Să vorbeşti publicului, o provocare?

Am întâlnit oameni oratori extraordinari într-o conversaţie faţă în faţă. Nişte oameni care m-au uimit cu limbajul lor, cu enorma lor cultură expusă în cuvinte. Nişte oameni fascinanţi.

Totuşi, când le puneai microfonul în faţă sau când îi rugai să ţină un discurs în faţa unor necunoscuţi, pur şi simplu, se blocau. Se transformau în nişte stane de piatră, care nu erau în stare să mai lege două cuvinte.

La începuturile mele ca jurnalist, am trecut şi eu prin astfel de blocaje. Am acumulat, însă, experienţă, am făcut cursuri de oratorie şi de dicţie. Mi-am transformat temerile în curaj şi au fost momente când m-am mândrit foarte mult cu prezenţa de spirit. Am reuşit să ţin cursuri la Facultatea de Jurnalism, despre tehnica argumentării şi, mai ales, am reuşit să prezint evenimente şi câteva gale foarte importante, cu peste o mie de oameni în public. Fotografia de mai sus este de la un astfel de eveniment. Recunosc, fără să fiu modest, că m-am simţit tare mândru ca imaginea mea să apară pe monitoare gigant şi cuvintele mele să fie ascultate de atâtea sute şi sute de oameni.

Eu, însă, am exersat mult, am vorbit singur în oglindă, m-am străduit să-mi înving emoţiile.

Tu? Tu poţi ţine un discurs în public? Cum te simţi când te pune cineva să ţii o prelegere? Ai emoţii, te blochezi sau eşti dezinvolt din naştere?