Mâine e Ziua Internaţională de Luptă Împotriva Consumului de Droguri. Despre asta, mai multe detalii găsiţi pe www.ciado.ro.
Eu nu am să vă plictisesc cu lecţii de morală şi cu sloganuri pamfletare. Exemplele personale au cel mai mare impact şi despre asta vă voi povesti.
Am avut un prieten care mi-a fost ca un frate. Lucra în branşă şi era foarte bun. Părea că are toată viaţa înainte şi că trăieşte cel mai frumos vis posibil.
A început în glumă cu o etnobotanică. Nu ştiu exact ce a luat, nu l-am văzut niciodată consumând.
L-am văzut, însă, în fibrilaţie, l-am văzut cum a devenit dependent, l-am văzut cum plângea după o doză, l-am văzut cum şi-a distrus viaţa, l-am văzut cum a rămas fără loc de muncă, l-am văzut cum a rămas singur, fără niciun prieten.
Asta pentru că, încet, încet, odată ce consumi droguri, toată lumea se îndepărtează de tine, oricât de mult ar ţine la tine. Am încercat să-i fiu alături, să-l ajut. Dar el nu avea nevoie de mine decât atunci când îmi cerea bani. Lua droguri pe datorie, le consuma şi apoi mă suna să-l scot din belea. Traficanţii erau, deja, pe urmele lui. Şi mă suna la 7 dimineaţa, la 10 seara, sau la 3 dimineaţa. Şi îmi spunea că trebuie să-l ajut pentru că oricum răul îl făcuse. Şi tot aşa.
L-am împrumutat o dată, de două ori. Mă ascundeam de cei apropiaţi mie ca să nu afle de ajutorul către el. Erau împotriva unui astfel de ajutor şi aveau dreptate. Un astfel de om trebuie să vrea mai întâi să fie ajutat. Şi abia apoi să încerci să cauţi soluţii pentru el.
În fine. Povestea este lungă şi, din păcate, nu are un final fericit. De fiecare dată ne promitea că se lasă. Stătea câteva zile fără droguri şi apoi o lua de la capăt.
Eu am cedat după vreun an. N-am mai rezistat şi m-am îndepărtat. Poate că am greşit, dar am preferat să-mi salvez familia. La fel au făcut toţi prietenii lui. Şi, la început, avea foarte mulţi.
Acum nu mai ştiu nimic de el. Sper să fie, totuşi, bine. Ştiu doar că a rămas singur, chiar şi fără locul de muncă, pentru că şi acolo începuse să aibă probleme.
Şi totul a început de la o glumă. I s-a părut „fun” să fie „high”. Dar n-a fost! A fost, de fapt, oribil!
Eu , personal, nu am cunoscut direct persoane cu aceasta experienta tragica , dar consider ca problema drogurilor este una din ce in ce mai serioasa. Sunt parinte si ma ingrijoreaza faptul ca aceste nenorociri sunt din ce in ce mai frecvente la copii de gimnaziu si adolescenti. Si nu toti cei care se drogheaza sunt din familii dezorganizate sau cu f multi bani si „scapati din mina” .Cred ca e si o e chestie de anturaj si slabiciune interioara si nerezistare la „tentatie”
Exact. Anturajul este cuvantul cheie. Trebuie sa avem grija ce prieteni isi fac copiii nostri. Si eu sunt foarte preocupat despre aceasta problema, chiar daca Sophia este foarte mica. Chiar si la aceasta varsta, anturajul o poate influenta si pe ea. Daca vede la prietenii ei ca se lovesc, ca jignesc, ca sunt prea alintati si razgaiati, asa va face si ea. Noi incercam sa fim atenti la prietenii ei inca de pe acum. Facem o mica selectie.
Influenta anturajului se vede prima oara la gradinita. Noi am crescut-o pe fiica noastra , ca si voi, cu grija, atentie si dragoste. Dupa primele luni de gradi a venit fiica-mea cu niste expresii si gesturi pe care nu le auzise/vazuse in casa si era clar ca le vazuse la copii. Le-am corectat si noi si s-au mai corectat si singure pe masura ce a crescut si a inteles ca nu e frumos sa faci asa , dar a fost primul semn ca anturajul e un element de baza in formarea copilului .
Exact asta spuneam si eu. Anturajul iti poate influenta copilul inca din primele luni de viata. De aceea, noi suntem foarte selectivi in privinta listei de prieteni ai Sophiei.