Nu vreau să vă ţin lecţii de gramatică. Sper că, odată ce Krem a făcut piesa cu acest nume, toată lumea s-a lămurit cum se scrie corect „mă-ta”.

Dar, dilema mea e următoarea: de ce aceste două cuvinte sunt considerate jignitoare? Nu sunt ele simple prescurtări de la „mama ta”? Nu sunt rostite doar pentru că, uneori, ne grăbim, chiar şi în vorbire?

Cel puţin eu doar în acest sens le folosesc. La fel ca şi „tac-tu” sau „frati-tu”. Mai adăugaţi voi alte prescurtări folosite la viteză.

Zilele trecute, am creat şi ceva haos cu expresia asta. Eram foarte grăbit şi Sophia dorea să o ajut cu o jucărie. Şi i-am zis, precizez, cu zâmbetul pe buze: „Du-te la mă-ta să te ajute ea, că stă degeaba!”.

Şi fetiţa asta a şi făcut. Tot zâmbind, s-a înfiinţat la maică-sa. A luat-o de mână şi i-a spus „mă-ta”!!!! 

În acel moment, ne-am blocat amândoi, părinţii. Cum? A prins cuvântul imediat? Pentru o secundă, ne-am bucurat de inteligenţa piticii, dar, apoi, ne-am dat seama că a venit momentul să fim foarte atenţi şi în limbaj. Nu de alta, dar „bureţelul” Sophia captează tot şi cine ştie pe unde aruncă vreun cuvânt „interzis”, când ţi-e lumea mai dragă.

Revin, însă, la dilema mea. E jignitor acest cuvânt? E o problemă că îl spune, cu zâmbetul pe buze, un copiluţ? Copiii voştri ce „perle” de acest gen au scos pe gură?

PS: N-am nevoie de părerile unora care, în urma acestui articol, vor spune că sunt un tată denaturat. Sper să nu fie cineva care să creadă asta. Şi, totuşi, dacă sinceritatea mea le va crea o astfel de impresie, îi rog să şi-o ţină doar pentru ei.