CUM ARATĂ CASA TA IDEALĂ?

Aş putea spune că imobilul din fotografie se apropie de casa mea ideală. Îi mai lipseşte o curte, cu mult spaţiu verde, dar aş putea trăi şi fără asta.

Clădirea respectivă e în Sevilla şi m-a atras la ea arhitectura deosebită şi, mai ales, florile. După cum vedeţi sunt perfect aşezate şi îngrijite.

Per total, casa asta arată superb şi mi-aş dori să locuiesc în ea, măcar în concediu.

Cum ar arăta casa voastră ideală? Aveţi aşa ceva în imaginaţie sau vă trăiţi, deja, visul? Adică locuiţi, deja, în casa ideală pentru voi?

1 AN DE BLOG! NE-AM CAM ÎNTINS LA VORBĂ! :)

Tocmai am realizat că am făcut un an de bloggereală. Pe 22 iunie 2011, am pornit acest blog.

A trecut foarte repede, din punctul meu de vedere. Am scris câteva sute de articole, unele mai pe placul vostru, altele nu.

A fost mediul, însă, în care m-am destăinuit vouă. În care v-am povestit preocupările mele, problemele mele, v-am cerut sfaturi sau am încercat să dau, la rândul meu, câteva sfaturi pe anumite subiecte. A fost mediul în care mi-am exprimat fericirea alături de Sophia şi în care am pus zeci de poze cu ea.

Probabil că articolele mele nu i-au mulţumit pe toţi, dar m-am bucurat că m-au taxat imediat şi mi-au comentat, cu propriile păreri.

Aşa că vreau să vă mulţumesc tuturor. Tuturor celor care sunteţi de acord cu mine, dar şi tuturor celor care mă criticaţi. Asta pentru că, în cazul ambelor categorii, cu toţii citiţi acest blog. Şi, da, vreau să vă mulţumesc pentru asta!

GENERAŢIA ACTUALĂ MAI ARE O ŞANSĂ!

Fiecare generaţie are particularităţile ei şi este considerată de cei mai în vârstă „mai slabă, mai proastă, mai incultă”. De altfel, chiar noi am fost ţinta atacurilor părinţilor, care ne-au tot spus că „pe vremea lor…” şi că „voi nu mai sunteţi atât de preocupaţi de….”.

Povestea cu învăţatul a fost mereu dezbătută de generaţii. Şi mereu a existat acea prăpastie, „generation gap”, acele neînţelegeri între părinţi şi copii, între adulţi şi tineri.

Recunosc şi eu că am momente când cred că generaţia actuală nu mai are valori, că nu mai este preocupată absolut deloc de învăţătură, că doar mess-ul şi facebook-ul sunt valorile lor.

Şi, totuşi, am avut o surpriză tare plăcută într-o seară. Eram la un restaurant şi, lângă noi, era organizat un bal al celor de clasa a VIII-a, un bal de final de gimnaziu. Erau câteva zeci de tineri, dar pe niciunul nu l-am văzut consumând alcool sau fumând. Poate nu am privit eu prea atent, dar impresionant cu adevărat a fost gestul lor de final de bal.

Fiecare a aprins câte un „felinar zburător”, pe modelul chinezesc, şi şi-a pus o dorinţă. Cei mai mulţi dintre ei spuneau „Îmi doresc să iau notă mare la capacitate!”. Mi s-a părut superb, mi s-a părut o dorinţă de maturitate, mi s-a părut exact ceea ce ei trebuia să-şi dorească.

Felicitări! Mi-au plăcut şi m-au făcut să cred că şi generaţia lor are valori, că şi generaţia lor are oameni de calitate. Dincolo de sistemul de învăţământ tot mai slab, dincolo de problemele tot mai multe ale tinerilor din ziua de azi, momentul din acea seară m-a făcut să cred că această generaţie mai are o şansă. Depinde doar de ei!

PS: Din păcate, într-un foişor de lângă aceşti tineri de clasa a VIII-a, era organizat un majorat. Toţi cei invitaţi au plecat de acolo pe patru cărări, turmentaţi rău, inclusiv fetele. În plus, minute bune au ascultat muzică… absolut ieftină. Aici, cred că e tare greu să-i mai pot preţui.

Copiii voştri cum sunt? Ce valori credeţi voi că are generaţia tânără? Mai are sau e destinată dezastrului?

MIE MI-A PLACUT „DIRTY DIANA”. ŢIE?

Da, a mai trecut un an de la moartea lui Michael. Da, începem să-l uităm, dar, mai ales, începem să-i uităm muzica.

Mie mi-a plăcut cam tot ce a făcut M.J. pe plan profesional. Am fost fan, am încercat să fac şi eu „moon walk-ul”, deşi, nu m-am priceput cu adevărat la dans niciodată.

Aşa că, în seara asta, vreau să-i reascult câteva piese. Am multe preferate, dar cred că „Dirty Diana” e cea care mă încarcă cu cea mai multă energie, care mă revigorează, care îmi dă chef de viaţă.

Care este melodia ta preferată de la Michael?

SĂ FII „HIGH” NU E „FUN”!

Mâine e Ziua Internaţională de Luptă Împotriva Consumului de Droguri. Despre asta, mai multe detalii găsiţi pe www.ciado.ro.

Eu nu am să vă plictisesc cu lecţii de morală şi cu sloganuri pamfletare. Exemplele personale au cel mai mare impact şi despre asta vă voi povesti.

Am avut un prieten care mi-a fost ca un frate. Lucra în branşă şi era foarte bun. Părea că are toată viaţa înainte şi că trăieşte cel mai frumos vis posibil.

A început în glumă cu o etnobotanică. Nu ştiu exact ce a luat, nu l-am văzut niciodată consumând.

L-am văzut, însă, în fibrilaţie, l-am văzut cum a devenit dependent, l-am văzut cum plângea după o doză, l-am văzut cum şi-a distrus viaţa, l-am văzut cum a rămas fără loc de muncă, l-am văzut cum a rămas singur, fără niciun prieten.

Asta pentru că, încet, încet, odată ce consumi droguri, toată lumea se îndepărtează de tine, oricât de mult ar ţine la tine. Am încercat să-i fiu alături, să-l ajut. Dar el nu avea nevoie de mine decât atunci când îmi cerea bani. Lua droguri pe datorie, le consuma şi apoi mă suna să-l scot din belea. Traficanţii erau, deja, pe urmele lui. Şi mă suna la 7 dimineaţa, la 10 seara, sau la 3 dimineaţa. Şi îmi spunea că trebuie să-l ajut pentru că oricum răul îl făcuse. Şi tot aşa.

L-am împrumutat o dată, de două ori. Mă ascundeam de cei apropiaţi mie ca să nu afle de ajutorul către el.  Erau împotriva unui astfel de ajutor şi aveau dreptate. Un astfel de om trebuie să vrea mai întâi să fie ajutat. Şi abia apoi să încerci să cauţi soluţii pentru el.

În fine. Povestea este lungă şi, din păcate, nu are un final fericit. De fiecare dată ne promitea că se lasă. Stătea câteva zile fără droguri şi apoi o lua de la capăt.

Eu am cedat după vreun an. N-am mai rezistat şi m-am îndepărtat. Poate că am greşit, dar am preferat să-mi salvez familia. La fel au făcut toţi prietenii lui. Şi, la început, avea foarte mulţi.

Acum nu mai ştiu nimic de el. Sper să fie, totuşi, bine. Ştiu doar că a rămas singur, chiar şi fără locul de muncă, pentru că şi acolo începuse să aibă probleme.

Şi totul a început de la o glumă. I s-a părut „fun” să fie „high”. Dar n-a fost! A fost, de fapt, oribil!

EXTRAVAGANȚĂ MAXIMĂ- PETRECEREA THE ONE, ANII ‘ 80!

Aseară, am fost invitați la petrecerea revistei The One, cu tematica anii 80. Cum invitația ne-a onorat, am zis că trebuie să respectăm dress-code-ul. Așa că am apelat la specialiști și iată ce a ieșit.

Recunosc că sunt ținute pentru care ne-a trebuit mult curaj, mai ales că amândoi suntem destul de serioși, zic eu.

Pentru o seară, însă, am decis că trebuie să ne luăm inima în dinți și să ne costumăm. Am fost un fel de Cindy Lauper și Billy Idol sau varianta misogină- The Rock Queen and her Master! 🙂

Vouă cum vi se par ținutele? Ne recunoașteți?

UPDATE: INCA O POZA

 

 

LA MULŢI ANI, ACASĂ! LA MULŢI ANI, ROMÂNCELOR!

Pe 2 februarie, în urmă cu 14 ani, se înfiinţa postul Acasă tv. În urmă cu 14 ani, se deschidea prima televiziune dedicată doamnelor şi domnişoarelor, dar nu numai. 

Încet, încet, apăreau Poveştirile Adevărate, Poveştirile de Noapte, Ioana Maria Moldovan, Cabral Ibacka, Mircea Solcanu şi, de ceva vreme, şi Dan Cruceru.

La mulţi ani, Acasă! La mulţi ani, vouă, dragi telespectatoare! Vă mulţumim că ne urmăriţi, vă mulţumim că existaţi!

CE FĂCEAŢI ÎN URMĂ CU 14 ANI?

În urmă cu 14 ani, se întâmplau multe: se înfiripau trupe, se destrămau iubiri, se formau altele. La nivel mondial, anii ’90 au fost unii ai schimbării, ai revoluţiilor, ai marilor transformări.

În urmă cu 14 ani, eu eram în clasa a X-a, la liceul militar şi înduram cu stoicism cerinţele regimului cazon. Mi se scădea nota la purtare la 6 pentru că am fost prins sărind gardul, după distracţii. Nici nu visam că voi ajunge… Acasă.

Şi, totuşi, chiar în acele momente, se înfiinţa postul Acasă. Exact în urmă cu 14 ani. Aşa a început iubirea, aşa au început poveştile de dragoste, aşa au început Poveştirile. Ioana Maria Moldovan, Cabral Ibacka, Mircea Solcanu şi, de curând, Dan Cruceru.

Joi, pe 2 februarie, sărbătorim aceşti 14 ani de iubire şi de poveste. Voi ce făceaţi în urmă cu 14 ani? Ce preocupări, ce vise şi, mai ales, ce poveşti trăiaţi?

PENTRU TINE, CE ÎNSEAMNĂ SĂ IUBEŞTI?

De 14 ani ştii ce este iubirea! ACASĂ ai trăit poveşti de dragoste tulburătoare, iubiri sincere şi pasiuni la cote maxime. În 14 ani, te-am îndemnat să ai curaj, să crezi în iubire şi să trăieşti frumos POVESTEA TA. Ţi-am arătat cum să-ţi cucereşti jumătatea şi am fost pas cu pas alături de tine în momentele frumoase ale vieţii. Împreună am descoperit că iubirea este magică şi că poveştile de dragoste pot avea final fericit. În luna îndrăgostiţilor, la împlinirea a 14 ani de când suntem alături de tine, ACASĂ te invită să mărturiseşti lumii întregi cum ştii tu să iubeşti!

http://cabinaiubirii.acasatv.ro/

Aici aveţi linkul către Cabina iubirii. Este o aplicaţie lansată de colegii mei de la site-ul acasatv.ro. Dacă iubeşti, merită s-o foloseşti! Spune-le tuturor cât de mult iubeşti şi, mai ales, ce înseamnă pentru tine să iubeşti. În plus, ce cadou poate fi mai frumos de Valletine’s Day pentru iubită/ iubit decât o super-declaraţie de dragoste?!

Aşa că start la înregistrare!