Încă mai sunt oameni!

La casă, într-un supermarket.

Eram zăpăcit. Vorbeam la telefon, aveam plase în mâini.

Plătesc şi plec spre maşină. Dau să mă urc şi, din uşa supermarketului, un tânăr pe la vreo 20 de ani, strigă spre mine. Gâfâia, se simţea că alergase.

“Ce o vrea şi ăsta de la mine? Altul pe interes!”

“Vino, te rog, înapoi! Cred că mi-ai dat prea mulţi bani! Vreo 50 de lei în plus!”

Am rămas mască. Vă jur! Se poate aşa ceva? Se mai poate aşa ceva?

“Câţi bani mi-ai dat, că nu ştiu de unde am hârtia asta de 50. Mi se pare în plus. Nu vreau să se păcălească cineva. Nu vreau bani nemunciţi!”

“Nu ştiu, habar n-am. Am scos bani din portofel, ţi-am plătit şi am plecat”.

“Stai să mă uit pe camere”.

Mă întorc, siderat în continuare. Aştept vreo 10 minute.

“Nu se vede prea bine, dar parcă e o bancnotă de 50 în plus. Ia banii.”

“Mulţumesc. Apreciez enorm. Dar tu ce faci, dacă, totuşi, la finalul zilei, ieşi în minus cu banii?”

“Nu-i nimic. Poate mai vii pe aici şi mi-i dai înapoi!”

DUMNEZEULE! De câtă omenie a putut da dovadă puştiul ăsta! A fost o conversaţie absolut fabuloasă, iar gestul lui, unul imens. 

I-am strâns mâna! De mai multe ori! Şi scriu despre el! Merită măcar atât!

Cum vi se pare gestul tânărului? Vi s-a întâmplat să vi se returneze bani? Când aţi asistat la ultimul gest de omenie? Sau când aţi făcut voi un gest de omenie? 

8 păreri la “Încă mai sunt oameni!

  1. Si mie mi s-a intamplat ceva similar, iar reactia mea a fost ceva gen: wow, I can’t belive it!

    Mi-am uitat portofelul tejgheaua unui magazin de cartier. Stiu, nu am nici o scuza pentru asta, insa se mai intampla sa fii distras de diferite probleme si sa mai uiti. Am apucat sa ies din magazin si o batranica la vreo 60 de ani a venit in pas rapid dupa mine si mi-a adus portofelul. Intamplarea face sa fi avut in jur de 2000 lei in el.

    Sincer nu stiam cum sa ii multumesc. Mi-a trecut prin minte sa ma intorc cu ea in magazin sa ii platesc cumparaturile, insa m-am temut sa ii propun chestia asta sa nu o ia ca pe o jignire.

    Este frumos sa stii ca mai exista si astfel de oameni 🙂

    • Traiesti o senzatie unica, intr-adevar. Si parca iti mai creste moralul, si asa vai de el de la numeroasele probleme zilnice.

  2. Din (ne)fericire eu ma aflu de cealalta baricada…a lucratorului comercial si, da, exista tot felul de oameni si merita felicitati cei in al caror suflet exista principiu. Nimeni nu s-a imbogatit de la 50 roni si nici nu a saracit daca lipseste 50 de roni…As putea povesti ceva….sunt singura angajata a firmei si de multe ori clinetii lasa maruntisul si eu nu il vad. Il observ la urmatorul client, dar si el il observa….ghici ce??? Cand isi ia maruntisul lui, il ia si pe cel de dinaintea lui….e vorba de 10, 20, 30 bani, nu mai mult..Concluzie, oamenii de buna credinta merita promovati, nu trebuie, merita!!

    • Asta cu maruntisul ma enerveaza cumplit. Am vazut si eu cazuri exact cum mi-ai povestit. Pe de alta parte, eu, la magazinul la care merg cel mai des, unul de cartier, las tot timpul toate monedele pe care le primesc. Mi s-a intamplat, insa, sa nu am marunt. Si pentru 10, 20 de bani, am fost nevoit sa schimb, pentru ca doamnele de acolo s-au facut ca nu ma cunosc, ca le las tot timpul.

  3. Am patit si eu odata la magazin sa platesc cu 100 roni si sa-mi dea rest la 50.Era si sotul,martor linga mine,dar casiera zicea ca i-am platit cu 50.Am cerut sa vina sefa,a facut controlul la casa si mi-a dat banii,erau in plus,bineinteles.Asta e metoda pe care o face cu cine poate,cine nu e atent.Altii sunt de treaba,pina nu primesti restul,nu pune banii in casa.Tu ai avut noroc,felicitari acelui baiat!

  4. n-am mai auzit de mult de un asemenea gest, pare ca nu s-ar fi intamplat in Romania sau de camera ascunsa.
    felicitari acestui baiat si sper sa citeasca randurile tale!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *