„3 ani la închisoare”. Nimeni nu-şi doreşte să audă o astfel de pronunţare împotriva lui. Becali se va duce, însă, în această seară la puşcărie. Va sta acolo 3 ani. Teoretic.

Rămâne de văzut dacă va fi graţiat de Preşedintele României sau CEDO va decide că i s-au încălcat drepturile. Dar nu asta este problema.

Problema, din punctul meu de vedere, este simpatia care se trezeşte dintr-o dată în telespectatori. Dintr-o dată, toţi românii plâng pe umărul condamnatului şi cer îndurare pentru el. Dintr-o dată, cel hulit, cel făcut fanfaron, ipocrit, megaloman, incult şi încă multe, multe „epitete”, este transformat într-o victimă, într-un erou naţional.

Am întrebat pe facebook, cum vi se pare decizia instanţei în cazul Becali. 90% dintre cei care mi-au răspuns i-au luat apărarea lui Becali. Că a făcut bine, că a ajutat mulţi oameni nevoiaşi, că a construit sate şi biserici, că este evlavios şi cu frica lui Dumnezeu.

Da, le-a făcut pe toate astea. Dar cu ce importă aceste aspecte în faţa argumentului penal? Instanţa Supremă a decis că Becali e vinovat. Iar asta nu se comentează. Instanţa a decis că Becali este penal, că a făcut o înşelăciune, că a furat!

Dar nouă, românilor, ne place să ne creăm eroi, să ne victimizăm şi, imediat, îi iubim pe cei care întrevăd gratiile. Ţin să vă amintesc şi cazul Năstase. Valul de simpatie a fost imens şi pentru acesta.

Vreau să vă întreb, însă, dacă l-aţi iubit pe Becali şi când a devenit europarlamentar şi dacă v-aţi mândrit cu el în Europa, sau când se urca pe maşina de jumătate de milion de euro şi arunca cu bani în oameni, sau când agresa jurnalişti sau chiar şi atunci când se băga în politica antrenorilor de la Steaua.

Vă rog nu mai comentaţi decizia JUSTIŢIEI! Bună, rea, nu avem dreptul să facem asta. Nu-i doresc nimănui soarta lui Becali, dar nu putem comenta decizia Justiţiei! PUNCT!