GHID DE SĂNĂTATE ÎN 40 DE PAŞI- 1

Daca tot se apropie week-end-ul, am zis să vă recomand câteva „poveţe” de la specialişti. Cică, dacă le respectăm, vom fi mult mai sănătoşi. Merită aruncat măcar un ochi!

GHID DE SĂNĂTATE ÎN 40 DE PAŞI cu adăugirile subsemnatului

Sănătate
1. Bea multa apă. (Ca să fii sigur de reuşită, încearcă înainte nişte castraveţi muraţi!)
2. Ia un mic dejun de rege, un dejun de prinţ si o cină de cerşetor. (La cât de mult găteşte „Iubire”, sigur mă descurc cu cina!)
3. Mănâncă mai multă mâncare care creşte în copaci şi în plante şi mai puţin din cea care este prelucrată. (Scoarţa de copac intră în această categorie?)
4. Trăieşte cu cei trei 3 E: Energie, Entuziasm şi Empatie. (Eu trăiesc cu un C- Cristina, şi doi de S- Sophia şi Soacra!)
5. Gaseşte puţin timp ca să meditezi. (În fiecare dimineaţă, cu ziarul în mână!)
6. Joacă-te mai des. (Aici sunt campion, de când a apărut Sophia!)
7. Citeşte mai multe cărţi decât ai citit anul trecut. (Reuşesc sigur cei care, anul trecut, au citit 0!)
8. Aşază-te, în linişte, cel puţin 10 minute în fiecare zi. (N-am prea înţeles-o pe asta, dar sigur are legătură cu punctul al 5-lea! Rezolvarea e acolo!)
9. Dormi cel puţin 7 ore. (Doar dacă o trimit pe Sophia în deplasare!)
10. Mergi în fiecare zi zâmbind, timp de 10 până la 30 de minute. (Dacă facem asta cu toţii, o să umplem străzile de zâmbăreţi!)

PS: REVIN ÎN ALTE ARTICOLE CU CELELALTE 30 DE PUNCTE.

TURIST IN CASA POPORULUI! O MIZERIE DE TUR!

Am văzut Casa Poporului de un milion de ori. Pe vremea când eram reporter, am bătut coridoarele alea în lung şi-n lat, am ajuns prin toate sălile şi chiar şi pe la subsoluri.

De curând, am intrat din nou în Casa Poporului, de data asta, în postura de turist. Eram cu nişte prieteni care nu o mai văzuseră şi nu puteam să stau şi să-i aştept afară. Aşa că am intrat cu ei.

Am plătit 35 de lei pe bilet. Destul de mult, dar am sperat că-mi va fi răsplătit efortul.

Surpriză, însă! Am putut vizita doar câteva holuri şi câteva săli. Absolut anoste, absolut neinteresante. Nimic din adevăratul spectacol al Casei Poporului.

Sălile de plen ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, subsolurile, mai ales faimoasa piscină, şi încă multe alte „atracţii” nu intră în turul pentru vizitatori. Nu sunt accesibile publicului larg!

Chiar nu am reuşit să înţeleg de ce. Mai ales că fiecare turist trece prin fitrul anti-metale. Totul se desfăşoară în siguranţă, nu există niciun pericol pentru vreun parlamentar. Măcar în week-end, când Casa Poporului e pustie, toate aceste obiective ar trebui deschise publicului larg.

În fine, turul a fost o totală dezamăgire. Şi atunci ne întrebăm de ce Casa Poporului nu este o atracţie turistică reală precum Turnul Eiffel sau Muzeele Vaticanului, mai ales că povestea Casei Poporului este halucinantă? Vă spun eu: din cauza oamenilor responsabili.

Aveţi, totuşi, mai jos o galerie foto. Priveliştea de pe terasa Casei Poporului este singura care merită cu adevărat bifată la „văzut”.

„ÎMI MACIN SINGUR CAFEAUA ŞI APOI O FIERB LA FOC MIC, ÎN IBRIC SPECIAL”

Cam aşa îşi bea cafeaua un prieten. Dimineaţa, are un adevărat ritual. Şi-a cumpărat „unealtă” de măcinat cafeaua. În plus, boabele sunt dintr-un amestec special de cafea cu încă nu ştiu ce. Cumpără amestecul dintr-un magazin la fel de special, cică unic în Bucureşti.

Revenind, însă, la ritual: macină acel amestec la o viteză anume, atent studiată. Apoi, praful obţinut îl fierbe într-un ibric special, la foc mic. Apoi îi ia caimacul, îl toarnă în ceaşcă şi mai fierbe o dată conţinutul din ibric.

În fine, ritualul ăsta, cu tot cu băutul cafelei, ţine cel puţin o oră. În fiecare dimineaţă.

Un alt prieten de-ai mei, în fiecare dimineaţă, la cafea, stă o oră şi completează rebusuri. Noi îi spunem „Pensionarul”! Oare de ce?

Toate aceste tabieturi, mie unul, mi se par pierdere de timp. Eu beau cafeaua foarte repede. Mi-am cumpărat un „căţel” care face rapid cafea. Funcţionează cu acele capsule speciale. Nu o fierbe şi poţi să o bei imediat. Îmi fac două capsule de cafea lungă. Iese o cană pe care o beau în 10 minute. Prefer să dorm, decât să pierd timpul cu făcutul cafelei sau cu rebusurile.

Dar, aşa sunt eu! Ei au tabieturi, sunt tipicari şi cred că au şi foarte mult timp liber! Nu-i condamn, însă, că-s prietenii mei.

Voi cum vă beţi cafeaua? Ce reţete inedite aveţi la prepararea ei?

ASTFEL DE GESTURI TREBUIE SĂ CONTEZE!

Aşa cum vă spuneam ieri, azi, am participat la Maratonul Internaţional al Copiilor, eveniment organizat în România de Salvaţi Copiii.

Am fost toată familia, inclusiv Sophia. Am ţinut să o luăm cu noi pentru că vreau să înveţe să fie bună cu ceilalţi. A fost primul ei eveniment de acest gen.

Am alergat împreună câteva sute de metri, predând apoi ştafeta unor copii înscrişi în maraton. Sper să fi contat gestul nostru. Sper că, prin aceste articole, prin astfel de acţiuni, să transformăm măcar puţin tristeţea în bucurie.

Şi vom continua să participăm la astfel de evenimente. Cred că Sophia trebuie să înveţe de mică să fie bună cu ceilalţi. Trebuie să înţeleagă că ea este un copil fericit şi că trebuie să dea măcar puţin din fericirea ei şi altor copii.

COPIII NOŞTRI TREBUIE SĂ FIE BUNI!

Sophia e un copil fericit! Este iubită, este îngrijită, are tot ce îi trebuie, uneori, poate chiar mai mult.

Din păcate, milioane de alţi copii nu au avut norocul ei. Tocmai de aceea, vom încerca să o învăţăm să fie bună cu ceilalţi copii. Să-i ajute, să-i mângâie, să le dea din jucăriile ei. 

Vrem să o implicăm în cât mai multe campanii sociale, să o luăm peste tot cu noi, în astfel de momente.

Mâine este prima acţiune de acest gen la care vom participa toţi trei. Este Ziua Internaţională a Alimentaţiei, iar „Salvaţi Copiii” organizează evenimentul naţional al Maratonului Internaţional al Copiilor. Este o acţiune care va avea loc în 40 de ţări simultan şi care vrea să atragă atenţia lumii în privinţa mortalităţii infantile şi are ca scop îmbunătăţirea stării de nutriţie a copiilor.

Aşadar, toţi cei care aveţi copii şi sunteţi în Bucureşti daţi o fugă, mâine dimineaţă, ora 10.00, pe stadionul Dinamo. O mică donaţie şi câteva sute de metri alergate nu sunt un capăt de ţară pentru nimeni!

Ne vedem acolo!

PRIMELE FIRE DE PĂR ALBE. TOO SEXY FOR MY SHIRT!

Am 31 de ani şi mă simt minunat. Sunt fericit acasă, la muncă. Sunt foarte bine. În privinţa energiei, mă simt chiar ca pe la 25.

Şi, totuşi, de dimineaţă, în oglindă, am observat un fir de păr alb. Am zis că mi se pare. Părul meu oricum bate spre blond. Şi, totuşi, m-am uitat mai atent. Era alb, cu siguranţă. Şi, apoi, am mai găsit vreo câteva.

Pentru o clipă, am zis: „Off, am îmbătrânit!”.

Imediat, însă, mi-am adus aminte de un sondaj care arăta că bărbaţii grizonaţi sunt consideraţi mai atrăgători decât „puştii”.

Şi, uite aşa, de dimineaţă, umblu ţanţoş. Cu pieptul în faţă, aşa… uşor încordat, şi cu părul în vânt. Şi tot sper să observe „fetele” firele mele grizonate! 🙂

Voi cum aţi reacţionat la apariţia primelor fire albe? Am auzit de bărbaţi care se vopsesc ca să le ascundă. Mi se pare cea mai mare tâmpenie!

AI CAUCIUCURI DE IARNĂ? POATE ÎŢI „ÎMPRUMUTĂ” VECINUL!

Mesaj de la o prietenă de pe blog:

„Eu f.suparata, ne-au taiat lacatul de la garaj si au intrat sa fure…cica hotii cauta pneuri de iarna….bine ca n-am avut, au lasat bicicleta si masina in pace si fiind garaj dublu s-au dus la vecinul taximetrist si i-au furat tigarile si maruntisul din taxi. Am facut reclamatie la politie, dar asteptam…”

Aaaa, da! A venit timpul să ne pregătim iar maşinile pentru iarnă. Adică să scoatem multe milioane din buzunar pentru patru „gume” şi să ne aşezăm la acele cozi interminabile de la vulcanizări. Ce, nu vi le amintiţi? Aşa se întâmplă în fiecare an.

Bine, momentan, nu a nins, dar şi când va da prima ninsoare, atunci să te ţii!

Una peste alta, mesajul cititoarei îmi demonstrează, încă o dată, că românul e culmea inventivităţii. Nu m-aş fi gândit la asta nici mort! Cum să te duci să spargi garaje ca să faci rost de cauciucuri de iarnă?! Chiar şi astea se fură?

Şi parcă îl şi văd pe hoţ lăudându-se pe la prietenii lui: „Eu n-am dat niciun ban pe gumele de iarnă! Vecinul meu a fost foarte generos şi mi le-a împrumutat pe  ale lui!”

Parcă aş râde, dar, din păcate, situaţia e de plâns!

Oricum, nu uitaţi, pentru siguranţa voastră şi a celor din jur, e bine să vă echipaţi maşina cu cauciucuri de iarnă. Ştiu că efortul financiar e destul de mare, dar nimic nu e mai important ca viaţa!

MAMA LOR DE GPS-URI!

In week-end, botez la Palatul Snagov. Nu mai fusesem până atunci la fiţoşenia asta de palat, aşa că nu ştiam cum să ajung.

Bag GPS-ul de pe telefon, îmi indică 52 de km, de la mine de acasă până la palat. Cam mult, mi s-a părut, dar zic că ştie el mai bine.

Şi mergi şi mergi. Într-un final, ne duce pe un drum care s-a terminat în faţa noastră. Adică, nu mai aveam unde să mergem, decât înapoi. Într-adevăr, în jurul nostru aveam palate, dar nu Palatul Snagov, ci palatele unor oameni foarte înstăriţi.

Nasol, deci! Hai să mai încercăm şi cu GPS-ul de pe telefonul soaţei. Tot în câmp ne lăsa şi ăla.

Mai încerc cu un GPS pe care îl aveam în maşină. Ghici ce?! Tot câmp!

Deci, trei GPS-uri care indicau drumul aiurea. Mişto! De ce le-am mai cumpărat? Mai ales că vânzătorii se laudă că au hărţile actualizate ale României.

Cum am ieşit din beleaua asta? Am sunat un prieten care mai fusese la Palatul Snagov şi, cu el pe telefon, am bâşbâit pe întuneric să găsim drumul corect. Cam o oră ne-am învârtit, cu totul, ca să găsim celebrul palat.

Una peste alta, după această experienţă, mi-au rămas câteva întrebări:

– De ce nu pui tu, mare administrator al Palatului Snagov, nişte indicatoare cu „Băi, boule, acum faci la stânga către palat!”?

– De ce tu, individ care vrei să organizezi o petrecere, ai alege un astfel de loc pentru petrecerea ta? E la mama zmeului de Bucureşti, toată lumea vine cu maşina că n-o să te ia niciodată un taxi de acolo, şi mai e şi o clădire comunistă, veche, rece şi deloc potrivită unei distracţii?

Cum răspunsuri la cele două întrebări nu am primit, mă rezum la a mă răzbuna pe GPS-uri! Mama lor!

BRUNCH-UL SAU ORGIA CULINARĂ

„BRUNCH [BRĂNCI] s. n. masa de dimineață luată mai târziu, ținând loc atât de mic dejun cât și de prânz.”

Duminică dimineaţa, mă sună un prieten: „Ce ziceţi, veniţi la un brunch? Şi-a deschis un prieten un restaurant şi ne-a invitat acolo, mergeţi?”.

Cum să nu venim?! Auzisem eu de termenul ăsta, dar nu mai fusesem la  o astfel de masă. Când vine vorba de mâncare, însă, hă, hă, hă, sunt primul.

Dar să vă arăt, în poze mai ales, ce a însemnat „brunch”- ul ăsta. Deci să înceapă ORGIA CULINARĂ, cred că acesta este termenul mai potrivit! (Evident nimeni nu te obliga să mănânci din toate sau în cantităţi mari, dar de gustat tot trebuia!)

PRIMUL FEL, de fapt ANTIPASTI:

ARROSTO PEPERONI CON ACCIUGHE (ARDEI COPTI,ANSOA)
CRUDO DI SALMONE (SOMON,GHIMBIR,SOS DE SOIA)
TARTARE DI TONNO (TON,CAPERE,AVOCADO)
CALAMARI FRITTI (CALAMARI PRAJITI)
MELANZANA PANE (VINETE PANE)
ZUCCHINI PANE (DOVLECEL PANE)
MELANZANA ALLA ARABIATA (VINETE CU SOS PICANT)
INSALATA DI BRANZINO CON MANGO (BIBAN DE MARE,MANGO,ARDEI CAPIA)
VITA TARTARE (BIFTEC TARTAR)
CAPRESE (ROSII,MOZZARELLA)
ANTIPASTO ITALIANO (SALAMURI MIXTE ITALIENE)
INSALATA GRECEASCA
ZUPPA:
BRODO DI VITELLO (SUPA DE VITA)
MINESTRA (CIORBA DE LEGUME)

Au urmat PASTELE:

TAGLIATELLE IN SALSA TARTUFATA (PASTE CU SOS DE TRUFE)
BAVETE AI FRUTTI DI MARE (PASTE CU FUCTE DE MARE)

!

AGNELLO AL FORNO (MIEL LA CUPTOR )
CATTURA DI PESCE IN CROSTA DI SALE (PESTE DE CAPTURA )
INVOLTINI DI POLLO (RULOURI DE PUI)
VERDURE ALLA GRIGLIA (LEGUME LA GRATAR)
PATATE AL FORNO (CARTOFI LA CUPTOR)
INSALATA TRICOLORE (RUCOLA ,RADICHIO,VERDE) 

Şi, într-un final…. DULCIURILE!

TORTA AL CIOCCOLATO (TORT DE CIOCOLATA)
PROFITEROLES (PROFITEROL)
TORTE MINI (MINI PRAJITURI)

Bun. Acum, după ce v-am făcut să vă plouă în gură, sunt sigur de asta, să lămurim câteva aspecte:

– nu am făcut poze la toată mâncarea, veţi observa asta comparând produsele din meniu cu numărul de poze;

– nu am apucat să fac poze la toate felurile de mâncare pentru că unele dispăreau foarte repede;

– ce aţi văzut în imagini a fost gătit pentru vreo 20 de persoane, deci nu am mâncat cantităţi enorme, doar am „gustărit” din fiecare;

– tot „brunch”-ul ăsta a durat vreo cinci ore! Da, enorm pentru o masă, dar făcut special ca să savurezi fiecare preparat. Felurile de mâncare veneau pe rând, după o strategie a „prietenului prietenului” bine pusă la punct.

Una peste alta, recunosc: am fost un norocos să primesc o astfel de invitaţie. Mulţumesc şi sărut mâna pentru masă!

PS: Sophia a gustat şi ea puţin din nebuniile astea culinare: brânzică, roşioare, puţine paste şi un picuţ de prăjitură, la final, că se lipise de farfuriile noastre ca ursul la miere.

Ce spuneţi? După făţuca ei, i-o fi plăcut?

MEŞTERICA LU’ TĂTICU’!

Zi de week-end, îmi făceam de treabă prin curte. Vezi, Doamne, m-am apucat să repar o lampă de grădină. Treabă serioasă, de-ţi trebuie cinci facultăţi să o duci la capăt.

Când eram mai nervos că nu-i dau de cap „obectului”, apare meşterul profesionist. Să dea o mână de ajutor, nu de alta!

Sophia Maria, ea era! Totul s-a transformat imediat într-o joacă. Evident că nu am mai reparat lampa respectivă, nici nu m-aş fi priceput, dar măcar acum am o scuză: copilul mi-a furat trusa de scule! 🙂