SINUCIDEREA, O PROSTIE! ŞI… TOTUŞI?

Astăzi este Ziua Mondială de Prevenţie a Suicidului. Am primit o invitaţie la un eveniment care marchează momentul.

Implicit m-am gândit la povestea asta cu sinuciderea. La un prim gând, spui că e o tâmpenie imensă. Că cei care aleg să-şi ia viaţa sunt nişte dobitoci.

Parţial sunt de acord cu acest lucru. Mi-e greu să-i înţeleg pe cei care renunţă la luptă şi găsesc în suicid o soluţie pentru rezolvarea problemelor lor. Şi, totuşi, aceşti oameni nu mai au valorile unei societăţi normale, aceşti oameni au alte repere, alte concepte şi alte păreri despre viaţă atunci când aleg să nu o mai aibă.

Îi îndemn, totuşi, pe toţi care au gânduri fataliste să caute soluţii! Să iasă din casă, să-şi caute prieteni, să vorbească, să-şi spună păsurile, să ceară ajutor. Sinuciderea nu este o soluţie! Pentru nimeni.

Am stat să mă gândesc dacă eu aş face vreodată un asemenea gest. Teoretic, nu! Sub nicio formă!

Şi, totuşi, dacă, Doamne fereşte, Sophia ar avea nevoie de inima mea? Dacă inima mea ar fi singura soluţie ca ea să trăiască? Ce aş face atunci? Nu cumva aş renunţa definitiv la mine pentru a-i salva ei inocenţa?

Sau, dacă la 80 de ani, aş deveni un coşmar pentru copiii mei? Dacă aş fi doar o legumă, care necesită ore întregi de ajutor şi sume imense pentru menţinerea în viaţă? Oare atunci nu aş decide să le curm lor suferinţa din dragoste pentru ei?

Voi ce credeţi despre acest subiect?

21 de păreri la “SINUCIDEREA, O PROSTIE! ŞI… TOTUŞI?

  1. Interesanta tema, cred ca fiecare dintre noi s-a gandit la asta. Cu siguranta fiecare parinte, care isi iubeste copilul, si-ar da viata pentru ca copilul sa traiasca, dar totusi ce se intampla cu psihicul copilului care afla ca parintele lui si-a dat viata pentru el? Eu sincer nu cred ca as putea accepta vreodata ca parintii mei sa faca un astfel de sacrificiu pentru mine, ar fi o trauma care mi-ar schimba viata iremediabil. Batranetea este uneori nedrept de grea, dar copii care isi iubesc parintii nu ar trebui sa considere ca ingrijirea parintilor este un chin. Este momentul in care se intoarce roata si parintii devin copii. Parerea mea este ca viata este un dar si trebuie sa o pretuim si sa o ocrotim si sa o trai cat de frumos putem pana la final.

      • Pentru copilul meu cu siguranta as da orice ca el sa traiasca fara sa stau pe ganduri, inclusiv viata mea . La batarnete as face ce e mai bine pentru copii mei, daca as ajunge intr-o situatie extrema probabil ca as renunta la viata pentru a le usura lor existenta.

  2. E f.greu sa comentez aceasta tema,fiecare situatie e dificila,daca se ajunge la suicid.Cel mai recent a facut-o un cunoscut care avea multe datorii si a ales calea cea mai proasta,eu zic ca e un las daca isi lasa sotia si copilul de 8 ani,sa se descurce…eu ma duc…si a facut-o!Sau daca e vorba de o boala incurabila….e f.greu .Doamne fereste de bolile copiilor….Nu te mai gindi la rele!Sophia trebuie sa creasca frumos!

    • Ce a facut cunoscutul tau chiar se poate numi tampenie. Mai ales ca datoriile sunt preluate prin lege de mostenitori, deci nu scapi de ele.

  3. Si totusi … eu consider ca tot o prostie ramane. Sunt de parere ca „Dumnezeu ne-a dat viata si tot El decide cand ne-o va lua”,nu cred ca exista in lume probleme care nu-si gasesc rezolvarea,indiferent cat de grave ar fi ele(exceptand bolile incurabile,dar nici asa nu ar merita sa punem capat vietii). Oricum viata asta este atat de scurta,de ce sa-i punem capat?

    • Intr-adevar viata este foarte scurta si ar trebui sa o pretuim in fiecare secunda. Totusi, in cele doua conditii extreme enuntate de mine, ce ai facce tu?

  4. Dar gandeste-te si la faptul ca chiar daca ai 80 de ani si esti un cosmar pentru cei din jur, ei sufera mult mai putin prin faptul ca te ingrijesc decat daca te-ar pierde. Parerea mea ramane, ca oricare ar fi circumstantele, sinuciderea este o prostie. Am o fosta colega a carei mama s-a sinucis si stiu cat a suferit din aceasta cauza. Mama ei a divortat cand ea era mica, a crescut-o pe colega mea singura pana la 17 ani. Apoi s-a recasatorit si a mai avut o fetita. Si s-a sinucis, cand nimeni nu se astepta, de ziua ei de nastere, lasand in urma o fetita de 1 an.

    • Dumnezeule, o adevarata tragedie! Pe ea nu as putea-o intelege, dar pe un parinte care si-ar da inima pentru copilul lui, l-as ierta din tot sufletul. Mi s-ar parea gestul suprem de marinimie si nu o prostie.

  5. ok.e o prostie atunci cand spui ca o faci din dragoste dar cand este vorba de o persoana diagnosticata cu boli psihice ca de ex schizofrenie si acea persoana nu are contact cu realitatea nu trebuie condamnata.

    • Multumesc pentru primul tau raspuns. Tocmai asta spuneam si eu in articol. Cei care aleg sa se sinucida au, deja, alte valori si repere fata de cele ale societatii obisnuite. De aceea este foarte greu sa-i judeci. Este ca si cum ai compara musulmanii cu crestii, de exemplu. Fiecare are valorile lui, uneori total diferite.

    • Nu am inteles. Nu ai voie sa-ti iei viata dar ai voie sa o iei pe a altuia? NU sunt deloc de acord cu asa ceva.

  6. 1.Evident ca nu ai dreptul, trebuie respectata la modul general viata, dar unii au puterea de a se sinucide sau de a omora pe cineva; desi nu imi place sa dau exemplul asta, o femeie gravida nu are dreptul de a avorta, dar are puterea( din diverse motive).
    2.Exemplul cu inima este utopic, chiar exagerat, pe alocuri egoist….oricat de mult ar aprecia un copil ca traieste datorita inimii tale, ca parinte, iti va simti lipsa fizica .Daca parintele a intrat in moarte clinica si poate dona inima copilului, aici e altceva….(eu sunt pentru donare de organe si simt ca e singurul gest uman pe care il poate face cineva pentru un strain si pentru viata in general).
    3.Sa avem grija de sanatatea noastra mentala, ca motive pentru sinucidere putem gasi.

    • Ai dreptate in ceea ce spui. Totusi, in privinta avortului, cred ca fiecare femeie trebuie sa aiba libertatea sa decida singura. In privinta inimii, preferi un copil mort sau unul in viata care sa simta lipsa parintelui?

  7. Evident unul in viata, dar daca eu mor nu cred ca mai am cum sa ma „bucur”. Daca exista vreo persoana pentru care ar merita sa ne dam viata, ar fi copilul nostru, nu cum fac unii, se sinucid dupa ce sunt parasiti/parasite.Nu inteleg motivele unora, dar prefer sa ma gandesc ca voi fi destul de matura si puternica sa traiesc viata si cu bune si cu rele.

  8. Nu știu ce faci tu…. Dar ii zic ce as face eu… Daa o persoana Draga ar avea nevoie…. De un rinichi, de ficat, de inima, de orice…. L-as da cu drag, stiind ca… Nu am fost degeaba…. Sănătate multă!:)

    • Multumesc pentru primul tau comentariu. Asta spuneam si eu, cand e vorba de cineva foarte drag, propria ta persoana nu mai conteaza.

  9. Categoric ca este o lipsa a societatii crestine , ca nu exista o modalitate legala , pt cazurile cand o fiinta umana nu mai are zile de trait , in adevaratul sens al cuvantului , prin metode medicale sa-i fie oprite suferintele si zilele . Deci ma refer la acele cazuri …..extreme!!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *