Zilele trecute, discutam cu un tânăr student. La televizor, pe televiziunile de ştiri, vânzoleală mare. Era congresul PDL.
Eu, după ce am lucrat vreo şapte ani ca reporter pe politic, mă uit destul de des la astfel de televiziuni. Evident, mi-a rămas defectul profesional. Sunt la curent, în continuare, cu toate evenimentele de acest gen sau cu cele din plan economic.
Mie, unul, mi se pare şi normal să fie aşa. Trebuie să fii la curent cu deciziile pe care le iau conducătorii ţării, sunt decizii care, mai devreme sau mai târziu, te afectează şi pe tine în bine sau în rău. Să mergi la vot, să-ţi spui părerea, să fii militant pentru anumite cauze.
Părerea studentului respectiv era următoarea: „Cine sunt aştia? De ce se vorbeşte la tv despre ei?”.
Am rămas absolut perplex: „Adică nu te interesează?” El: „Deloc!”. „Deci nu ştii cine sunt ăştia? Nu ştii cine este Elena Udrea, cine este Vasile Blaga?”. El: „NU!”.
„Cum? Serios vorbeşti?”. EL: „Da!”. Bun. Tinerelul avea o minimă scuză: fusese plecat ani buni din ţară, împreună cu familia, şi se întorsese să facă facultatea în România. Totuşi, este în Bucureşti de mai bine de şase luni. Timp în care nu i-a păsat o secundă de lumea politică, de Guvern, de Parlament, de nimic politic. Şi la întrebarea „Cine este Preşedintele României?” a răspuns evaziv: „Când am plecat eu din ţară, parcă era Băsescu. Tot el e?”. Despre premier sau lideri ai partidelor, nu l-am mai întrebat. N-avea rost.
„Şi toţi prietenii tăi ştiu atât de multe despre politică?”. Răspunsul lui a fost halucinant: „DA! Nu suntem interesaţi de acest subiect!”.
Oau! Ce poţi să mai spui după o astfel de propoziţie?! Absolut nimic!
Şi stau să mă întreb a cui este vina?
– A tinerilor „ignoranţi”, cu scopuri şi preocupări „ciudate”?
– Sau a politicienilor care nu reuşesc să atragă tinerii de partea lor? Deşi, evident, se bat cu pumnii în piept că fac programe pentru tineri şi că vor să-i implice activ în politicile lor?
Gândiţi-vă că discuţia de mai sus e purtată cu un tânăr de 20 de ani, student în Bucureşti. La ţară sau în provincie, cred că dezinteresul faţă de politică este de 100 de ori mai mare.
Daca nu ma insel, este prima data cand abordezi un subiect politic…eu am 23 de ani si era o perioada in care eram foarte pasionata de politica… chiar doream sa fac o profesie din aceasta pasiune insa cu timpul politica a inceput sa ma dezguste deoarece mi se parea totul fals. Pt mine politica inseamna sustinerea unei idei,a unei gandiri care crezi tu ca este potrivita pt tara ta, cu orice pret. Astazi a devenit un camp de lupta pt putere, pt bani, nu se mai tine cont de parerea populatiei sau de ideea cu care s-a pornit pe acest drum. Exista mereu scuze pt orice, exista tot mai multe privilegii si tot mai putine obligatii, tot mai multa aroganta, indiferenta si din ce in ce mai putin curaj si determinare. Iar in acest caz nu mai vorbim de politica.
Sa stii ca nu generalizez si respect acele persoane care inca se lupta pt tara noastra si nu pt ograda lor, dar sunt pe zi ce trece tot mai descurajata de politica aceasta, la nivel european, deoarece nu ma reprezinta.
Nu abordez subiecte politice pentru a nu fi acuzat de partinire. Nici aici nu e vorba de un subiect politic in sine. E vorba despre un subiect care abordeaza un fenomen social- dezinteresul tot mai mare al populatiei, in special tineri, pentru acest domeniu. Din pacate, dezgustul pe care il simti tu e simtit de muuuulti oameni. Si sincer nu cred ca e vina lor ci a celor care ne conduc.
Mai bine football,decit politica.
Hai, mai Ildiko, de la tine ma asteptam la mai mult spirit civic! 🙂
Ai uitat ca am in casa un barbat fost fotbalist si baiat care azi joaca la Bacau,duminica a dat gol…deci sunt microbista 100%.E mult mai sanatos sportul decit minciunile din politica.Dar am si eu microbul de a sti toate evenimentele zilei,o cunosc pe UDREA!!!!Dar si pe VIKTOR ORBAN!!!
Ma gandeam eu ca esti si putin fan „politics”. N-am uitat ca esti in familie de fotbalisti, felicitari baiatului. Totusi, m-a uimit ca nu ai fi interesata si de guvernare.