Au venit ruşii pe autostradă!

Pe toţi ne arde la buzunare preţul tot mai mare al benzinei sau motorinei la pompă. Şi când dăm câteva milioane bune pe un plin, e tare dureros.

Măcar un serviciu de calitate în benzinărie ar prinde bine. Un sandwich bun, o cafea adevărată şi, de ce nu, wireless în staţie, toate astea ar mai linişti suferinţa.

Iar ruşii de la Gazprom promit astfel de servicii şi chiar preţuri mult mai mici la pompă decât media.

Săptămâna trecută, au deschis primele două benzinării din apropierea Bucureştiului, la km 69, pe autostrada Bucureşti- Piteşti şi promit un total de 120 până în 2015, în toată România.

Am fost acolo, le-am prezentat evenimentul de lansare, împreună cu Andreea Pătraşcu şi chiar mi-au plăcut serviciile lor. Poate merită să încercaţi şi voi!

_RBC3437 _RBC3314 _RBC3357

Cum să organizezi un eveniment de succes

Foarte mulţi se declară „oameni cu inimă”, gata să sară în ajutorul celor aflaţi în nevoie. Când îi pui, însă, în faţa lucrurilor concrete, se blochează. Fac un pas înapoi şi recunosc că sunt depăşiţi de situaţie.

De exemplu, o gală caritabilă este foarte greu de organizat. Sunt multe lucruri de pus la punct, în culise. Să găseşti sponsori, să găseşti invitaţi, să aşezi lumini, să pregăteşti muzica ambientală, să vinzi bilete şi, mai ales să ai DISTRACŢIE.

Chiar dacă vorbim despre un eveniment sobru, trebuie să existe şi distracţie pentru că altfel nu-i poţi ţine pe invitaţi în sală mai mult de 30 de minute. Trebuie să ai cântăreţi capabili să ridice sala în picioare, trebuie să ai chiar şi prezentatori pregătiţi oricând să ia frâiele show-ului în mână, atunci când, în culise, lucrurile o iau razna. Nimic nu trebuie să arate pe scenă, tensiunea şi defecţiunile din culise.

Aseară, am avut onoarea să fiu gazda unui astfel de eveniment, un eveniment perfect. A fost o gală caritabilă, pentru ajutorarea bolnavilor de talasemie şi a celor bolnavi de hemofilie. Poveştile lor sunt triste, dar, aseară, am reuşit să le aducem, chiar şi pentru trei ore, cât a durat evenimentul, zâmbetul pe buze.

A fost spectacol. Am avut o tematică inspirată din „Vrăjitorul din Oz”, un decor în culorile roşu şi albastru. Au cântat Temişan, Ducu Bertzi, Ozana Barabancea. Willmark a ridicat şi el sala în picioare cu dansurile lui latine. Am avut chiar şi o prezentare de modă, cu manechine doamne din sală. Pe scurt, show foarte antrenant pentru invitaţi.

În doar trei ore, am strâns peste 30.000 de lei. Foarte mult, cred eu. Bravo, organizatorilor! Mi-ar plăcea să văd mult mai multe evenimente de acest gen!

Să vorbeşti publicului, o provocare?

Am întâlnit oameni oratori extraordinari într-o conversaţie faţă în faţă. Nişte oameni care m-au uimit cu limbajul lor, cu enorma lor cultură expusă în cuvinte. Nişte oameni fascinanţi.

Totuşi, când le puneai microfonul în faţă sau când îi rugai să ţină un discurs în faţa unor necunoscuţi, pur şi simplu, se blocau. Se transformau în nişte stane de piatră, care nu erau în stare să mai lege două cuvinte.

La începuturile mele ca jurnalist, am trecut şi eu prin astfel de blocaje. Am acumulat, însă, experienţă, am făcut cursuri de oratorie şi de dicţie. Mi-am transformat temerile în curaj şi au fost momente când m-am mândrit foarte mult cu prezenţa de spirit. Am reuşit să ţin cursuri la Facultatea de Jurnalism, despre tehnica argumentării şi, mai ales, am reuşit să prezint evenimente şi câteva gale foarte importante, cu peste o mie de oameni în public. Fotografia de mai sus este de la un astfel de eveniment. Recunosc, fără să fiu modest, că m-am simţit tare mândru ca imaginea mea să apară pe monitoare gigant şi cuvintele mele să fie ascultate de atâtea sute şi sute de oameni.

Eu, însă, am exersat mult, am vorbit singur în oglindă, m-am străduit să-mi înving emoţiile.

Tu? Tu poţi ţine un discurs în public? Cum te simţi când te pune cineva să ţii o prelegere? Ai emoţii, te blochezi sau eşti dezinvolt din naştere?