Arhive etichetă: dezbatere

O nație care s-a trezit doar ca să vorbească!

Posted on by
Răspunde

1

E cool să faci politică azi. De la hipsteri, la vamaioți și până la maneliști, toată lumea face politică. În toate mediile în care mergi, întâlnești pe cineva care face politică. Se dă avizat, știe el din surse sigure că ăla a furat, că ăla e un mincinos, că ăla va duce țara de râpă dacă va ieși președinte.

Tipul e cool. Căci, nu-i așa, dezbate cu înflăcărare cel mai important subiect al momentului. Și ceilalți îl ascultă. Unii îl aprobă, alții bat cu pumnul în masă și îl contrazic. Că doar și ei au părerea lor. Dar toți îl ascultă. Și, pentru asta, el îl înfierează și mai mult pe candidatul pe care îl urăște și îi aduce osanale celui pe care îl place.

Pentru că la asta s-a ajuns. La ură versus adulație. Nu se mai folosesc jumătăți de măsură, nu mai există adevăr de ambele părți, ci doar de partea celui adulat. Nu mai suntem în stare să-i ascultăm pe cei care au o părere diferită pe acest subiect decât noi. E ca noi sau deloc! Ești cu mine sau împotrivă. Și sunt în stare să-ți dau și un pumn în gură dacă mă mai contrazici mult. Pentru că eu am dreptate, nu ai înțeles? Ne-am identificat cu candidații și cu partidele lor. Sunt „ai noștri” și “ai lor”. Iar “ai lor” sunt nașpa, sunt Anticristul, sunt răul supreme!

Și continuăm să vorbim. La cină cu familia, la ieșirile cu gașca. Vorbim, vorbim, vorbim. De vreo câteva săptămâni ne-am trezit. Ne-a luat mult. Ani buni. Până acum, când auzeam de politică, scuipam în gând și treceam mai departe. „Sictir! Nu mă interesează subiectul. Toți sunt la fel, toți ne fură, noi pentru ei nu existăm!” Și căutam să schimbăm repede subiectul cu vreo banalitate aparent mai interesantă.

Azi, însă, s-a schimbat ceva în noi. Azi, simțim nevoia să vorbim, să dezbatem, să ne băgăm într-o tabără de adulatori.

Internetul e plin cu astfel de dezbateri. Facebook-ul duduie. Ca economia, odinioară.

Dar, dincolo de vorbe, facem ceva? În mod normal, da. În mod normal, te duci la vot. Că ai o opțiune. Că vrei să-l înjuri pe unul dintre candidați cu ștampila de vot. Că vrei să iasă ai tăi!

După disputele internautice înainte de primul tur al alegerilor, mă așteptam ca prezența la vot să fie de 200%. A fost așa, dar doar în niște comune obscure, devenite, peste noapte, destinații turistice mai interesante ca Parisul. În rest, o prezență mediocră. Scuze pentru asta ar fi multe: că n-au fost lăsați să voteze, că s-a schimbat secția unde votau mereu, că a murit pisica vecinului. Scuze.

Mi-e teamă că duminica viitoare nu va fi cu nimic diferită de una obișnuită. Oamenii vor merge la plimbare, dar nu la secția de votare, vor merge la munte, dar nu la urne, vor sta în casă ca să nu-i plouă și așa mai departe.

Pentru că nația asta s-a trezit. Dar s-a trezit doar ca să vorbească. Pentru că politica e cool zilele astea. Dar inactivitatea, latența, lenea sunt atât de vechi în conștiința noastră încât nici cel mai cool subiect din lume nu poate să le șteargă din ADN-ul nostru.

Vezi si

http://vreaupresedinte.gandul.info/votesti/dan-cruceru-sustine-votesti-poate-ca-singur-nu-poti-schimba-lucrurile-dar-impreuna-putem-mergi-la-vot-13481770

Politica nu e cool pentru tineri! Dar să fie vina lor?

Posted on by
6

Zilele trecute, discutam cu un tânăr student. La televizor, pe televiziunile de ştiri, vânzoleală mare. Era congresul PDL.

Eu, după ce am lucrat vreo şapte ani ca reporter pe politic, mă uit destul de des la astfel de televiziuni. Evident, mi-a rămas defectul profesional. Sunt la curent, în continuare, cu toate evenimentele de acest gen sau cu cele din plan economic.

Mie, unul, mi se pare şi normal să fie aşa. Trebuie să fii la curent cu deciziile pe care le iau conducătorii ţării, sunt decizii care, mai devreme sau mai târziu, te afectează şi pe tine în bine sau în rău. Să mergi la vot, să-ţi spui părerea, să fii militant pentru anumite cauze.

Părerea studentului respectiv era următoarea: „Cine sunt aştia? De ce se vorbeşte la tv despre ei?”.

Am rămas absolut perplex: „Adică nu te interesează?” El: „Deloc!”. „Deci nu ştii cine sunt ăştia? Nu ştii cine este Elena Udrea, cine este Vasile Blaga?”. El: „NU!”.

„Cum? Serios vorbeşti?”. EL: „Da!”. Bun. Tinerelul avea o minimă scuză: fusese plecat ani buni din ţară, împreună cu familia, şi se întorsese să facă facultatea în România. Totuşi, este în Bucureşti de mai bine de şase luni. Timp în care nu i-a păsat o secundă de lumea politică, de Guvern, de Parlament, de nimic politic. Şi la întrebarea „Cine este Preşedintele României?” a răspuns evaziv: „Când am plecat eu din ţară, parcă era Băsescu. Tot el e?”. Despre premier sau lideri ai partidelor, nu l-am mai întrebat. N-avea rost.

„Şi toţi prietenii tăi ştiu atât de multe despre politică?”. Răspunsul lui a fost halucinant: „DA! Nu suntem interesaţi de acest subiect!”.

Oau! Ce poţi să mai spui după o astfel de propoziţie?! Absolut nimic!

Şi stau să mă întreb a cui este vina?

– A tinerilor „ignoranţi”, cu scopuri şi preocupări „ciudate”?

– Sau a politicienilor care nu reuşesc să atragă tinerii de partea lor? Deşi, evident, se bat cu pumnii în piept că fac programe pentru tineri şi că vor să-i implice activ în politicile lor? 

Gândiţi-vă că discuţia de mai sus e purtată cu un tânăr de 20 de ani, student în Bucureşti. La ţară sau în provincie, cred că dezinteresul faţă de politică este de 100 de ori mai mare.