Astăzi, un elev a fost agresat de doi indivizi şi a fost înjunghiat. Se pare că nu e nimic grav dar putea fi! Putea fi o mare tragedie, ca multe altele pe care le-am văzut în ultima vreme.
Şi mă enervează cumplit chestia asta? De ce a escaladat violenţa în şcoli? De ce nimeni nu le mai asigură copiilor noştri siguranţa? De ce paznicii angajaţi se întorc cu spatele atunci când văd că apare un incident? De ce chiar copiii noştri sar la bătaie înainte de a încerca să aplaneze un conflict cu vorba bună?
Eu cred că societatea noastră s-a degradat cumplit în ultima vreme. Am devenit, cu toţii, foarte răi, insensibili la problemele celor din jurul nostru, egoişti. De la claxoanele şi chiar bătăile din trafic, la stresul provocat de programul cotidian prea plin şi până la violenţele din şcoli.
Mi-e teamă de viitorul Sophiei. Mi-e teamă să o dau la grădiniţă, iar mai apoi la şcoală. Eu voi încerca să o cresc pe Sophia ca un copil bun, cu respect pentru ceilalţi, cu bun simţ, cu decenţă. Dar ce te faci când nu e vina ta, când, pur şi simplu, eşti prins la mijloc într-un scandal? Când iureşul te înconjoară şi tu devii victimă? Ce te faci atunci?
Ce mai putem face în privinţa siguranţei copiilor noştri?
Copiii fac ceea ce vad la cei mari. Unii dintre ei sunt inclinati spre violenta verbala/fizica pt ca asta au vazut si asta li se pare normal si lor sa faca. Daca parintii lor sunt nervosi si agresivi verbal asa vor fi si copiii lor. Pb este la educatia data de fiecare parinte si modul cum gindeste ca tb sa-si creasca copilul.
Cred ca ai punctul pe „i”. E vorba despre educatia de acasa. Multi sunt prea ocupati ca sa-si mai poata educa micutii.