Am primit un mesaj de la o cititoare a blogului, în care îmi spunea că ar da orice să mai trăiască măcar o zi din perioada copilăriei, de pe la 9- 10 ani. Îmi spunea că n-a fost niciodată mai fericită ca în acea perioadă.
Sunt de acord cu ea că, atunci când eşti mic, eşti foarte fericit. Este şi normal mai ales că nu ai griji. Te joci, te distrezi, mai şi înveţi puţin şi cam atât. De restul au grijă părinţii, evident.
Şi, totuşi, eu nu aş da timpul înapoi. Toate momentele frumoase, dar şi toate cele triste m-au făcut ceea ce sunt astăzi. Şi, chiar dacă, uneori, mi se pare că nu am timp, că sunt copleşit de treburi, astăzi, mi se pare că sunt cel mai fericit. Astăzi, am o familie frumoasă, un copil superb, sunt sănătos şi am o carieră. Astăzi, îmi este cele mai bine.
Aşa că de ce aş vrea să dau timpul înapoi? Nu am regrete. Niciodată nu am avut, chiar dacă nu am fost aşa de fericit ca azi. Asta pentru că întotdeauna am preferat să fac lucruri, acţiuni, decât să regret că nu le-am făcut.
Tu ce regrete ai? Ai vrea să dai timpul înapoi ca să mai trăieşti în trecut sau ca să-ţi schimbi vreo decizie?
Nu am regrete,sunt f.bine acum,sunt fericita,sanatate vreau pentru toata lumea.E frumos sa -ti amintesti de copilarie,fiecare isi aduce aminte de lucruri frumoase,fara griji,dar asa e viata…imi doresc o nepotica frumoasa ca Sophia,daca tot n-am fata…toate la timpul lor…….la polul frigului e caldura MARE,azi ma uit la tine!Succes!
Ma bucur ca esti bine si iti doresc o nepotica exact ca Sophia, pentru ca este fabuloasa din toate punctele de vedere.
Ma gindeam azi ,de ce emisiunea voastra e DRAMA,cind vorbiti de mondenitati,de botez cu 50 mii euro,haine scumpe…etc????Apropo,imi place culoarea neon…
Pentru ca plangem cand ne uitam la risipa alora! 🙂 Nu stiu, probabil se va schimba in curand.
Azi oricum e sarbatoare,Ioana schimba prefixul..La multi ani!Imi place mult de voi!
Multumim. I-am urat si eu pe telefon.
Dane, nu regret nici trecutul nici prezentul deoarece totul” mi l-am facut cu mana mea”. Prezentul e unul foarte bun, ma consider o persoana norocoasa, am un prieten minunat, o familie care mi-este tot timpul alaturi, serviciul pe care mi l-am dorit, am terminat cu bine si facultate, sambata o sa plec intr-o vacanta la Madrid si Insulele Canarie. nu pot cere mai mult deoarece as fii ipocrita.Uneori mi-e dor de anumite lucruri din trecut(si de anumite presoane), de anumite situatii cu care sunt sigura ca nu ma voi mai intalni insa stiu ca nu pot face nimic ca sa schimb lucrurile. cred ca e vorba doar de nostalgie. daca ar fi sa dau timpul inapoi nu as schimba nimic deoarece sunt ceea ce sunt datorita deciziilor pe care le-am luat in trecut, as vrea insa sa retraiesc pentru cateva clipe anumite momente din trecut, asta m-ar face foarte fericita
Exact asta zic si eu. Putina melancolie nu strica, dar putina. Daca ai da orice ca sa retraiesti clipe din trecut, mi se pare prea mult. Sa vii cu impresii din Canare, ca ma intereseaza zona.
Cred ca dorinta oamenilor de a retrai un anumit moment din trecut reiese din scepticismul cu care privim noi viitorul. In fata timpului ne simtim cu adevarat neputinciosi avandu-i in vedere caracterul de cele mai multe ori imprevizibil.
Motiv pentru care, am prefera sa dam timpul inapoi si sa retraim fericirea trecutui decat sa ne lasam purtati de timp in „tinuturi” care ne-ar putea face de o mie de ori mai fericiti, mai impliniti, mai iubiti.
Multumesc pentru primul tau mesaj. Este unul plin de filosofie. Cred ca ai dreptate, totusi, dorinta de a privi spre trecut, decat spre viitor, mi se pare inceputul declinului unui om. Inceputul coborarii in neant, in uitare, in delasare, in neputinta si in inactiune, ca sa fiu pe acelasi palier filosofic cu tine. Omul, prin simpla lui existenta, este facut, cred eu, sa lupte, sa se zbata, sa ia in piept vremurile si necazurile, nu sa cada intr-o letargie aproape vegetativa asupra trecutului.
Tocmai de asta a fost inventata speranta, ca omul sa-si poata indeplini conditia, aceea de a continua sa se lupte, sa nu inceteze sa mearga mai departe. Complexa vietate omu’ asta! ;))
Sa stii ca e complexa rau fiinta! 🙂 Iar cei care renunta la speranta, cred eu, sunt cei care privesc inapoi, in trecut. Si se dezumanizeaza. Teoria mea.
Da.Regret ca nu am stiut sa pretuiesc oamenii,timpul si toate lucrurile din viatza mea asa cum meritau.
Aici as putea fi de acord cu tine. Au fost, si in viata mea, cateva persoane pe care le-as fi putut aprecia mai mult. Dar acum e prea tarziu.
Da. Prea tarziu. 🙁