului într-o manieră inedită. Într-un fel mai mobilizator, spune el. În plus, a avut acordul Federaţiei.  Neinspirată decizie, totuşi, spun mulţi.

Şi, într-un final a venit meciul! După sloganul ANGAJĂM BALERINE, ai noştri au făcut piruete ca lebedele. Şi cam atât! Nu, însă, pe parchet, ci într-un fel de nisip poreclit „gazon”. Îmi venea să intru în pământ de ruşine când vedeam cum îşi rup francezii picioarele în brazdele noastre.

În fine, a fost, totuşi, ceva superb: atmosfera. O nebunie extraordinară, zeci de mii de oameni care strigau într-un singur glas.

Civilizaţie: nimeni nu s-a bătut, nimeni nu a mâncat seminţe, nimeni nu a fumat pe stadion. Am putut merge cu soţia la meci!!! Asta da realizare pentru România noastră.

Au strigat ai lor „Allez, Les Bleus!”.

Am strigat şi noi „Hai, România!”. Ne-am adus, totuşi, în anumite momente că suntem din Balcani şi le-am zis printre dinţi „Pe ei, pe mama lor!”. De parcă mamele lor sau ei ar fi ştiut vreo boabă de română.

Ne-am uşurat, însă, cu toţii la final. Într-un cor de fluierături prelungi! Măcar să-i huiduim, dacă altceva nu merită. Da, a fost păcat să-ţi huidui echipa naţională la un astfel de eveniment. Au jucat, totuşi, cu Franţa, echipă mare. Au fost, însă, vremuri când nu ne temeam de nimeni. Nici de Franţa, nici de Argentina, nici de Brazilia. De nimeni.

Acum, ne-a rămas, din păcate, doar huiduiala. Şi la asta chiar ne pricepem! Cu toate problemele cotidiene ale românului, „huo” vine din străfundul sufletului şi ajunge pe buze cu forţa unei bombe. Măcar la asta suntem campioni! Bravo, România!

19 păreri la “ŞI UITE CUM INNA A FOST PRIMA CARE A ÎNCERCAT SĂ CÂNTE PE ARENA NAŢIONALĂ!!!

  1. si eu din fata televizorului am avut acelasi sentiment: de rusine. imi era pur si simplu rusine cand vedeam terenul ala, tot o groapa numai una si una . si cu cat minutele se scurgeau, cu atat apareau mai multe gropi. nu stiu din vina cui erau ele acolo , si nici nu ma intereseaza dar a fost RUSINE.

  2. Pacat,mare pacat privind acest meci.Am sperat din tot sufletul sa castigam,dar n-a fost sa fie.Cocosii galici e o echipa mare si cu toate astea,am fi putut castiga cu mai multa luciditate in atac.Inca odata,pacat si de public.A fost minunat pana in minutul 89,cand,vorba aceea,romanul se da in petec la sfarsit ca tiganul la mal.Din punctul asta de vedere,doar „rusine”.

  3. eu la televizor am urmarit meciul si sincera sa fiu nu am prea acordat atentie gazonului insa azi am vazut pe la televizor ce s-a intamplat plus diferite comentarii.imi pare rau de Marcel Pavel,orice om greseste!accea amenda nu trebuia sa i se dea.!e un om deosebit,nu ii sunt fan dar cunosc ce e bun intr-un om.a cantat foarte frumos si chiar daca a repetat acele versuri in ambele strofe nu trebuia sa i se aduca jigniri si comentarii rele la adresa dumnealui!parerea mea!

  4. Trăiesc cu convingerea că indolenţa a devenit o caracteristică a românului în epoca „modernizării” cu sila. Priviţi prin acest filtru cele întâmplate, cele ce se petrec şi cele ce urmează să se întâmple şi veţi avea aceeaşi senzaţie de neputinţă. Fotbal? Care fotbal? Piţurcărie a lehamite nu fotbal. Marica? Care Marica? Orgoliu, fiţe şi neputinţă. Gazon blestemat plantat de acelaşi impostor recidivist în ale incompetenţei, plătitor de comisioane uriaşe nesătuilor care l-au angajat să mai lovească odată în buzunarul şi onoarea românilor. În loc să plătească şi astăzi pentru bătaia de joc de la meciul cu Danemarca de acum câţiva ani a fost angajat de nesătuii ce trag sforile şi beneficiile financiare în buzunarele proprii să ne mai umilească odată. Blestem? Da blestem. Cum altfel să numim această persistenţă în greşeală? Umilire? Da, umilire cu bună ştiinţă? De la imnurile luate la mişto, trecând prin plata consistentă a biletelor pentru a degusta, de la spectacolul penibil al ratărilor de tot felul, la corul fluierăturilor de la final. Langurosul manelist cu atitudine de analist politic şi reflexe de intonaţie agreate de Naşu’ mare pe la nunţile unde prestează a luat cartonaş galben şi cred că s-a lecuit de imnuiri. România s-a mai dat odată în stambă cu ajutorul impostorilor şi a perceptorilor de comisioane grase ce au ca rezultat al atitudinii şi acţiunilor lor terfelirea onoarei. Nu contează de care, onoare să fie. Din umbra poleită cu aur a „Palatului”, s-a desprins cu aer oportunist silueta „Cavalerului Luminii” gângăvind împiedicat angajamente de poveste imposibilă cu reflexele-i devenite clasice de mânuitor de chei de paişpe’ ca odinioară Chaplin în „Timpuri Noi”. Gata băăă! O rezolvă şi pe asta pe care au ameţit-o ceilalţi. Întrun calcul sumar a desprins uriaşa sumă de două sute de mii de euro, la care a mai adăugat douăzeci de mii închirierea avionului pentru aducerea specialistului din străinătate…că gata bă, repede acum pac, pac… Împingând aerul cu imaginarele chei de paişpe a îndesat în coşul cu rufe murdare a uriaşei afaceri încă un subiect ce va naşte polemici, controverse, înjurături şi vrajbă ca şi celelalte două sute trei zeci de milioane cu care s-a plătit şi din care s-au înfruptat cei ce au pregătit cu minuţiozitatea bănuită spectacolul umilirii naţionale pe „Naţional Arena”. Cum s-o citi ? Cu fonetică englezită, sau româneşte, aşa cum se scrie? Dilemele continuă umplând timpul nostru cu dorinţa arzătoare a dezlegării lor. Organizarea primului concert de manele va face uitate toate disputele şi răutăţile emanate umplând aerul cu icnituri guiţate şi spaţiul dintre scaune cu obişnuitul covor din coji de seminţe.

    • Bravo, domnule Valentin, imi place mult ce ai scris si chiar nu stiu ce as mai putea adauga. Totusi, nea Gigi, in ciuda tuturor metehnelor lui, va avea gazon bun la meciul Stelei. Din acest punct de vedere, poate nationala ar fi avut nevoie de un Gigi. Dar doar din acest punct de vedere.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *