Priviţi-o pe Sophia! De mică, ştie foarte bine că trebuie să lupte pentru supravieţuire. Trebuie să lupte pentru fiecare bucată de mâncare.
Bătălia a început-o, evident, cu taică-su, că îi era la îndemână.
Dar să vă povestesc cum s-a ajuns aici.
De dimineaţă, zic eu să mânănc sănătos. Face „Iubire” o omletă cu legume, un shake tot din legume, toate super- sănătoase.
Şi dau să bag la ghiozdan! Când colo, vine omuleţul şi mă trage de pantaloni! Vrea şi ea de mâncare, că doar e plăcerea ei cea mai mare să stea la masă cu părinţii.
O iau în braţe, îi rup câteva bucăţele special pentru ea. Îi dau chiar şi o furculiţă specială pentru copii.
Vezi să nu! Cum să mănânce ea cu furculiţa pentru copii?! Că doar e ditamai domnişoara! Musai îi trebuie furculiţa lui tati! O primeşte, tati îşi ia alta!
Nici aşa nu merge! Mai avea o mână liberă, aşa că a luat şi a doua furculiţă pentru adulţi.
Şi uite aşa am ajuns la cele din imagine: Sophia cu două furculiţe pentru oameni mari, iar taică-su cu furculiţa pentru copii. Marfă, nu?

























