ODĂ ZUGRAVULUI ZELOS- by Dan Cruceru
Oare cine bate-n poartă, pe nepusă masă?
E zugravul, nene, vrea să-l laşi în casă!
A venit devreme şi lui nu îi pasă
Că ţie ţi-e somn şi soaţa-i nervoasă!
Este pus pe treabă, zici că-i un taifun,
Dar curând el spune: „Stop”. Pentru mic dejun!
Vine apoi cafeaua. Tu i-o faci amară,
Fără pic de zahar, cheful să nu-i sară!
După lungi minute, dă să se apuce,
Dar surpriză, nene, spatele-l aduce!
„Au, mă doare rău, eu vreau să muncesc,
Dar sunt îngrozit, simt că-nebunesc!”
Şi urmează, ghici: încă-o scurtă pauză
Ca să-i treacă tot, junghiul, cel în cauză.
Şi se face 12. Mă priveşte dârz:
„Stop, vreau să iau un prânz.”
Şi, uite aşa, timpul se tot duce
Şi, la patru-i gata, drumul tre’ să apuce
Că-l aşteaptă acasă, doi- trei copilaşi,
Minunaţi, frumoşi, scumpi şi drăgălaşi.
Dar el uită, zilnic, cât de praf e casa
Şi că-ţi vine-ntruna să-l trimiţi în…. (rimă care rimează cu un membru al familiei.)
Cam aşa decurg zilele la domiciliul Pocora- Cruceru de ceva vreme. Zugravii se fac că muncesc, iar eu mă fac că le aduc… ode. Nu ştiu cât de inspirate sunt rimele, dar, cu siguranţă, ar fi fost mai inspirate dacă n-ar mai fi citit şi minorii acest blog. Că la câte am să le zic…
Da , cum am spus si pe fb , nesimtirea si lenea sunt ca la ele acasa le nenea zugravu … te scoate pur si simpu din sarite …ca vor bani da nu vor sa munceasca , si asa se mai piede o zi degeaba , te mai si enervezi k nu iti face treaba si tot asa
La mine sunt in casa, deja, de o saptamana. Sper sa nu-i mai tina atat.
iti descopar noi talente dragule! 🙂
Ei na, parca nu stiai ca sunt poet. 🙂 Doar ai uitat.
aaa,avem si noi cativa oameni de genul acesta…
Pai, se putea sa nu aveti si voi?!
Nu te-ai gandit sa te faci poet?? serios acum… e ceva din viata ta.. dar cati poeti nu au scris despre viata lor? :):) poezia e amuzanta oricum chiar daca iti provoaca nervi si iti vine sa bati pe cineva…
Si eu am cunoscut asemenea persoane… sunt mai peste tot.
ce pot spune? RABDARE SI IAR RABDARE… :D:D
salutari !!
Mai, pe vremuri, ma jucam cu versurile. Am si publicat vreo 2-3 volume de poezii cu niste prieteni. Intre timp, am gasit preocupari mai serioase si mai presante, asa ca m-am lasat. Acum, m-am jucat putin iar.
Domnii din aceasta breasla, a zugravilor, parca sunt toti facuti de-aceeasi mama. „Poemul” tau e o surpriza placuta si amuzanta , asteptam cu interes continuarea .
Multumes, multumesc. Din pacate e inspirat din fapte reale si triste pt noi.
Imi este mila de voi…imi aduc aminte acum 3 ani am renovat apartamentul care are 2 camere, am avut 2 meseriasi, avand in vedere ca s-a facut de la zero, dat faianta veche jos, gresia, parchet, zugravit, izolat interior mi-au spus ca in 3 saptamani se rezolva.Au inceput mesterii munca, veneau in jur de ora 11, isi beau cafeaua, la pranz mancare, dupa masa sa-si faca baietii siesta….a fost groaznica( acum ma gandesc ca au dublat durata lucrarii de la 3 la 6 saptamani ca le placea cum gatea mama ptr pranz, ea a fost insarcinata ca sefa de santier sa-i supravegheze. …Am zis ca data viitoare o sa dau eu cu trafaletul sa ma enervez pe mine…Pana atunci va doresc mult, dar mult calm. Cu drag,
Gabriela
Pana la urma, cred ca cel mai bine este tot tu sa ti-o faci cu mana ta! 🙂 Macar stii exact pe cine sa injuri.
EXACT !!!
pai acum sincer,pe unde nu ar putea fii astfel de ”specimene”…