M-am trezit, mi-am băut cafeaua și am plecat la serviciu. Am zis să merg cu mijloacele de transport în comun azi, că e frumos afară.

La colț de stradă, dau nas în nas cu o superbitate. Doamne, ruptă din rai! Cu o rochie albă, vaporoasă, semi-transparentă. M-am topit. Mă uit mai bine. N-avea chiloți! M-am frecat la ochi, visez. Poate mi s-a părut. Oricum era un peisaj superb, visul oricărui bărbat.

Trec mai departe. În autobuz, alte domnițe superbe. Și toate tot fără chiloți. Nu știu cum mi-am dat seama, că nu-s vreun obsedat să mă aplec sub fustele lor. Totuși, blugii mulați pe posterioare nu făceau nicio cută. Concluzia de bărbat trecut puțin prin viață a fost clară: No panties!

N-am putut să-mi explic de ce e avalanșa asta de „dorsale” fără acoperire. Nici nu conta. Simțeam că am tras lozul cel mare, că, în sfârșit, Dumnezeu și-a întors fața spre mine și m-a binecuvântat.

Cobor din autobuz ca și cum m-aș duce la spânzurătoare, am ajuns la serviciu. O bătrână mă roagă să o ajut. Cobor din mașină și îi întind mâna. Ea, pe ultima treaptă. O pală de vânt se ițește la babă, din senin. Și-i ridică fusta. Închid ochii brusc. Coșmarul vieții mele tocmai era în fața ochilor mei. Bă blochez. Nu vreau să-i deschid, deși baba insistă să o ajut să coboare. Îi deschid cu greu, forțat. Privesc printre gene să nu fie șocul atât de mare. Ceva alb la orizont! Aaaaaa! Răsuflu ușurat! Baba avea chiloți.

Ajung în birou. Mă cheamă șeful, un tip care întotdeauna are la serviciu o ținută extrem de relaxată. Mi se pare normal, el e boss-ul, el decide. De altfel, toată lumea de la birou îi știe colecția impresionantă de boxeri. „Hai, Marcele, hai!”, îmi strigă el de după un birou. Apoi vine încet spre mine, întinzându-mi mâna.

Șoc și groază, ca la tabloide! Fără birou, pe post de paravan, șefu-miu mi se înfățișează în toată splendoarea, așa cum l-a făcut mămițica lui. Nu intru în detalii, că imaginea ne-ar oripila pe veci, pe toți. Eu încremenesc. El, uimit de uimirea mea: „Ce-i, Marcele, tu crezi că mie îmi place să stau în curul gol? Dar e scump, Marcele! De azi, a intrat în vigoare taxa pe chiloți și arde rău! Așa că, dă-o-n mă-sa de pudoare, că am copii de crescut acasă! Nu le-oi plăti ăstora și pentru chiloți!”

Aoleu! Taxa pe chiloți? De aia nu purtau duduile din autobuz? De aia nu purta nici bunăciunea de la colț? Aaaa, și de aia purta mamaia! Că ea e scutită de taxe, că doar e pensionară! Și eu am fost singurul prost care și-a pus chiloți azi! Iar s-au dus banii de vacanță pentru biruri la stat!

….

Acestea fiind zise, vine și partea serioasă. Singura taxă pe care aș mai suporta-o în țara asta ar fi taxa pe chiloți! Singura! Bineînțeles, bătrânii trebuie să fie scutiți de la plata ei! Restul, poftiți de plătiți! De nu, umblați în curul gol, că așa e moca!

Nu de alta, dar m-am săturat de câte taxe avem. Nimeni nu mai știe câte sunt. Atât de multe încât le-am pierdut cu toții numărul. Pe persoană fizică, pe persoană juridică, pe copil, pe bărbat, pe femeie, pe stâlp, pe copac, pe bordură, pe mașină, pe căruță, pe bicicletă, pe apartament, pe vilă, pe cocioabă, pe marțian, pe OZN, pe aer, pe mare, pe munte, pe dracul să le ia.

Acum cică vor să introducă și taxa de poluare pe centrale termice de uz casnic. Pam, pam! Adică, prostule, care ai crezut că faci economie, dacă strângi un bănuț să-ți iei centrală și să te deconectezi de la un sistem RADET plin de pierderi, ai fost prost! Că statul nu te iartă pentru tupeul tău și te arde! Că cică centrala ta poluează! Că e nasol cu impactul asupra aerului. Că tu poluezi! Deși nu tu ai tăiat zeci de mii de hectare de păduri, deși nu tu conduci mașină de sute de centimetri cubi, deși nu tu ai combinat de produse chimice, deși nu tu dai cu cianuri sau extragi gaze de șist.

Nu, tu doar ai o centrală termică cumpărată din bani munciți, puși la cearceaf încetul cu încetul. Tu ești doar cinstit! Deci prost!

Și ai să ajungi și-n curul gol! Că ești cinstit! Și prost!